Fond funciar. Speta. Decizia 840/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.840/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.36 din 16 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții Comisia județeană de fond funciar a județului C, Comisia locală de fond funciar, având ca obiect plângere la legea fondului funciar.
La apelul nominal se prezintă recurentul, asistat de din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar care o reprezintă și pe reclamanta recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbrun judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentanta recurenților reclamanți, susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în întregime a apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. oral motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 865/9 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr.491/2004 al Judecătoriei Gherla, fost admisă excepția autorității lucrului judecat în ce privește cosntatarea calității de coproprietar reclamantului și a pârâților și asupra terenului înscris în CF 826, dar și cu privire la cererea de anulare a titlului de proprietate.
Cererile privind dobândirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției edificate pe terenul proprietatea lui, dreptul de servitute și dreptul de superficie au fost respinse.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin titlul de proprietate 27725/695/11.01.1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 2277 mp în, iar prin sentința civilă nr. 1243/1997 a Judecătoriei Gherla fost respinsă cererea aceluiași reclamant pentru anularea titlului de proprietate al pârâtului, reclamantul recunoscând că nu a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, iar sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.812/2000 a Tribunalului Cluj.
Între părți mai existat un litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 980/1998 a Judecătoriei Gherla, dosar nr.28/1998, acțiunea reclamanților și împotriva pârâtului pentru anularea aceluiași titlu de proprietate fiind respinsă.
Față de hotărârile menționate, instanța considerat tripla identitate cerută de art.1201 civil, motiv pentru care admis excepția.
Celelalte petite au fost respinse, instanța reținând incidența art.492 și art.494 civil, respectiv că pârâtul prin accesiune imobiliară a devenit proprietar al construcției edificată pe terenul său.
În cursul soluționării cauzei la fond, prin încheierea din 21.04.2004 s-a admis excepția autorității de lucru judecat, judecata continuând numai cu privire la petitul 3 al acțiunii, adică edificarea cosntrucției de către reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 36/16.01.2008 a Tribunalului Cluj fost admis in parte apelul declarat de reclamanții și în contradictoriu cu intimații Comisia Locală, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991, în contra aentinței civile nr. 865/09.06.2004 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr. 491/2004 și, în consecință, sentința a fost schimbată în parte, în sensul că fost admisă în parte cererea reclamanților si sotia, privind construcția si WC cu 2 cabine, constatându-se că reclamanții si soția au edificat o construcție cu pereți din zidărie, fundații din beton, acoperiș din plăci transparente de PVC, cu suprafața construită de 29,88 mp, in comuna nr. 373, construcția fiind si WC cu 2 cabine.
Construcția este edificată pe terenul proprietatea pârâtului, teren inscris in 826.
S- isntituit un drept de superficie asupra terenului de sub construcția mai sus descrisă in favoarea apelanților, pe durata existentei construcției și au fost respinse ca premature cererile privind evidențierea in a acestei construcții, intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor si stabilire servitute, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pârâtul a fost obligat să plătească apelanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 710 lei În apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Prin acțiunea dosar nr. 1417/1996 a Judecătoriei Gherla, reclamanții si au chemat in judecată pe tatăl lor,
pârâtul, pentru stabilirea si partajarea masei succesorale rămase după defuncta lor mamă, decedată in 1961, dar si după bunica
, fiind supuse partajului construcțiile existente in comuna, nr. 373.
Prin Sentința civilă nr. 1548/21.11.2003 acțiunea a fost admisă în parte, constatându-se că imobilele casă de locuit si anexe gospodărești înscrise in 826, nr. top 549 si 550 au fost dobândite prin contribuții egale de si; s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din cota de 1/2 parte din casa de locuit, situată in com. nr. 373 si având 2 camere, antreu si, precum si din cota de 1/2 parte din grajdul cu sură, situat la aceeași adresă, că succesorii defunctei sunt si, ambii asupra cotei de 3/4 parte, si pentru cota de 1/4 parte.
S-a dispus ieșirea din in diviziune asupra construcțiilor prin atribuirea către pârâtul si cu obligarea acestuia la plata sultei către reclamanți.
Prin aceeași sentință s-a constatat reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului prin titlul de proprietate -, s-a constatat că toate construcțiile din nr. 373 mai sus arătate sunt amplasate pe parcela 39 din acest titlu de proprietate, s-a dispus dezmembrarea numerelor top 549 si 550 în numere top noi 549/1 si 550/1 teren in suprafață de 2277 mp cu construcțiile edificate si care s-a atribuit pârâtului, parcela top nou comasată nr. 549/2, 550/2 teren in suprafață de 434 mp fiind atribuit vechilor proprietari dispunându-se intabularea acestor drepturi.
Prin aceeași sentință s-a constatat că masa succesorală a defunctei nu există bunuri, dar că succesorii acesteia sunt, în cotă de 1/2 parte, apoi, si, ambii pentru cota de 172 parte.
Acțiunea din acel dosar a fost admisă in principiu prin încheierea din 19.04.2000, încheiere apelată de reclamantul, apelul fiind respins prin Decizia nr. 1326/A/05.07.2000 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 4609/2000.
In același dosar cu nr. 1417/1996, prin Încheierea din 08.08.2001 s-a constatat că masa succesorală după defuncta se compune din casă cu 1 cameră, bucătărie, antreu, bucătărie de vară, grajd cu sură, coproprietari fiind, si.
Prin Decizia nr. 1383/A/29.11.2002 a Tribunalului Cluj - dosar nr. 8523/2002, apelul declarat de a fost respins ca nefondat, fiind admis in parte apelul declarat de, si constatându-se că in masa succesorală a defunctei intră cota de 1/2 din casă, grajd cu sură, coproprietari fiind si, in calitate de fii si asupra cotei de 3/4 parte, si in calitate de sot supraviețuitor asupra cotei de 1/4 parte, fiind respinse cererile pentru includerea in masa succesorală a bucătăriei de vară.
Prin Decizia civilă nr.835/16.05.2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr.1434/2003 recursul declarat de reclamantul a fost respins ca nefondat.
Sentința civilă nr. 1548 fost apelată, apelul formând obiectul dosarului nr. 249/2004 al Curti de Apel Cluj, soluționarea apelului fiind suspendată în temeiul art. 244 pct.l Cod Procedură Civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 491/2004 al Judecătoriei Gherla.
Așadar, in dosarul nr. 1417/1996 au fost puse in discuție alte construcții decât barul si anexele acestuia.
In ciclul procesual mai sus arătat s-a dezbătut dreptul de proprietate pentru construcțiile existente la acea dată.
Cu privire la bucătăria de vară s-a stabilit irevocabil că aceasta a fost construită de după decesul sotiei in baza autorizației de construire emisă În 1972.
In dosar nr. 1904/1997 a Judecătoriei Gherla același a chemat in judecată Comisia Județeană C, si solicitând modificarea TP nr. - în sensul înscrierii ca beneficiari, alături de a reclamantului si al pârâtei.
Prin Sentința civilă nr. 1243/10.09.1997, acțiunea a fost respinsă cu principala argumentare că nici reclamantul si nici pârâta nu au formulat cereri în temeiul Legii 18/1991.
Apelul reclamantului împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv prin Decizia civilă nr. 476/25.03.1998, dată în dosar nr. 947/1998 a Tribunalului Cluj. Recursul aceluiași reclamant a fost admis prin Decizia civilă nr. 1026/19.06.1998 dată în dosar nr. 2080/1998 al Curții de Apel Cluj, Decizia 476/1998 fiind casată cu retrimiterea cauzei la tribunal spre rejudecare.
In rejudecare s-a format dosarul nr.5734/1998 în care s-a pronunțat decizia 812/28.04.2000 in sensul respingerii apelului în temeiul recunoașterii făcute de reclamantul si de sora sa in sensul că nu au formulat cereri la Legea 18/1991, ci doar in temeiul Legii nr.169/1997.
Recursul lui contra Deciziei civile nr. 812/2000 a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2703/28.11.2000 a Curții de Apel Cluj.
Așadar, cu privire la terenurile reconstituite pârâtului există hotărâri irevocabile, in sensul că doar acesta a respectat dispozițiile legii speciale, fiind astfel singurul beneficiar legal.
Puterea lucrului judecat este reglementată la art. 1201 cod civil ca o prezumție legală absolută ce operează atunci când există identitate de părți, obiect si cauză.
Din analiza acțiunilor mai sus arătate rezultă că cerințele acestui text sunt îndeplinite întrucât prin acțiunile formulate reclamantul a urmărit același scop, chiar si când problemele au fost discutate intr-un proces anterior doar pe cale incidentă.
Reclamantul urmărește valorificarea aceluiași drept de proprietate asupra unei părți din terenul reconstituit tatălui său, chiar dacă temeiul de drept invocat nu este identic.
Din punct de vedere al părților, puterea lucrului judecat se rezumă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului si care au fost rezolvate prin dispozitiv, căci numai această parte a hotărârii determină dreptul recunoscut.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat pe lângă tripla identitate cerută este necesar ca hotărârile anterioare să fi rezolvat irevocabil fondul litigiului.
In cauză si această cerință este îndeplinită, Decizia civilă nr.2703/2000 a Curții de Apel fiind irevocabilă, drepturile părților fiind stabilite prin Sentința civilă nr. 1243/1997. Așadar, acest motiv de apel este nefondat.
Prin Încheierea din 21.04.2004 a Judecătoriei Gherlas -a admis excepția autorității lucrului judecat in ce privește cererile referitoare la anularea titlului de proprietate, dispunându-se continuarea judecății cu privire la cererile asupra construcției si WC cu 2 cabine, ceea ce înseamnă că atât încheierea cât si Sentința civilă nr.865/2004 au fost legal pronunțate sub aspectul excepției admise.
Cu privire la cererile asupra construcției si WC cu 2 cabine:
Prin autorizația de construire nr. 4/261/22.03.2005 eliberată pe numele pârâtul, s-a autorizat construirea unei bucătării de vară în comuna nr. 373, adică în curtea imobilului in care reclamantul locuiește cel puțin din 1997 conform copiei procesului-verbal aflat la fila 94 dosar fond.
. formulate de pârâtul prin interogator confirmă împrejurarea că acesta a cunoscut destinația noii construcții, si a fost de acord cu edificarea acesteia. Pe de altă parte, dacă destinația construcției autorizate - bucătare de vară - ar fi fost modificată de reclamant fără acordul tatălui său, nimic nu îl pe acesta din urmă să sesizeze organele competente. Din probatoriul administra in dosar nr. 1417/1996, rezultă că bucătăria de vară autorizată în 1972 există si in prezent, iar bucătăria de vară autorizată în 1995 este o altă construcție.
In memoriul justificativ întocmit in 1998 imobilului este descris ca având casa de locuit, bucătărie de vară cu bucătărie, baie, pivniță
In planul de situație anexat, bucătăria de vară veche figurează în spatele casei de locuit, iar paralel cu casa de locuit este evidențiată construcția. Acest proiect a fost întocmit la cererea pârâtului, ceea ce înseamnă că barul exista deja in anul 1998, aceeași situație rezultând si din expertiza in dosar nr. 1417/1996.
In condițiile menționate susținerea pârâtului privind oponenta sa la ridicarea acestei construcții va fi înlăturată ca.
In dosar nr. 2912/2000 al Judecătoriei Gherla, reclamantul a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate pentru construcția casă de locuit, cu 1 cameră, bucătărie, antreu, bucătărie de vară, având bucătărie, baie, pivniță, deci nu a solicitat si atribuirea construcției, dosarul fiind conexat la dosar nr.1417/1996.
Concluzionând, tribunalul a reținut că pentru construcția pârâtul si-a dat acordul de a fi edificată pe terenul proprietatea sa.
Probele administrate confirmă susținerea reclamanților in sensul că au edificat construcția, nici o probă a cauzei nefiind in sensul că si pârâtul ar fi avut vreo contribuție la această construcție.
Prin completarea de acțiune s-a solicitat evidențierea in foaia A din f 826 a noii construcții " si WC cu 2 cabine" si intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
Acțiunea a fost din nou precizată în sensul că s-a solicitat instituirea unui drept de superficie asupra acestei construcții si stabilirea unei servituți de trecere.
Aceste cereri au fost considerate de tribunal întemeiate deoarece reclamanții au răsturnat prezumția instiuită prin art. 492 Cod Civil.
Probele menționate au confirmat acordul pârâtului la edificarea acestei construcții, drept pentru care tribunalul a constatat că această construcție a fost edificată de reclamanți cu acordul pârâtului, pe terenul proprietate a acestuia, suprafața construită fiind de 29,88 mp.
Pentru stabilirea dreptului de superficie este irelevantă existenta autorizației de construire, in condițiile in care reclamanții au edificat barul cu acordul pârâtului.
In ședința publică din 21.04.2004 pârâtul a declarat expres că a permis reclamantului să construiască pe terenul proprietate a sa si că nu dorește atribuirea barului si nici vreo sumă de bani.
Tribunalul a instituit un drept de superficie asupra terenului de sub această construcție pe durata existentei acesteia.
Cu privire la evidențierea in a construcției si intabularea dreptului de proprietate, aceste cereri au fost apreciate de tribunal ca fiind premature, având în vedere că situația terenului nu este soluționată irevocabil în sensul că terenul din titlul de proprietate nu este intabulat. In ce privește dreptul de servitute, din probele administrate a rezultat că barul nu este funcțional datorită numeroaselor litigii privind situația terenului, ceea ce înseamnă că reclamanții nu au un interes imediat in stabilirea drumului de servitute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea în întregime a apelului, cu consecința schimbării sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe prev.art.304 pct.9 Cod proc.civ. recurenții au arătat următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat a fost admisă în mod nelegal, întrucât nu este îndeplinită tripla identitate cerută pentru existența acestei excepții. Astfel, cauza, temeiul juridic al acțiunii, constă în nerespectarea disp.art.23 din Legea nr. 18/1991, iar cauzele acțiunilor precedente sunt diferite și constau fie în nerespectarea unei promisiuni făcută de intimat cum că va introduce cerere la Legea nr. 18/1991 și în numele reclamantului.
Oricum, anterior, niciodată nu s- mai solicitat de către reclamant atribuirea terenului în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991.
În al doilea rând, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă cota de 3/16 parte din terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora așa cum prevede art.23 din Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, recurentul a pretins doar o cotă parte din terenul aferent casei de locuit, determinată de art.23 din Legea nr. 18/1991 și nu din întregul teren cuprins în titlul de proprietate eliberat pe numele pârâtului.
În dosarele precedente cauza acțiunilor a reprezentat-o încălcarea Legii nr. 18/1991 în general și nu a art.23 în special, iar obiectul a fost anularea titlului de proprietate al intimatului pentru întreaga suprafață de teren și nu doar în ceea ce privește terenul aferent casei de locuit, anexe, curte și grădină.
Aceste aspecte sunt relevante, deoarece obiectul acțiunilor precedente se referea la terenul agricol extravilan în temeiul art.8 din Legea nr. 18/1991, iar obiectul prezentei acțiuni se referă la terenul aferent casei de locuit, teren intravilan în temeiul art.23 din Legea nr. 18/1991.
Art.23 din Legea nr. 18/1991 se referă la terenurile situate în intravilan și a căror solicitare nu este legată de existența unui anumit termen. Recurentul nu a pretins niciodată această suprafață de teren și nu și-a întemeiat acțiunea pe art.23 din Legea nr. 18/1991.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază recursul nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 1243 din 10.09.1997 Judecătoriei Gherlaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C, și, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr.27725/695/11.01.1996.
Prin acțiunea soluționată prin această sentință, reclamantul a solicitat modificarea titlului de proprietate în sensul includerii lui în acest titlu, alături de pârâtul, asupra terenurilor intravilan în suprafață totală de 2277 mp.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe "dispozițiile legii funciare".
Sentința a devenit irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1026/1996 Curții de Apel Cluj.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.491/2004 reclamantul solicită anularea aceluiași titlul de proprietate, să se constate că în temeiul art.23 din Legea nr. 18/1991 este coproprietar, alături de pârâta asupra terenului aferent construcțiilor, să se constate că alături de reclamanta a edificat pe acest teren o construcție în suprafață de 29,88 mp, că el este proprietarul acestei construcții.
Instanța de fond și de apel rețin legal existența autorității de lucru judecat pentru următoarele considerente:
Pentru a exista această excepție trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.
În ce privește primul element - părțile - se are în vedere prezența lor juridică, adică participarea la proces. Din punct de vedere părților, această excepție se rezumă la aspectele litigioase care au format obiectul litigiului și care au fost dizolvate prin dispozitiv.
Reclamantul fost parte în toate litigiile, iar introducerea soției alături de el în calitate de reclamantă nu exclude opunerea puterii de lucru judecat. Această reținere se bazează pe faptul că reclamantul a avut la dispoziție, în primul proces, toate mijloacele procedurale de stabilire al cadrului procesului din punct de vedere al părților.
În sfera noțiunii de obiect se include nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material, în speță dreptul de proprietate, urmare anulării titlului de proprietate.
Există identitate de obiect între prima cerere, în care pretenția reclamantului constituit-o anularea titlului de proprietate nr.- asupra terenurilor din intravilan, în suprafață totală de 2277 mp și cea de-a doua acțiune în care solicită anularea aceluiași titlu de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor pe temeiul art.23 din Legea nr. 18/1991, pentru că, prin ambele cereri s-a urmărit anularea aceluiași titlu de proprietate.
Prin cel de-al treilea element, cauza se înțelege fundamentul pretenție. Dispozițiile art.112 Cod proc.civ. prevăd că în cuprinsul cererii de chemare în judecată trebuie să se arate "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea". Pornind de la aceste dispoziții, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția juridică, ori de principiul de drept material pe care reclamantul își întemeiază pretenția, iar cum soluția se pronunță într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speță.
În speță, reclamantul pretinde în ambele acțiuni anularea titlului de proprietate, invocând drept cauză faptul că el și pârâta sunt proprietari de drept asupra acestor terenuri în calitate de moștenitori după mama lor.
Invocarea ca temei de drept a celei de- doua acțiuni a art.23 din Legea nr. 18/1991 față de temeiul de drept al primei acțiuni "dispozițiile legii funciare" nu exclude îndeplinirea acestui de-al treilea element, pentru că, așa cum s-a reținut, împrejurările de fapt datorită cărora dispozițiile Legii nr. 18/1991 se aplică, sunt aceleași în ambele cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.36 din 16 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/23.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
