Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/2010-
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta din O,-, - 14,. 7, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: din O,-, - 14,. 7, Cod poștal -, jud. B și din O, Parcul, nr.1,.6, Cod poștal -, jud. B, și ambii din O, G-ral. -, nr. 6, - 6,.1,.2, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 567/R din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 2298/26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 12 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 19 ianuarie 2010, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2298/26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că părțile au fost căsătorite, iar căsătoria lor a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 8032/2006 a Judecătoriei Oradea.
Prima instanță a introdus în cauză cumpărătorii terenului, având în vedere că pârâtul l-a înstrăinat.
Din răspunsurile la interogatoriul luat de prima instanță reclamantei recurente, a rezultat că aceasta a recunoscut că terenul respectiv a fost dobândit în baza Legii nr.18/1991, de către pârât, cu titlu de constituire a dreptului de proprietate, în calitatea lui de specialist agricol iar ea nu a avut nici un aport la obținerea titlului de proprietate pentru terenul în cauză. Același lucru a rezultat și din declarațiile martorilor și.
Potrivit titlului de proprietate nr.4378/2005, intimatului i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp. teren extravilan, în parcela cu nr. cad. 3298 de pe teritoriul localității O, teren înscris în nr.9625-O, nr. cad. 11478.
De asemenea, din adeverința nr.-/25.02.2008 eliberată de Primăria O, prima instanță a reținut că terenul i-a fost atribuit pârâtului în considerarea persoanei sale ca urmare a calității lui de specialist agricol, rezultând că atribuirea acestui teren s-a făcut intuitu personae.
În literatura juridică s-a exprimat opinia potrivit căreia dacă împroprietărirea unuia dintre soți s-a făcut pentru merite deosebite în muncă sau ca recompensă, terenul respectiv este bun propriu, chiar dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei. Mai mult, se distinge între terenurile dobândite prin Legea nr.18/1991, cu titlu de constituire a dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor, menționându-se că terenul este bun comun, dacă atribuirea nu s-a făcut cu caracter intuitu personae, or, în cazul de față tocmai în acest fel s-a făcut atribuirea terenului către pârâtul.
Prima instanță a constatat, în temeiul art. 31 lit. d din codul familiei că terenul este bun propriu al pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat apel, dar ca urmare a valorii obiectului litigiului, calea de atac a fost calificată în recurs.
Prin cererea de recurs formulată, recurenta a solicitat instanței să admită recursul și să schimbe în totalitate hotărârea atacată în sensul de a admite acțiunea.
Recurenta a artat că starea de fapt reținută de prima instanță nu este reală deoarece intimatul a primit acel teren nu în virtutea calității sale de specialist agricol, ci pur și simplu pentru că era angajat al societății respective, astfel încât toți angajații au fost împroprietăriți.
De esența prevederilor Legii nr.18/1991 este ca terenurile să fie constituite în favoarea familiilor care nu au teren în proprietate, conform art.19 al.1 din lege.
Una din condițiile pe care trebuia să le îndeplinească a fost aceea ca familia să nu aibă teren în alte localități sau în localitatea în care locuiesc. Terenul a fost atribuit familiei ca entitate și nu pârâtului ca persoană fizică.
În probațiune recurenta a depus contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.558/07.03.2007 și practică judiciară.
Prin decizia civilă nr. 567/R din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul introdus de recurenta, domiciliată în municipiul O,-, - 14,.7, județul B, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în municipiul O,-, - 14,. 7, județul B și cu domiciliul procedural ales în O, Parcul, nr. 1,.6, județul B, și, ambii domiciliați în municipiul O, B-dul -. -, nr.6, - 6,.2, jud. B, împotriva sentinței civile nr.2298/26.03.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Din titlul de proprietate nr.4378/15.12.2005 (fila 7 dosar primă instanță), tribunalul a reținut că intimatului i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.000 mp. Această constituire a dreptului de proprietate s-a făcut în timpul căsătoriei părților care au divorțat abia în anul 2006, după cum rezultă din sentința civilă nr.8032/2006 pronunțată în dosar nr- de Judecătoria Oradea.
Potrivit art.19 al.1 din Legea nr.18/1991, constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se putea face persoanelor care au avut calitatea de membrii cooperatori activi și care nu au adus teren în agricolă de producție (CAP) sau au adus teren mai puțin de 5.000 mp. precum, și celor care au lucrat în orice mod ca angajați în ultimii 3 ani, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în alte localități.
Tribunalul a constatat că această constituire a dreptului de proprietate se face ținându-se seama de calitatea persoanei, respectiv aceea de membru cooperator sau să fi lucrat în orice mod ca angajați în ultimii 3 ani în CAP. calitate pe care trebuia să o aibă în momentul intrării în vigoare a Legii nr.18/1991.
Cum intimatul a avut această calitate, a fost angajat al CAP-ului, fapt necontestat de către pârâtă și dovedit prin declarațiile martorilor audiați, el a beneficiat de această constituire a dreptului de proprietate și nu recurenta.
Constituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe familie ci pe persoane, iar reclamanta dacă s-ar fi încadrat și ea în condițiile impuse de art.19 din Legea nr.18/1991, ar fi putut și ea beneficia de această constituire.
În cazul în care terenul asupra căreia s-a constituit dreptul de proprietate, ar fi bun comun, ar însemna că și recurenta care nu se încadrează în condițiile impuse de art.19 din Legea nr.18/1991, ar fi putut și ea beneficia de această constituire, ajungându-se astfel la încălcarea dispozițiilor imperative ale acestui text de lege, ceea ce legiuitorul nu a dorit.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins acțiunea recurentei reclamante și a constatat că terenul a fost constituit intimatului intuitu persone, fiind bun propriu al acestuia și nu bun comun.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii și trimiterea dosarului pentru rejudecare în apel.
Singura problemă pe care o ridică prezentul recurs este cel al legalei constituiri a completului care a soluționat cauza la Tribunalul Bihor, respectiv stabilirea corectă a valorii litigiului.
Se constată astfel, că judecătoria a făcut mențiunea potrivit căreia hotărârea poate fi apelată, astfel încât reclamanta a declarat apel.
La termenul din 08 decembrie 2008 instanța a pus în vedere recurentei să indice valoarea de circulație a imobilului la data introducerii acțiunii, iar la termenul din 09 februarie 2009 intimatul a depus contractul prin care a înstrăinat terenul, cu prețul de 11.000 USD (data autentificării contractului este 07 martie 2007).
Această valoare a fost contestată, astfel încât s-a depus un tabel centralizator pentru valori de circulație imobile, întocmit de expert ing. și valabil pentru 30 noiembrie 2006 potrivit căruia pentru terenurile intravilane cea mai mică valoare era 30 lei/ acest tabel, la 23 martie 2009 reprezentantul apelantei declară valoarea imobilului ca fiind de 500.000 lei, dar cauza se amână deoarece avocatul intimatului depusese cerere de amânare.
La termenul următor stabilit în cauză, se recalifică calea de atac din apel în recurs și se completează compunerea completului potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, deoarece intimatul a depus aceeași expertiză corespunzătoare pentru terenurile aflate în extravilan.
În condițiile în care problema dedusă judecății o reprezenta calitatea de bun propriu sau bun comun al imobilului pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4378 din 15 decembrie 2005, instanța a acordat cuvântul pe fond, dar în recurs.
În termenul de pronunțare apelanta recurentă anexează concluziilor scrise un certificat de urbanism, emis la 29 mai 2009 de Primăria Municipiului O, potrivit căruia imobilul înscris în CF. 9625 O este un imobil situat în intravilan.
Față de acest înscris, instanța de apel avea obligația să redeschidă cauza și să repună în discuția părților problema valorii litigiului și a recalificării căii de atac, notările din cartea funciară reprezentând o probă indubitabilă doar în ceea ce privește proprietatea și identificarea imobilului din punct de vedere parcelar, nu și sub aspectul descrierii imobilului sau a suprafeței acestuia.
Neprocedând în acest mod, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care în temeiul art.304 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa decizia și va retrimite cauza pentru soluționare în apel.
În rejudecare, se va discuta și problema taxelor de timbru, deoarece prezenta cauză este o acțiune în realizarea dreptului și nu o acțiune în constatare, reprezentând pentru reclamantă un partaj de bunuri iar pentru intimat, protejarea unui bun pretins a fi bun propriu, astfel încât vor fi avute în vedere pozițiile părților care în partaj au dublă calitate procesuală, aplicabilitatea prezumției legale prevăzute de art. 30 Codul familiei și modul în care se poate reține că bunul deși a fost dobândit sub durata căsătoriei poate sau nu să fie bun propriu.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanta din O,-, - 14,. 7, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații pârâți: din O,-, - 14,. 7, Cod poștal -, jud. B și din O, Parcul, nr.1,.6, Cod poștal -, jud. B, și ambii din O, G-ral. -, nr. 6, - 6,.1,.2, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 567/R din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor în apel, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /22.01.2010
Jud.fond.
Jud.tribunal: - -
Dact./22.01.2010
5 com./02.02.2010
1. recurenta reclamantă din O,-, - 14,. 7, Cod poștal -, jud.,
2. intimații pârâți: din O,-, - 14,. 7, Cod poștal -, jud.
3. și din O, Parcul, nr.1,.6, Cod poștal -, jud. B,
4. și
5. ambii din O, G-ral. -, nr. 6, - 6,.1,.2, jud. B,
Președinte:Cigan Dana Galeș MariaJudecători:Cigan Dana Galeș Maria, Popa Aurora
