Fond funciar. Speta. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 21 ianuarie 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul ales în, C, str. - -,. 3.. 1,. 8, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 489 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR,.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către recurentul reclamant, la data de 27 ianuarie 2009, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 21 ianuarie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 24.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și Primăria mun. C, prin Primar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 16324/02.11.2006, emisă de Primarul mun. C, pentru cauză ilicită.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în C, str. C-tin - nr.32, în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. 322/06.08.1997, însă prin Dispoziția nr. 16324/02.11.2006, emisă de Primarul municipiului C, a fost retrocedat parțial în natură numitei.
A mai arătat reclamantul că a luat cunoștință de această retrocedare în luna octombrie 2007, cu ocazia unui litigiu intentat de pârâta împotriva a 2 vecini ai reclamantului.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cauzei ca inadmisibilă.
Prin întâmpinarea formulată a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că autorii săi, și, au fost proprietarii imobilului situat în C,- și, deoarece aveau două proprietăți, aplicându-se Lg.4/1973 s-a preluat în baza Deciziei 89/13.03.1978 atât locuința cât și terenul de 320 mp, acordându-se despăgubiri pentru casă, iar terenul a trecut în proprietatea statului fără un just titlu.
La data de 18.01.2008, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, precum și respingerea susținerilor formulate prin întâmpinare ca nefondate arătând că la data de 31 ianuarie 1970 s-a încheiat antecontractul prin care și au vândut numitului Dănil, tatăl reclamantului, imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 342 mp, pentru prețul de 20.000 lei. După ce au intrat în posesia imobilului, Dănil a mai construit 2 camere și o pivniță și a efectuat îmbunătățiri iar în anul 1975 solicitat instanței anularea antecontractului din 1970. mai arătat că prin sentința civilă nr. 4916/1975 a fost anulat antecontractul din 1970.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar, la data de 18.01.2008, precizare la acțiune prin care a arătat că își menține cererea inițială, însă pentru lămurirea situației de fapt a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 16324/02.11.2006, emisă de Primarul mun. C cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Lg.10/2001, în primul rând a condiției esențiale cerute de această lege și anume a proprietății imobilului care a format obiectul cererii de restituire și implicit al notificării.
A precizat că autorii pârâtei nu au fost niciodată proprietarii terenului pe care se află construită casa de reclamant, terenul având în realitate 490 mp și nu 342 mp.
La termenul din 19.03.2008, reclamantul, prin mandatar, a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art.244 alin.1 pr.civ. până la soluționarea cauzei având ca obiect anularea certificatului de moștenitor emis pârâtei, cerere ce a fost respinsă de către instanță întrucât soluționarea cererii privind anularea dispoziției nu ține în loc judecarea cauzei având ca obiect anularea certificatului de moștenitor emis pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 5800 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și Primăria mun. C prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că imobilul construcție și teren situat în C,-, a fost deținut sub nume de proprietar, de autorii pârâtei, și, acestea fiind persoanele individualizate în Decizia nr. 89/1978 a Consiliului Popular al județului D, prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a acestui imobil, situație în care preluarea imobilului este abuzivă, în sensul art.2 din Lg.10/2001, iar pârâta, în calitate de moștenitoare al autorilor și, este îndreptățită la restituirea terenului liber.
Instanța apreciat că dispoziția Primarului municipiului C din data de 02.11.2006, privind restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 231,80 mp, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Lg.10/2001, astfel că cererea reclamantului privind constatarea nulității absolute parțiale a acestei dispoziții a fost respinsă ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a actului emis de Primarul municipiului C, nulitate ce poate fi invocată și de persoanele care nu au participat la încheierea actului, dar care justifică un interes propriu, or reclamantul, deși este terț față de acest act, justifică un interes propriu în promovarea acestei acțiuni, fiind cumpărător al locuinței în baza Lg.112/1995.
De asemenea, excepția inadmisibilității a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că dispoziția primarului emisă în temeiul Lg.10/2001 constituie titlu de proprietate, astfel că persoanele interesate pot solicita anularea acestuia în justiție.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
S-a susținut de apelant că instanța de fond nu a apreciat corect probele aflate la dosarul cauzei, adică a stabilit eronat întinderea dreptului de proprietate ca fiind preluat abuziv de la autorii pârâtei, în realitate, situația din teren necorespunzând cu mențiunile din actele de preluare, motiv pentru care dispoziția nr.16324/2 noiembrie 2006 contestată are o cauză ilicită, iar aceasta este lovită de nulitate absolută parțială.
Astfel, din analizarea notificării nr.895/N/2001 a rezultat că s- solicitat restituirea în natură numai a construcției imobilului din C,-, județul D, preluat de stat în temeiul Legii nr. 4/1973, însă nu s-a solicitat restituirea în natură terenului și autorii pârâtei mai dețineau în proprietate un imobil situat tot în C,-, pentru care aveau acte de proprietate.
Prin dispoziția de restituire în natură, s-a acordat pârâtei mai mult decât s-a cerut, în contradicție cu actele de preluare din care rezultă că în proprietatea statului trecut doar construcția.
Apelantul a mai arătat că acesta și autorii săi au posedat continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar din anul 1970 atât casa cât și terenul ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, anulat prin sentința judecătorească.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 489 din 09.10.2008, a respins apelul formulat de petentul, împotriva sentinței civile nr. 5800/16.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C, prin Primar, fiind obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată, către intimata -, în cuantum de 550 lei.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că prin decizia nr.89/13 martie 1978, emisă de Consiliul Popular al Județului D, s-a dispus trecerea în proprietatea statului construcțiilor și terenurilor aferent acestora, aparținând persoanelor prevăzute în tabelul anexă, printre care și cel al autorilor intimatei pârâte.
S-a mai reținut că în temeiul Legii nr. 10/2001, intimata pârâtă a formulat notificare pentru imobilul mai sus menționat, iar prin dispoziția contestată s-a aprobat restituirea parțială în natură terenului în suprafață de 231,80. din suprafața totală de 320. iar pentru diferența de 88. s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent.
Din actele anexate la dosarul de notificare și care constituie fundamentul juridic, reținut în soluționarea notificării, a rezultat că autorii pârâtei au deținut în proprietate suprafața de 320. situat în C,- și trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.4/1973, prin decizia nr.89/1987.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale în materie, prima instanță a apreciat în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr.10/2001, asupra întinderii dreptului de proprietate al reclamantului, reținând că absența unor dovezi contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă fi cea recunoscută în actele prin care s-a dispus sau s-a executat măsura preluării abuzive de către stat.
Or, în atare situație, s-a apreciat că prima instanță făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat, reținând o stare de fapt și de drept conformă cu realitatea.
În ceea ce privește susținerile privind caracterul licit al dispoziției emise, s- reținut că, reprezentând obiectivul urmărit de către parte la încheierea unui act juridic civil, cauza acestuia trebuie, pentru a fi valabilă, să existe, să fie reală, licită și morală.
S- constatat că, în mod corect, instanța de fond, care analizat în mod direct și complet dispoziția contestată, precum și actele ce au stat la baza emiterii acesteia, a stabilit că nu poate fi reținut că la emiterea dispoziției s-a urmărit un scop ilicit.
În același context a fost înlăturată și critica prin care s- susținut că prin dispoziția s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Verificând, așadar notificarea și actele premergătoare, s-a reținut ca obiect al notificării imobilul preluat și care, așa cum figurează înscris în procesul-verbal din 10 august 1978, se compune din casă construită de 62,36 din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere, bucătărie, magazie, scândură și teren curte și grădină în suprafață de 320. și gard din scândură uzat la stradă.
Ca atare, soluționând notificarea, în mod corect unitatea administrativă a dispus cu privire la acesta.
Nici împrejurarea că autorii apelantului au stăpânit, în mod continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar nu poate fi reținută ca argument în sprijinul demersului judiciar al reclamantului.
Potrivit legii incidente în cauză, proprietarii nu și-au pierdut niciodată dreptul de proprietate, ci doar au fost lipsiți de posesia asupra bunurilor, iar în atare situație, temeiului în baza căruia au stăpânit terenul nu poate fi opus cel al reclamantului.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate deoarece pârâta nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului ce face obiectul dispoziției, autorii săi nefiind proprietarii imobilului atât timp cât această situație rezultă din considerentele sentinței civile nr. 4916/1975 a Judecătoriei Craiova și deciziei nr. 1895/1975, a Tribunalului Dolj, iar, pe de altă parte, decizia nr. 84/1978, care a stat la baza procesului - verbal întocmit de Primăria C la momentul soluționării notificării, se referă la altă situație, respectiv în ființarea unităților comerciale în orașele C și F și nu la preluarea construcției în baza Lg. 4/1973; mențiunile din actele de preluare sunt diferite față de situația din teren, imobilul fiind stăpânit începând cu anul 1970, sub nume de proprietar, de către autorul reclamantului și ulterior de reclamant, situație în care în favoarea sa operează dispoz. art. 1846, 1847 și 1860 Cod civil, ceea ce demonstrează că în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 24 alin.2 din lege.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Prin Dispoziția nr. 16324/2.11.2006, Primarul Mun. Cad ispus restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 231,80mp, situat în C,- și a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Lg. 247/2005, către pârâta, pentru diferența de teren de 88,20mp, imposibil de restituit în natură și pentru construcția preluată și ulterior înstrăinată în baza Lg.112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 322 din 6.08.1997.
Așa cum reiese din conținutul dispoziției de restituire în natură, nu au făcut obiectul restituirii în natură către pârâtă construcția și terenul aferent acesteia, construcția fiind vândută reclamantului prin contractul de vânzare-cumpărare menționat.
În mod legal, s-a reținut de către primar că persoana care a formulat notificarea era îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prev. de Lg. 10/2001, în condițiile art. 3 lit. a și art. 4 alin. 2 din lege, imobilul fiind preluat în baza Lg. 4/1973 de la autorul acesteia.
Dreptul de proprietate al autorului pârâtei a fost demonstrat în condițiile art. 24 din Lg. 10/2001, respectiv cu actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive și procesul verbal de preluare al imobilului în condițiile Lg. 4/1973.
Pârâta este moștenitoarea lui, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 893/1980 - supliment, eliberat de notariatul de Stat D, potrivit căruia imobilul din C,-, compus din teren de 340mp și o casă de locuit din cărămidă a fost trecut în patrimoniul statului conform Lg. 4/1973, fiind preluat cu plata unor despăgubiri în sumă de 13.319,65 lei, sumă care a intrat în masa succesorală.
Preluarea imobilului s-a făcut potrivit deciziei nr. 89/13.03.1978, așa cum rezultă din adresa nr. 1699 din 31.05.1978, a Consiliului Popular D și din procesul-verbal de preluare din 10.08.1978, proces-verbal care identifică atât construcția cât și terenul de 320mp.
Hotărârile judecătorești la care face trimitere reclamantul că ar demonstra că autorul pârâtei nu a fost proprietarul imobilului nu sunt edificatoare în acest sens, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între autorul reclamantului și autorul pârâtei fiind anulat pentru neîndeplinirea formalității obținerii autorizației de înstrăinare a imobilului, obligatorie sub imperiul Lg. 58/1974.
Faptul că în procesul verbal privind starea de fapt a imobilului încheiat la 6.10.2006, în vederea întocmirii dispoziției de restituire în natură, s-a consemnat greșit că imobilul a trecut în proprietatea statului prin decizia 84/1978, nu este de natură a atrage nulitatea dispoziției, aceasta fiind o eroare care poate fi îndreptată în orice moment, atât timp cât toate actele din dosar demonstrează că imobilul a fost preluat în condițiile deciziei 89/1978, situație confirmată și de actul aflat la fila 67, care reprezintă anexa 1 la decizia nr. 89/1978, în care la poz. 1 apar autorii pârâtei și de decizia 89/1978 aflată la fila 66 din dosarul de fond.
În mod legal, s-a făcut aplicarea dispoz. art. 24 din lege, potrivit cărora sunt acte doveditoare ale dreptului de proprietate actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură, iar în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În speță, reclamantul nu a efectuat proba contrară care să răstoarne prezumția instituită de art. 24 alin.2 din Lg. 10/2001, hotărârile judecătorești pronunțate în anul 1975, la care face trimitere, având ca obiect tocmai vânzarea-cumpărarea acestui imobil între autorii reclamantului și autorii pârâtei, vânzare care nu s-a finalizat datorită neeliberării autorizației de înstrăinare, deoarece imobilul la momentul respectiv nu se încadra în prev. art. II alin. 1 din Decretul 205/1974.
Din conținutul acestei hotărâri rezulta că autorii pârâtei au cumpărat imobilul prin act sub semnătură privată în anul 1940, situație în care oricum la momentul preluării imobilului de către stat, în lipsa unui titlu de proprietate aceștia erau proprietari de drept prin uzucapiune, în condițiile art. 1890 cod civil (prescripția achizitivă prin trecerea a 30 de ani de posesie), drept de proprietate recunoscut de stat prin preluarea imobilului în condițiile Lg. 4/1973, lege care nu permitea unei persoane fizice să aibă în proprietate mai mult de un imobil.
Reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoz. art. 1846 Cod civil, referitoare la posesie, ca fundament al prescripției, art. 1847 Cod civil referitoare la caracterele posesiunii și art. 1860 Cod civil privind joncțiunea posesiilor, deoarece dreptul său de proprietate izvorăște din contractul de vânzare cumpărare nr. 322 din 6.08.1997, aflat la fila 9 dosar, încheiat cu Statul, în baza Lg. 112/1995, tocmai pentru că a fost chiriaș în locuința respectivă.
Stăpânirea în calitate de chiriaș a construcției nu echivalează cu posesia prev. de art. 1847 Cod civil, deoarece nu este făcută sub nume de proprietar, ci în calitate de locatar, astfel încât nu poate fi invocată uzucapiunea.
De altfel, dreptul de proprietate se dobândește fie printr-un titlu translativ de proprietate, cum este contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus, fie prin una din cele două modalități originare de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv uzucapiunea sau succesiunea, astfel încât atât timp cât reclamantul stăpânește imobilul în baza unui contract de vânzare-cumpărare nu poate invoca altă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, fiind deja la momentul cererii proprietarul imobilului.
Pe de altă parte, așa cum s-a menționat mai sus, dispoziția de restituire a terenului în baza Lg. 10/2001 a Primarului C, nu afectează dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției, deoarece pentru construcție și terenul aferent acesteia pârâtei i s-au acordat despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Lg. 247/2005, astfel încât dreptul reclamantului este conservat.
În considerarea celor expuse, urmează ca, aplicând dispoz. art. 312 alin.1 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurentul va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în, C, str. - -,. 3.. 1,. 8, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 489 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR,.
Obligă reclamantul la 600 lei cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - pârâte.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./12.02.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
