Fond funciar. Speta. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 91/2009-
Ședința publică din 14.05.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă ORTODOXĂ, cu sediul în, nr. 110, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți ROMÂNĂ CU, cu sediul în, județul B, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva sentinței civile nr. 389/C din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul apelantei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5 din data de 28.01.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentantul intimatei reclamante Română Unită cu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 589 din 14.03.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 08.05.2009, întâmpinare formulată de intimata reclamantă Română Unită cu, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar copia unei acțiuni formulată de recurentă prin care s-a solicitat obligarea intimatei reclamante Română Unită cu la plata contravalorii investițiilor efectuate la și casa lă din, precum și stabilirea unui drept de retenție cu privire la cele două imobile, având termen de judecată la data de 03.06.2009, pe rolul Tribunalului Bihor, sens în care solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea acelei acțiuni, întrucât soluția ce urmează a se pronunța în prezenta cauză depinde de soluția ce se va da în acel dosar.
Reprezentantul intimatei reclamante se opune suspendării prezentei cauze până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Bihor, apreciind că plata despăgubirilor depinde de soluționarea fondului cauzei.
Instanța, respinge cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Bihor, ca fiind neîntemeiată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că obiectul prezentului dosar îl reprezintă fondul dreptului de proprietate și restabilirea situației anterioare de carte funciară, în funcție de modul de soluționare al căruia depinde soluția ce se va pronunța în dosarul Tribunalului Bihor, de altfel, nu s-a dispus evacuarea în această cauză.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată. Arată că procedura prealabilă de convocare a comisiei mixte trebuia respectată, Decretul Lege nr. 126/1990 nefiind declarat neconstituțional, astfel că acțiunea este inadmisibilă. De asemenea, reclamanta nu formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate la comisia locală. Reclamanta, având personalitate juridică, putea și trebuia ulterior să depună cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, Episcopia O neavând nici o calitate în acest sens, reconstituirea dreptului de proprietate neputându-se face în favoarea cultului, ci în favoarea unităților de cult, pentru suprafețele de teren pe care le-au avut. În ceea ce privește cererea reclamantei pentru terenurile agricole, solicită respingerea acesteia conform întâmpinării formulată la Judecătoria Beiuș.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea apelului conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată. Arată că Legea nr. 126/1990 este contrară prevederilor constituționale, această lege nefiind altceva decât o monstruozitate juridică. Apreciază că imobilele în litigiu au intrat în patrimoniul recurentei în mod nelegal, temeiul în baza căruia s-a împroprietărit aceasta este nelegal. Arată că, Episcopia, ca for tutelar este îndreptățită să apere patrimoniul bisericii, a parohiilor, chiar și în curs de reconstituire, având în vedere prevederile 930 din Codul Bisericilor, conform căruia " după desființarea persoanei juridice, bunurile sale trec la persoana juridică imediat superioară", astfel că, bunurile persoanei juridice desființate, nu se pierd ci intră de drept în proprietatea forului tutelar, Episcopia.
În replică, reprezentantul apelantei pârâte arată că Decretul Lege nr. 126/1990 este în vigoare, reclamanta trebuia să respecte procedura prealabilă de convocare a comisiei mixte, ceea ce nu a făcut. Arată că, prin admiterea acțiunii reclamantei, s-ar lua hrana spirituală de la 50 de persoane și s-ar da la 10 persoane. Arată că instanța de fond nu se poate pronunța asupra unei cereri ce nu s-a formulat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 389 din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de către pe reclamanta ROMÂNĂ CU ( ), împotriva pârâtelor; ORTODOXĂ, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR
S-a dispus anularea încheierii de intabulare nr.2575/1949 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B-2 din 98, cu privire la imobilele cu nr. top. 129, 130, 292, 301, 334, 467,714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/3, 1, 236, cota de 978/4978 părți din imobilele cu nr. top. 375, 174 și 173/2, a încheierii de intabulare nr. 2630/1999 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B1 din 894, cu privire la imobilele cu nr. top. 292, 301, 334, 997 și 1, a încheierii de intabulare nr. 5736/2005 și a inscripțiilor de carte funciară de sub B7 din 98, cu privire la imobilele cu nr. top. 129 și 130, de sub B - 1, din 920, cu privind la imobilele cu nr. top. 467 și 1059 și de sub B3 din 878, cu privire la cota de 978/4978 părți din nr. top. 375 și dispune revenirea la situația anterioară de
S-a dispus anularea titlurilor de proprietate nr. 163/1994 și 864/2004 eliberate în favoarea pârâtei ORTODOXĂ, cu privire la imobilele nr. top. 292, 301, 334, 997, l, 1059, 467 și cota de 978/4978 părți din nr. top. 375, 130 și 129.
A fost obligată pârâta ORTODOXĂ, să elibereze în deplină proprietate și folosință imobilele nr. top. 129,130, 292, 301, 334, 467, 714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/3, l, 236, cota de 978/4978 din imobilele cu nr. top. 375, 174 și 173/2.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform cărților funciare 98, 894, 920, imobilele în litigiu, în natură reprezentând terenuri intravilane, extravilane, cimitirul și casa lă au constituit proprietatea reclamantei.
Prin Decretul 358/1948, cultul greco catolic a fost interzis, ca urmare, prin cartea de judecată nr. 6454/1948 a Judecătoriei Beiuș, s-a dispus trecerea acestora în proprietatea Parohiei Ortodoxe.
Acest decret a fost abrogat prin Decretul lege 9/1998 fiind considerat un act abuziv și neconstituțional.
Ca urmare, nu sunt aplicabile prevederile art. 37 din Decretul 177/1948 deoarece, în speță, nu a avut loc o trecere voluntară, liber consimțită a comunității greco - catolice la cea ortodoxă, trecerea fiind rezultatul presiunii morale, a încălcării conștiinței religioase și a libertății de exprimare prin desființarea cultului.
Cartea de judecată nu a fost dată în contradictoriu cu reclamanta, deci nu-i este opozabilă, nefiind parte în proces.
Conform art. 35 din Decretul 177/1948 averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept statului. Așadar este ilegală dobândirea de către Ortodoxă a acestora.
Română Unită cu a fost recunoscută oficial prin Decretul- Lege 126/1990.
Atât Decretul Lege 126/1990 cât și Decretul Lege 9/1989 sunt contrare dispozițiilor constituționale chiar referitoare la Constituția din 1948 și contravin dispozițiilor art. 481c.civ. potrivit cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei din întâmpinare în sensul invocării disp. art. 31 al.1 din Legea 489/2006, care se referă la bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult, deoarece bunurile din prezenta cauză au intrat în mod nelegal în patrimoniul parohiei ortodoxe.
Situația atribuirii bunului unui cult către altul a fost reglementată de disp. art. 37 din Decretul art. 37 din Decretul 177/1948, putând fi făcută numai printr-o hotărâre judecătorească dată de judecătoria populară a locului, cu respectarea principiului contradictorialității și pe baza voinței libere a credincioșilor.
Față de prevederile art. 23 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 2117/2005 s-a admis acțiunea ca fiind întemeiată, conform cu dispozitivul.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâții Ortodoxă, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de apel s-a invocat că litigl de față conform nr. 126/1990 era de competența tribunalului și se judecă potrivit dreptului comun, calea de atac fiind apelul nu recursul cum s- indicat de către instanță, mai mult, valoarea depășește 5 miliarde lei.
Este inadmisibilă acțiunea întrucât, conform art. 3 alin. 1, 2 din nr. 126/1990 reclamanta trebuia să respecte procedura prealabilă de convocare a comisiei mixte, nu a făcut-o, s-a motivat că acest decret era neconstituțional raportat la Constituția din 1948 deși la data adoptării era în vigoare o altă constituție, acțiunea fiind inadmisibilă.
Nu a depus reclamanta cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate la comisia locală decât la 09.03.1991, când încă nu era înființată, avea personalitate juridică proprie astfel că, Episcopia nu avea nicio calitate în acest sens, reconstituirea nu se putea face în favoarea cultului ci unităților de cult - eparhii, protoierii, mănăstiri, schituri, filii, pentru terenul ce l-au avut, astfel că acțiunea este inadmisibilă, iar referitor la celelalte imobile, este nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Litigiul dedus judecății are ca obiect reglementarea situației juridice a imobilelor fostă proprietate Bisericii - Ortodoxă din, printre care inclusiv, cimitirul și casa lă. Prin nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu -, s-a constatat recunoașterea oficială a Bisericii Române Unite cu, ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948 prin nr. 9/1989, care urma să se organizeze și să funcționeze conform regimului general al cultelor religioase din România.
Bunurile preluate de stat conform Decretului nr. 350/1948, potrivit art. 2 din acest act normativ indicat mai sus - nr. 126/1990, aflate în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, urmau să fie restituite în starea actuală Bisericii Române Unite cu, urmând în acest sens a se constitui o comisie mixtă formată din reprezentanți ai statului și Bisericii Române Unite cu, numiți prin hotărâre de guvern. La art. 3 alin. 1 s-a stabilit ca situația juridică lăcașurilor de cult, caselor le ce au aparținut Bisericii Române Unite cu, preluate de Ortodoxă, să fie stabilită de o comisie mixtă, împotriva deciziei luate, partea interesată având deschisă calea acțiunii în justiție - alin. 2 - care potrivit alin. 3 este de competența tribunalului.
În speță nu s-a făcut dovada constituirii comisiei mixte prevăzute de art. 3 alin. 1 din 126/1990 și nici a faptului că s-ar fi întrunit, astfel că, a accepta ideea că nu s-a parcurs o procedură prealabilă și în consecință acțiunea ar fi inadmisibilă ar însemna încălcarea liberului acces la un tribunal, a dreptului la un proces echitabil, ceea ce ar contraveni art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, actul normativ invocat mai sus nu prevede de altfel o sancțiunea în cazul nerespectării acestei proceduri și nici interzicerea accesului direct la instanță, apărările apelantei în sensul că acțiunea ar fi inadmisibilă sunt considerate astfel ca nefondate.
În considerentele sentinței s-a făcut referire la faptul că nr. 126/1990 ar fi neconstituțional raportat la Constituția în vigoare la emitere, ori, este cert că avem de-a face cu o eroare materială, nr. 126/1990 fiind un act normativ emis după revoluția din decembrie 1989 având ca scop reglementarea unor măsuri referitoare la Română Unită cu -. Evident s-a dorit a se menționa că Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat și fost contrar constituției în vigoare la data adoptării, decret ce s-a abrogat prin nr. 9/1989, criticile în sensul că acțiunea ar fi inadmisibilă din acest aspect sunt nefondate.
Cât privește faptul că Română Unită cu - nu ar fi depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, din analiza actelor aflate în dosarul de fond - fila 49 - se reține că la data de 22.03.1991 sub nr. 792 la Primăria Comunei Pocola s-a înregistrat o astfel de cerere de către Episcopia Română Unită cu -, în nume propriu și în reprezentarea Parohiei Române Unite cu - din comuna, arătând că această parohie era în curs de constituire la acea dată. Ca urmare, nu se poate pune problema inadmisibilității acțiunii raportat la lipsa cererii de reconstituire câtă vreme la data la care erau prevăzute termenele de depunere a cererilor, nu din culpa parohiei, aceasta era doar în curs de constituire, urmare a abrogării actului normativ ce a dispus desființarea și recunoașterea ulterior prin Decretul nr. 9/1009 a acestei biserici. Calitatea de reprezentant al Episcopiei Române Unită cu reiese de altfel și din art. 930 din Codul canoanelor bisericilor orientale ca și persoană juridică superioară.
Referitor la fondul cauzei, astfel cum corect a reținut prima instanță, prin Decretul nr. 358/1948 a fost interzis cultul greco catolic iar imobilele proprietatea Parohiei din localitatea, înscrise în coala de carte funciară nr. 98, nr. top. 129, 130, 292, 301, 334, 467, 714, 997, 1059, 1376, 1529/2, 823/1, 236, cota de 978/4978 părți din nr. top. 375, nr. top. 174, 123/2 din CF nr. 894 nr. top. 292, 301, 334, 997, nr. CF 920, nr. top. 467, 1059, cota de 978/4978 părți din nr. top. 375 s-au transferat în favoarea Parohiei Ortodoxe din localitatea, în baza cărții de judecată nr. 38/09.02.1949 pronunțată în dosar nr. 6454/1948 Judecătoriei Populare Mixte
Decretul nr. 177/04.08.1948 pentru regimul general al cultelor religioase a prevăzut în art. 37 posibilitatea ca în măsura în care cel puțin 10% din numărul credincioșilor comunității locale a unui cult, trec la alt cult, comunitatea locală religioasă cultului părăsit pierde de drept o parte din patrimoniul său, proporțional cu numărul credincioșilor, iar dacă cei ce părăsesc cultul alcătuiau majoritatea, edificiile anexe aparțin de drept comunității locale a cultului nou adoptat. ori, în speță, nu se poate vorbi de o trecere a credincioșilor de la cultul greco catolic la cel ortodox, voluntară, liber consimțită, trecerea ce a avut loc s-a făcut efectiv doar urmare interzicerii cultului greco catolic în baza Decretului nr. 358/1948, dispozițiile art. 37 invocate mai sus nefiind respectate.
Pe de altă parte, cartea de judecată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu fostul proprietar tabular, nefiindu-i opozabilă acestuia, iar conform art. 36 averea cultului dispărut sau a cărui recunoaștere a fost retrasă, trebuia să revină de drept Statului nu Parohiei Ortodoxe, aspecte corect reținute de instanța de fond.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă instanța de apel va respinge ca nefondat apelul, păstrând în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă ORTODOXĂ, cu sediul în, nr. 110, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți ROMÂNĂ CU, cu sediul în, județul B, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva sentinței civile nr. 389/C din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 22.05.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 22.05.2009 - 6 ex.
- emis 4 comunicări - 22.05.2009 - ORTODOXĂ, ROMÂNĂ CU, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia
