Fond funciar. Speta. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 88/2009-
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de petentul din comuna, nr. 136, jud. S M, în contradictoriu cu intimații: din, nr. 206, jud. S M, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, jud. S M și COMISIA JUDEȚEANĂ S M DE APLICARE A LEGII 18/1991, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.117/Ap din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 510/11.04.2005 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, în dosar nr. 106/2004, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 12 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 19 ianuarie 2010, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.51011.04.2005 pronunțată în dosar nr.106/2004, Judecătoria Negrești Oașa respins, astfel cum a fost precizată plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu intimatele COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S M și cu intervenientul pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier și respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.31-62523 eliberat pe seama intervenientului și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar SMp entru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că apelantul-reclamant nu este moștenitorul persoanei îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate din litigiu. În actul de partaj (filele 19-22 din dosarul de fond) privind terenurile înscrise în CF 602 la nr.top 1996/13 din " I", precum și la nr.top 1996/75 din " IV", având denumirea de " " figurează ca proprietari, bunicul, respectiv tatăl intimatului intervenient. Aceeași persoană, în calitate de cumpărător, figurează și în contractul de vânzare-cumpărare legalizat, încheiat la data de 10.09.1935 (fila 144 din dosarul de fond), suprafețe ce au fost validate de Comisia locală de aplicare a Lg.nr.18/1991 intervenientului-intimat, în calitate de moștenitor după antecesorii săi, bunic, respectiv tată. Astfel, reconstituirea și eliberarea titlului de proprietate pe seama intervenientului s-a făcut în mod legal în baza contractului de vânzare-cumpărare legalizat și încheiat la data de 10.09.1935, unde figura ca proprietar G, antecesorul intimatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.31-62523/09.02.2004 eliberat de Comisia Locală de Aplicare a Legii fondului funciar pe numele intimatului și reconstituirea în favoarea apelantului-reclamant a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,6840 ha teren forestier care a aparținut bunicului său, acțiune ce a fost respinsă pe considerentul că proprietarul terenului împădurit revendicat, nu este bunicul apelantului-reclamant, ci antecesorul intimatului.
A considerat că soluția instanței de fond este vădit netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Bunicul apelantului " Gal ui Gh." a cumpărat, printr-un contract autentic încheiat la data de 23.04.1925, teren împădurit în suprafață de 5,6840 ha. La data de 23.09.1943 autoritățile maghiare de atunci au întocmit un document numit " kimutatas az avasujfalu - telekonyv 002 SZ.. 1996 felvett legelo megosztasarai" în care bunicul apelantului, G, apare cu numele tradus în limba maghiară, la pozițiile topo 1996/13 și 1996/75.
A menționat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, depunând la Comisia locală o cerere însoțită de cele două acte de proprietate și de acte de stare civilă, prin care a dovedit filiația, însă, fără nici o probă, Comisia Locală a stabilit că fostul proprietar, G, tradus de unguri în actul lor, nu ar fi bunicul apelantului, ci a lui, motiv pentru care i-au restituit acestuia o parte din terenului bunicului său, potrivit titlului de proprietate nr.31-62523.
S-a arătat că a atacat hotărârea comisiei la udecătoria Negrești O a ș, solicitând anularea titlului de proprietate și reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului în cauză, însă instanța de fond a respins acțiunea pe același motiv, respectiv că G alias nu este bunicul apelantului, ci a lui.
A învederat că din actele de proprietate și din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă cu certitudine și fără nici un dubiu că fostul proprietar, Gal ui Gh. alias, a fost bunicul apelantului. Astfel, potrivit certificatului de deces nr.5109/02.03.1998, bunicul său, G, fiul lui G și, s-a născut la data de 23.03.1890 în, jud.S M și a decedat la data de 01.01.1966, cu ultimul domiciliu în, nr.103. Potrivit certificatului de deces nr.5060/24.03.1994, tatăl apelantului, G, fiul lui G și, s-a născut la data de 23.02.1913 în, jud. S M și a decedat la data de 23.04.1966, cu ultimul domiciliu în, nr.103. Potrivit certificatului de naștere nr.93/26.06.1944, apelantul este fiul lui G și -, născut la data de 26.06.1944 în.
S-a mai arătat că din actele depuse de intimatul nu rezultă că fostul proprietar, G, ( ), născut la data de 23.03.1890 ar fi bunicul său deoarece: numele intimatului este, iar antecesorii săi, fără excepție, au fost toți, așa cum rezultă din toate actele de stare civilă; potrivit certificatului de naștere seria - nr.-, tatăl intimatului s-a numit, s-a născut la data de 28.04.1912, a fost fiul lui și -; dacă bunicul intimatului, ar fi cumpărat teren, în cele două acte de proprietate ar fi apărut în această calitate sub numele de.
Față de cele de mai sus, consideră că rezultă cu certitudine și fără nici un dubiu că fostul proprietar, G ( ) este bunicul apelantului, iar apelantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate. Comisia locală și instanța de fond nu a avut nici un temei legal să constate că bunicul apelantului ar fi bunicul intimatului, în cauză fiind un abuz evident prin care a fost privat de drepturile sale legale.
În drept au fost invocate art.282 și următorii Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 37-39 din dosar), intimatul a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
A considerat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, întrucât, astfel cum atestă titlul de proprietate nr.31-62523/09.02.1994 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S M, intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha pădure la locul numit " " și identificat cu nr. top nou 3/125.
S-a mai arătat că apelantul nu a solicitat, în baza Legii nr.18/1991, stabilirea vreunui drept de proprietate asupra vreunei suprafețe de pădure în acest loc, acestuia stabilindu-i-se dreptul de proprietate într-un alt loc numit " ".
De asemenea, a arătat că prin Hotărârea Comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar din data de 22.01.2003, intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra diferenței de 2,1651 ha. din pădurea pe care antecesorii său - bunicul și tatăl său - au avut-o în locul mai sus numit și identificat cu nr. top vechi 1996/13 și 1996/75, în suprafață totală de 3.1651 ha.
Datorită faptului că apelantul a formulat la udecătoria Negrești Oaș plângere, nu a fost posibilă continuarea procedurii de eliberare a procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate asupra diferenței de mai sus.
În opinia intimatului, instanța de fond corect a reținut că hotărârea intimatei comisii este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește titlul în baza căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate intimatului, a arătat că acesta este contractul colectiv de vânzare-cumpărare prin care antecesorii săi - adică bunicul său G, născut la 26.09.1881 și decedat la 10.02.1963 și tatăl său, născut la 28.04.1912 și decedat la 06.03.1989 - au cumpărat o parte din această pădure, identificată cu nr. top 1996 din CF nr.602. De asemenea, este de observat și actul numit "Situația pășunii satului cuprinsă în CF nr.602 cu nr. top 1996" pe care a avut-o în vedere comisia atunci când i-a reconstituit dreptul de proprietate asupra pădurii revendicate acum de către apelant și în care în locul numit " I", figurează bunicul intimatului cu 8632 mp. identificat cu nr. top 1996/13, iar în locul numit " IV" figurează tot acesta cu 2,3919 ha, identificat cu nr. top 1996/75.
În ceea ce-i privește pe antecesorii intimatului, s-a arătat că asupra acestui aspect apelantul a urmărit și urmărește în continuare crearea unei confuzii între numele tatălui apelantului și numele antecesorilor intimatului, însă situația este după cum urmează: bunicul intimatului a fost G, născut la 26.09.1881 și decedat la 10.02.1963 în, cu ultimul domiciliu în, nr.119, astfel cum rezultă din copia certificatului de deces anexată la întâmpinare; tatăl intimatului a fost, născut la 28.04.1912 și decedat la 06.03.1989; intimatul s-a născut la data de 18.10.1945 în, numele fiindu-i schimbat din "" în "" în baza sentinței civile nr.371/1964 a fostului Tribunal Raional. Toate acestea rezultă din actele de stare civilă pe care le-a depus la dosarul primei instanțe.
A menționat că pe antecesorii apelantului, atât pe tatăl, cât și pe bunicul acestuia, i-a chemat
Așadar, a apreciat că instanța de fond în mod corect a luat în considerare la identificarea antecesorilor celor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii în discuție toate elementele de identificare a unei persoane fizice, adică pe lângă nume și prenume și domiciliul, locul nașterii și al decesului. Or, acestea, în cazul lor, nu sunt identice, adică în ceea ce îi privește pe antecesorii apelantului datele mai sus menționate diferă față de cele ale antecesorilor intimatului.
Astfel, după cum a mai arătat, reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii s-a făcut după antecesorii intimatului și care figurează în titlurile prin care au dobândit proprietatea asupra pădurii și care au fost avute în vedere de către intimata comisie atunci când i-au reconstituit intimatului dreptul de proprietate asupra pădurii.
A precizat că intimata Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar a avut aceeași poziție și explică cât se poate de clar motivele pentru care i-a dat câștig de cauză intimatului.
Prin decizia civilă nr. 17/Ap din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul, domiciliat în, nr.136, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.510/11.04.2005 a Judecătoriei Negrești O a ș, pronunțată în dosar nr.106/2004, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în, nr.206, jud. S M, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 S
A fost obligat apelantul să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond în mod corect a apreciat că apelantul-reclamant nu este moștenitorul persoanei îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate din litigiu, respectiv cu privire la teren cu vegetație forestieră - pădure în locul numit " " în suprafață totală de 9,8 iugăre, respectiv 5,486 ha pe vechiul amplasament. În actul de partaj (filele 19-22 din dosarul de fond) privind terenurile înscrise în CF 602 la nr. top 1996/13 din " I", precum și la nr. top 1996/75 din " IV", având denumirea de " " figurează ca proprietari, bunicul, respectiv tatăl intimatului intervenient. Aceeași persoană, în calitate de cumpărător, figurează și în contractul de vânzare-cumpărare legalizat, încheiat la data de 10.09.1935 (fila 144 din dosarul de fond), suprafețe ce au fost validate de Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 intervenientului-intimat, în calitate de moștenitor după antecesorii săi, bunic, respectiv tată.
Problema controversată a fost generată de faptul că bunicii, atât al apelantului-reclamant, cât și al intimatului-intervenient, au același nume și prenume, respectiv Apelantul-reclamant prevalându-se de faptul că autorii lor sunt proprietarii terenurilor din litigiu susținându-și afirmația prin actele de stare civilă, actul de partaj și contractul de vânzare-cumpărare din 1935, considerând că autorii intimatului-intervenient ar fi, astfel cum au fost transcrise numele și prenumele bunicului intimatului-intervenient la vremea respectivă de autoritățile maghiare, iar numele autorilor apelantului-reclamant au fost transcrise figurând astfel în actul de partaj și în contractul de vânzare-cumpărare mai sus amintit.
Din analiza actelor de stare civilă s-a reținut următoarele:
1. apelantului-reclamant sunt: G - bunic, născut la data de 23.03.1890 în, decedat la data de 02.01.1966, numele părinților fiind G -, (certificatul de deces fila 2 din dosarul de fond); G - tată, născut la data de 23.02.1913, decedat la data de 24.04.1966, prenumele părinților fiind G și, (certificatul de deces fila 3 din dosar).
2. intimatului-intervenient sunt: G - bunic, născut la data de 26.11.1881 în, decedat la data de 10.02.1963, certificat de deces seria - nr.- (fila 101 din dosarul de fond), având părinții G și -; - tată, născut la data de 28.04.1912, decedat la data de 06.03.1989, având părinți pe și -,( certificat de deces seria 8 nr.- fila 100 din dosarul de fond). Din certificatul de naștere al tatălui intimatului -intervenient aflat la fila 100 din dosar a rezultat că părinții respectiv bunicii intimatului figurau cu numele de familie d e Din certificatul de naștere Nx nr.- (fila 124 din dosarul de fond) rezultă că intimatul-intervenient are numele de familie d e, iar la rubrica părinți sunt trecuți părinții cu numele de familie.
Din analiza acestor acte de stare civilă, tribunalul a reținut că există o inconsecvență în ortografia numelor părților, folosind la întocmirea actelor de stare civilă în funcție de contextul istoric fie ortografia limbii române, fie cea a limbii maghiare, dar cert este că antecesorii bunici ai ambelor părți (apelant-reclamant, intimat-intervenient) au avut același nume și prenume, de Distincție în ortografia folosită apare la tatăl intimatului-intervenient, care în certificatul de deces figurează cu ortografia maghiară.
Raportat la această inconsecvență constatată, aceste probe nefiind concludente au fost completate cu alte probe pe parcursul procesului, astfel au fost dispuse expertize tehnice de identificare topografică, precum și s-a verificat situația registrelor agricole și a cererilor de reconstituire.
În cauză a fost întocmită o expertiză tehnică judiciară de identificare topografică a terenurilor de către expert G, expertiză ce a fost completată de același expert, precum s-a mai dispus o expertiză extrajudiciară de topografie întocmită de expert, având în vedere că la data încuviințării acestei probe exista un singur expert topograf judiciar și pentru a asigura dreptul părților la un proces echitabil, prevăzut atât de art.6 din CEDO, cât și de art.21 din Constituție, cea de a doua expertiză cu acordul părților a fost realizată de către un expert extrajudiciar.
În cadrul concluziilor raportului de expertiză întocmit de G (fila nr.70) s-a reținut că terenurile în litigiu cu vegetație forestieră - pădure, sunt situate în extravilanul localității, în locul numit " ", sunt înscrise în contractul colectiv de vânzare-cumpărare, legalizat la data de 10.09.1935, sunt înscrise în CF nr.602 sub parcelele cu nr. top 1996/9, respectiv 1996/75, situate în postata " IV", respectiv " I", aceste terenuri fiind revendicate de către apelantul-reclamant în calitate de moștenitor al bunicului.
În cadrul completării, același expert a arătat că, cercetând registrul agricol pentru satul, vol.IV, din anul 1949, verificat fiecare poziție din registru și la nr.crt.668 din anul 1949 găsit pe numitul G având în posesie 0,43 ha teren cu categoria de folosință pădure, care poate fi bunicul apelantului-reclamant. De asemenea, expertul a verificat cererile de reconstituire ale părților, arătând că apelantul-reclamant a depus la Primăria cererea nr.136/14.02.1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - pădure, iar intimatul-intervenient a solicitat, de asemenea, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile din CF 602, parcela nr. top 1996, pozițiile 13 și 75, în baza cererii nr.61/27.01.1998 (fila 93 din dosar).
În cadrul expertizei efectuată de către expert extrajudiciar (fila 319 din dosar) s-a concluzionat de către acesta că studiind registrele agricole rezultă că moștenitorii lui au avut pădure în locul numit " ", iar apelantul-reclamant a avut doar pășune. În continuare, expertul arată că Comisia locală, prin adresa nr.2074/29.04.2004, confirmă că la poziția nr.9 din " IV" teren înscris în CF 602, cu nr. top 1996/75 în suprafață de 2 ha 3019 mp. figurează, teren care a fost propus spre validare intimatului, conform procesului verbal încheiat la data de 22.01.2003, autor care figurează și în contractul colectiv de vânzare-cumpărare din 1935 sub numele Gal ui Gh.
Din anexa nr.53 sat la poziția nr.37 este trecut Gy. decedat și moștenitorul G, cu domiciliul în nr.206, cu o suprafață de pădure de 3 ha 1651 mp. având nr. top 1996/13 și 1996/75 din CF 602. Totodată, în anul 1994 s-a emis titlul de proprietate nr.31-62523 pe numele lui Gy. cu o suprafață de 1 ha pădure din nr. top 1996/75 (pe titlu este nr. cadastral nou 125 din tarlaua 3). A mai primit o suprafață de 8632 mp. pășune, solicitând diferența de 1 ha. 3019 mp. pădure, diferența până la 3 ha. 1651 mp. cât era scris în anexa nr.53 a satului la poziția 37.
Din studiul registrelor agricole, aflate la filele 126-129, respectiv 332-335, tribunalul a reținut că familia bunicului intimatului Gal ui G, născut în anul 1881 avea în proprietate în perioada 1956-1958, la locul numit " " 40 ari pășune și 25 ari pădure, iar bunicul apelantului-reclamant, G, născut în anul 1890, conform evidenței registrului agricol din perioada 1959-1963, figurează la locul numit " " numai cu pășune nu și cu pădure.
Din adresa eliberată de Primăria (fila 99 din dosar) se confirmă faptul că bunicul intimatului-intervenient, decedat la data de 10.02.1963, figurează înscris în registrul agricol la locul numit " " cu teren având categoria de folosință de pășune și pădure. De asemenea, din actele dosarului rezultă că apelantului-reclamant i s-a eliberat titlul de proprietate nr.31-6262/1995 pentru suprafața de 1 ha pădure în locul numit " ", existând în acest sens declarația acestuia, anexată la cererea nr.136/14.02.1998, prin care a solicitat 4,41 ha pădure în locul numit " ", " I și IV", pozițiile 7 - 11 și poziția 9 " IV" din actul de partaj. Intimatului-intervenient i s-a eliberat titlul de proprietate nr.31-62523/1994 pentru 1 ha pădure, iar prin cererea nr.61/27.01.1998 a solicitat suprafața de 5,4 ha teren - pădure în locul numit " ", 43160 ha după tată și 1,1509 ha după mamă, declarând că a primit 1 ha teren - pădure, solicitând diferența de 4,3160 ha pădure.
Din coroborarea probelor administrate în cauză tribunalul a reținut că la locul numit " " cuprins în actul de partaj, precum și în contractul de vânzare-cumpărare din 1935, înscris în CF 602, antecesorii intimatului-intervenient aveau în proprietate pădure, astfel instanța de fond în mod corect a respins cererea apelantului-reclamant pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii din locul numit " ", terenuri identificate conform expertizelor întocmite în cauză, intimatul-intervenient fiind moștenitorul persoanei îndreptățite la reconstituirea terenului din litigiu având categoria de folosință pădure, nu există motiv de nulitate sub acest aspect privind constatarea nulității titlului de proprietate emis pe seama acestuia, nefiind îndeplinite astfel disp. art. III lit. a din Legea nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care, tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat ca nefondat.
În baza disp.art.274 Cod procedură civilă l-a obligat pe apelant să plătească intimatului-intervenient suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, reținând culpa procesuală a acestuia, va suporta în întregime cheltuielile determinate de efectuarea expertizelor.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, reclamantul a formulat recurs solicitând în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost aceasta precizată.
În motivarea cererii sale, recurentul dezvoltă mai multe critici care atrag în opinia sa, nelegalitatea deciziei pronunțată de instanța de apel, printre care cea legată de încălcarea dreptului la apărare deoarece la termenul din 06 mai 2009 apărătorul reclamantului a depus o cerere motivată de amânare a judecării cauzei, iar instanța de apel a respins această cerere și a procedat la judecarea cauzei în fond.
Mai mult, tribunalul a reținut concluziile unei expertize extrajudiciare care au fost efectuate în lipsa recurentului, care nici măcar nu a fost citat de expert, toate datele folosite fiind asigurate de către intimat.
Pe fondul cauzei, reclamantul apreciază că din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă cu certitudine că imobilul din litigiu a aparținut antecesorilor săi, o altă concluzie neputând fi fundamentată decât pe o interpretare deformată a probelor administrate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a reiterat apărările formulate în cauză, motivându-și soluția de respingere a cererii formulate de recurent.
În ceea ce-l privește pe intervenientul intimat acesta a precizat că din actele depuse rezultă că bunicul său este cel care a cumpărat terenurile din litigiu - și nu antecesorul reclamantului - și că nu există nici un temei pentru anularea titlului de proprietate nr. 31-62523/1994, acesta fiind eliberat cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în primul rând că nu sunt întemeiate criticile privind încălcarea dreptului la apărare al recurentului.
Acțiunea a fost înregistrată la 26 ianuarie 2004, instanța de fond pronunțând hotărârea la 11 aprilie 2005, iar în apel dosarul s-a aflat pe rol din 03 iunie 2005 până în 13 mai 2009, amânările fiind determinate din cauze obiective și subiective, deoarece la cererea recurentului apelant a fost întocmită o expertiză, iar apoi s-a solicitat la termenul din 24 ianuarie 2007 de către recurent, o contraexpertiză. În opinia instanței de recurs, proba nu era pertinentă deoarece concluziile acesteia nu pot fi utilizate în alt sens decât pentru identificarea terenurilor, nerezolvând sub nici o formă problema proprietății, cu atât mai mult cu cât pe parcursul celor 5 ani de proces nu a fost audiat nici măcar un martor care să confirme posesia imobilelor anterior cooperativizării. După ce dosarul a stat pe rolul Tribunalului Satu Mare, 4 ani pentru că nu a putut fi efectuată contraexpertiza din lipsa experților (fapt care nu este imputat reclamantului), la termenul din 6 mai 2009, când nu au mai fost formulate cereri de probațiune, termenul fiind acordat pentru ca părțile să se pronunțe asupra expertizei extrajudiciare depuse la termenul anterior, instanța, făcând aplicarea disp. art. 156 Cod procedură civilă, a respins cererea de amânare formulată de reprezentantul apelantului și a acordat un termen de pronunțare.
În termenul de pronunțare nu au fost depuse concluzii scrise, nu s-a solicitat redeschiderea cauzei și nu a fost criticată expertiza extrajudiciară depusă la dosar.
Așa fiind, nu se poate concluziona că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al apelantului recurent, tribunalul respectându-i toate drepturile procedurale și dându-i posibilitatea să depună concluzii în termenul acordat în acest sens, drept care nu a fost însă exercitat de titularul său.
Referitor la expertiza întocmită de, există doar o aparență că aceasta ar fi fost relevantă pentru soluționarea cauzei. Este adevărat că în considerentele deciziei (pagina 5 ultimul alineat) se face trimitere la această lucrare, dar la o lectură atentă a expertizei se constată că autorul ei nu a făcut altceva decât să sintetizeze date rezultate din înscrisuri care se află la dosar, operație pe care putea să o facă și judecătorul cauzei și pe care a făcut-o și instanța de control.
Astfel, expertul arată că (fila 320 dosar apel) studiind registrele agricole se poate concluziona că moștenitorii intervenientului au avut pădure în locul numit "GrofU.m", în timp ce antecesorii reclamantului au avut în zona respectivă doar pășune, aspect care rezultă fără putință de tăgadă din copiile registrelor agricole depuse la dosar: filele 126 - 128 dosar apel, potrivit cărora antecesorul reclamantului a avut în proprietate 0,75 ha. pășune în zona "", în timp ce pădurea de 0,25 ha. se afla în zona numită "" (pct.7 și 12), în timp ce în favoarea antecesorilor intervenientului (filele 117-118) mențiunile sunt de 0,40 ha. pășune și 0,25 ha. pădure în zona numită "".
De fapt acestea sunt probele (extrasele din registrul agricol) care coroborate cu eliberarea titlului de proprietate în anul 1995 în favoarea reclamantului pentru pădure într-o altă zonă decât "", respectiv în zona " " titlul acceptat și necontestat de către titular, sunt cele care au determinat soluția de respingere a acțiunii, în lipsa probelor privind posesia exercitată anterior cooperativizării și în contextul în care actele de stare civilă au determinat o concluzie doar parțială în legătură cu identitatea cumpărătorilor din contractul colectiv de vânzare cumpărare încheiat în anul 1935. Este indubitabil că antecesorii reclamantului recurent sunt G născut la 23 martie 1890 (bunicul) și G născut la 23 februarie 1913 (tatăl), în timp ce antecesorii intervenientului sunt G născut la 26 septembrie 1881 (bunicul) și născut la 28 aprilie 1912 (tatăl).
Dată fiind asemănarea numelui antecesorilor părților, acest element de identificare nu era suficient pentru stabilirea unei identități între una dintre aceste persoane și cumpărătorul din 1935 al imobilului înscris în CF. 602 care apare ca fiind G și respectiv G (fila 56 dosar fond), fiind nevoie de coroborarea acestor date cu altele, ori singurele probe cu care s-a putut face coroborarea au fost înscrierile din registrul agricol.
Pentru că în nici unul dintre cele două cazuri, înscrierile din registrul agricol nu acoperă în întregime suprafața pretinsă de către părți, instanța a avut în vedere posibilitatea de a concluziona că antecesorii ambelor părți au deținut suprafețe de pădure, dispunând o eventuală completare al titlului de proprietate al reclamantului cu o suprafață de pădure într-o altă zonă a comunei, dar din datele dosarului, a rezultat că este vorba de pretenții care privesc exact parcelele din contractul din 1935, astfel încât trebuie stabilit cu certitudine dacă ele au fost dobândite sau au aparținut antecesorului recurentului sau celor ai intervenientului.
Singura probă certă este mențiunea din registrul agricol, potrivit căreia antecesorii intervenientului au deținut pădure în zona "u", neexistând nici o dovadă la dosar în sensul că antecesorii reclamantului ar fi avut în proprietate pădure și în această zonă, ci doar pășune.
Plecând și de la prevederea art. 1169 cod civil potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, instanța de control apreciază că după un proces care a durat 5 ani, reclamantul nu a administrat probe care să justifice admiterea acțiunii sale, fiind mult mai clar conturat dreptul de proprietate al antecesorilor intervenientului privind imobilele aflate în litigiu.
Așa fiind, în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe recurent în favoarea intimatului intervenient la 2550 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de petentul din comuna, nr. 136, jud. S M, în contradictoriu cu intimații: din, nr. 206, jud. S M, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, jud. S M și COMISIA JUDEȚEANĂ S M DE APLICARE A LEGII 18/1991, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.117/Ap din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2550 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /22.01.2010
Jud.fond.
Jud.apel: -
Dact./22.01.2010
4 com./02.02.2010
1. recurentul petent din comuna, nr. 136, jud. S M,
intimații: din, nr. 206, jud. S M, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, jud. S M COMISIA JUDEȚEANĂ S M DE APLICARE A LEGII 18/1991, jud. S M,Președinte:Cigan Dana Galeș MariaJudecători:Cigan Dana Galeș Maria, Popa Aurora
