Fond funciar. Speta. Decizia 918/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 918
Ședința publică de la 05 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatorii, împotriva deciziei civile nr. 2046 din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul G, reprezentat de avocat, lipsind recurenții contestatori, și intimații COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței declararea recursului împotriva unei decizii civile irevocabile, după care;
Instanța a pus în discuție excepția de admisibilitate a recursului declarat împotriva unei decizii civile irevocabile, pronunțată de Tribunalul Gorj.
Avocat, pentru intimatul G, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefiind admisibil, având în vedere că a fost declarat împotriva unei decizii civile irevocabile; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin decizia civilă nr.725 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de recurentul pârât G, împotriva sentinței civile nr. 7481/2.11.2007 pronunțată de Judecătoria TG -J în dosar nr-, modificată sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamantelor,fiind obligate intimatele la 400 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut și motivat că prin cererea înregistrată la nr. 4197/F/2006 pe rolul Judecătoriei TG-J, recl., și au chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. -/1996 și a actelor premergătoare emise pe numele autoarei I cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, acțiunea întemeindu-se pe disp. art. III lit. a pct. III din. 169/1997, așa cum a fost modificată prin. 247/2005, în sensul că terenul a fost înscris niciodată în CAP.
Prin sentința civilă nr. 2979/17.05.2006 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea reclamantelor, iar prin decizia civilă nr. 2079/24.10.2006 Tribunalul Gorj -Secția civilă, admis recursul, casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, reținând că s-a soluționat greșit pe baza excepției autorității de lucru judecat.
În urma rejudecării cauzei, prin sentința civilă 1564/6.03.2007 pronunțată de Judecătoria TG-J s-au admis din nou excepțiile autorității de lucru judecat și s-a respins în consecință acțiunea.
Urmare a recursului declarat, prin decizia civilă 1237/17 mai 2007 Tribunalului Gorja fost admis recursul recurentelor reclamante, casată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se în considerentele deciziei că instanța de fond nu a respectat îndrumările deciziei de casare, că în speță nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere temeiul invocat de reclamante în cererea de chemare în judecată, care este diferit de temeiul cererilor anterioare, pe de altă parte că, prin cererea introductivă s-au invocat disp. art. III alin. 1 lit. a pct. III din. 169/1997, modificată prin. 247/2005, acest temei nefiind verificat de instanța de fond.
Prin sentința civilă nr. 7481/2.11.2007 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, s-a admis acțiunea principală și s-a constatat nulitatea absolută parțială pentru suprafața totală de 7915. situată în satul comuna -ești, tarlaua 50, parcele 4207 și 4208 și tarlaua 54, parcela 4367, titlului de proprietate nr.-/2.05.1996 și a procesului verbal de punere în posesie, reținându-se în considerentele sentinței că autorul reclamantelor, Șt. a figurat în registrul agricol al anilor 1956 - 1958 cu suprafața totală de 0,33 ha teren pe raza comunei -ești și că, în anul 1964 la același autor apărea aceeași suprafață, iar în anul 1969 suprafața se restrânge la 3,14 ha teren.
Restrângerea suprafeței de la 10,30 ha la 3,12 ha s-a motivat urmare a mențiunilor din procesul verbal din data de 5.04.1966, iar restul suprafeței nu i s-a mai atribuit autorului, suprafața înscrisă la rol fiind împărțită între autorul Șt. și fiica acestuia și amplasamentul fiind determinat prin expertiză în dosar nr. 4197/2006.
S-a apreciat că, stăpânirea terenului de către familia rezultă din mențiunile registrului agricol și din achitarea impozitelor, dar și din declarațiile proprietarilor vecini, care au arătat că cele două bucăți de teren nu au făcut parte din fosta proprietate CAP, pe de altă parte că, din sentința civilă 2971/27.10.1960 a Tribunalului raional TG-J a rezultat că autoarea pârâtului, nu avea nici un drept asupra vreunei suprafețe de teren din V satului, punctul, casei,.
S-a statuat că pentru cele două bucăți de teren de 5009. și 10824., situate în V satului autoarea pârâtului nu avea nici un drept, cu toate că în registrul agricol aceasta figura cu suprafața de 1 ha teren în pct. casei, nefiind identitate între aceste terenuri, familia stăpânind terenul încă din anul 1928, operând în cauză și uzucapiunea.
Au fost înlăturate cererile și probele administrate de pârât, cu motivarea că terenul nu ar fi același și că de certificatul de moștenitor nr. 806/12.10.1960 emis la decesul lui, în care figurează suprafața de 1 ha în pct. casei defuncta nu a uzat, în litigiul ce a avut ca obiect revendicarea, certificatul fiind pronunțat anterior anului 1960, și că nici după atribuirea terenului autoarei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren în pct. casei, cu care figura în registrul agricol, rezultând că acel teren nu este același cu cel stăpânit de familia.
S-a concluzionat astfel că în titlul de proprietate al pârâtului s-a înscris un teren,care nu a fost inclus în CAP și astfel titlul este lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G, susținând în dezvoltarea motivelor scrise că în speță există autoritate de lucru judecat, potrivit sentinței civile 5603/25.06.2002, sentință menținută prin dec. civ. 1528/1995 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, ca urmare a recursului promovat de procurorul general, prin aceste hotărâri judecătorești statuându-se în mod irevocabil că terenul a fost cuprins în zonă CAP și astfel 36/1991 și actele premergătoare de reconstituire au rămas valabile.
Recurentul susținut că operează autoritatea de lucru judecat și cu privire la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate prin civ. 12370/12 dec. 1997 pronunțată în dosarul 16935/1997.
Celelalte motive de recurs au vizat reținerea greșită a motivului de nulitate prevăzut de art. III alin. 1 lit. a pct. III din. 169/1997, precizându-se în acest sens că suprafața de 7915. cuprinsă în titlul de proprietate contestat provine de la autoarea, iar la data de 18.01.1962 tatăl său s-a înscris cu acest teren în CAP, existând la dosar acte în acest sens, pe de altă parte că terenul în litigiu este învecinat cu cel al reclamantelor și de aceea instanța a fost indusă în eroare că nu este vorba despre același teren.
A arătat că autorul Daf ost condamnat definitiv la 6 luni închisoare,pentru că s-a folosit de o adeverință falsă cu nr. 318/1992 în care au fost făcute mențiuni false în legătură cu terenurile din litigiu, respectiv în legătură cu cel în suprafață de 7915.
S-a apreciat de instanța de recurs că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 8 și 9 pr.civ. instanța interpretând greșit actul dedus judecății, iar hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, în principal fiind fondat motivul de recurs referitor la faptul că motivul de nulitate prev. de art. III lit. a pct. III din. 169/1997, așa cum a fost modificată, nu există și nu afectează titlul de proprietate al pârâtului.
Că, în mod greșit a interpretat instanța că terenul în litigiu în suprafață de 7915. situat în punctul casei nu a fost înscris în CAP, nu a figurat la rolul agricol al autorilor recurentului și nu este unul și același teren cu cel existent la rolul agricol al autorilor acestuia, întrucât situația juridică a acestui teren a fost stabilită în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă 5603/25 iun. 1992, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1528/1995 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar 3153/1993, statuându-se în mod irevocabil că suprafața de teren de 7915. situată în V satului a aparținut defunctei, cu care aceasta s-a înscris în CAP -ești, iar intimata este fiica acesteia și deci moștenitoarea legală. În circumstanțiere, a constatat că, terenul este delimitat în două parcele distincte, de 5128. și 2564. și că suprafața totală din acel punct este de 16168. comisia locală reconstituind drept de proprietate numitei pe din ambele parcele.
Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate pentru numita a avut la bază suprafața din registrul agricol al defunctei cu care aceasta s-a înscris în CAP, înlăturându-se cu ocazia acelei judecăți apărarea intimaților cu privire la sentința civilă 12971/1960 și a deciziei civile nr. 1393/1961 în sensul că antecesorii părților s-au judecat pentru terenul din pct. casei de 100. și lat de 32.; ori, terenul din litigiu are lățimea totală de 64., din care numitei i s-a reconstituit drept de proprietate pentru o lățime de 29., rămânând o diferență de 36. intimaților.
Concluzionând s-a apreciat că terenul din litigiu este același cu terenul pentru care părțile s-au judecat anterior și situația juridică a acestuia a fost dezlegată în mod irevocabil în sensul că în mod corect s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea, fiind înscris în CAP -ești și figurând la rolul agricol al acesteia, în speță neexistând autoritate de lucru judecat, chiar dacă părțile sunt aceleași și obiectul material al cererilor este același, dar în raport de disp. art. 1200 pct. 4 civ. statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publică și se răsfrâng indirect asupra părților sau terților.
Astfel, motivul privind efectele recunoscute de hotărârile judecătorești pronunțate în procesele anterioare a fost apreciat ca întemeiat, aceste hotărâri neputând fi ignorate de părți sub motivul că nu există autoritate de lucru judecat întrucât ele se opun cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, pe de altă parte atâta timp cât intimatele reclamante nu au făcut o dovadă contrară acestei prezumții și nu au răsturnat-o, prezumția eliberează de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută.
A reținut că intimatele din speța de față nu au dovedit că situația juridică a terenului din litigiu este alta decât cea reținută prin sentința civilă 5603/25 iun. 1992 și prin decizia civilă nr. 1528/1995 a Tribunalului Hunedoara, astfel instanța de fond în mod greșit a nesocotit efectele hotărârilor judecătorești arătate cu privire la terenul în litigiu și a interpretat eronat că terenul nu este același cu cel deținut la rolul agricol al autoarei și cu cel înscris de aceasta în CAP, iar probele testimoniale pe care s-a întemeiat sentința nu sunt de natură să răstoarne prezumția legală rezultată din hotărârile judecătorești reținute mai sus și de altfel, nici dobândirea dreptului prin uzucapiune nu a fost dovedită.
S-a reținut că intimații reclamanți nu au fost într-adevăr membrii CAP, dar această calitate nu are efect asupra reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea recurentului, întrucât reconstituirea s-a dispus pentru din cele două suprafețe de teren situate în pct. casei, restul suprafeței de rămânând în posesia acestora, respectiv o lățime de 36. potrivit deciziei 1528/1995 a Tribunalului Hunedoara, iar motivul de recurs referitor la autoritatea de lucru judecat nu este fondat, pentru că nu sunt întrunite disp. art. 1201 civ. temeiul juridic al acțiunii introductive fiind altul față de temeiurile juridice din acțiunile anterioare, pe de altă parte, prin decizia de casare nr. 1237/2007 s-a rezolvat excepția în sensul că aceasta nu există și a fost trimisă cauza pentru verificarea temeiului invocat, respectiv art. III alin. 1 lit. a pct. III din. 169/1997.
Împotriva deciziei civile, au formulat contestație în anulare contestatoarele, -, -, -, moștenitorii lui D și, invocând în esență în dezvoltarea motivelor scrise incidența disp. art. 317 pct. 1 și 2 pr.civ. și art. 318 pr.civ. potrivit cărora instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat toate motivele de casare din deciziile civile pronunțate anterior de Tribunalul Gorj, pe de altă parte a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor privitoare la procedura de citare a părților, cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competență.
În petitul cererii au susținut că instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursului declarat de recurentul pârât G, nu a avut în vedere, nu analizat și nu a acordat eficiență juridică hotărârilor judecătorești pronunțate anterior în aceeași cauză, în acest sens fiind evidențiate dec. civ. 2079/2006, nr. 1237/2007, 2971/1960, nr.1393/1961 ale Tribunalului Gorj și respectiv Tribunalului Oltenia, nu a avut în vedere dispozițiile imperative ale 18/1991, titlul VII. 247/2005, susținându-se că instanța de recurs a făcut o interpretare și aplicare eronată a actelor normative enunțate, constatând ca fiind incidente disp. art. 304 pct. 8 și 9 pr.civ. reținând o stare de fapt care nu corespunde actelor de proprietate, înscrisurilor oficiale, depuse de către contestatoare pe parcursul ciclurilor procesuale pe care cauza le-a cunoscut, nu s-a acordat eficiență juridică acestora, impunându-se în conformitate cu disp. art. 317 și art. 318 pr.civ. anularea deciziei, iar pe fond respingerea recursului declarat împotriva civ. 7481/2.11.2007 a Judecătoriei TG-J.
Prin decizia civilă nr.2046 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarele, -, -, - împotriva deciziei civile nr.725 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Au fost obligați contestatorii la 350 lei cheltuieli de judecată către intimatul
S-a reținut că, prin prisma criticilor aduse deciziei și a dispozițiilor legale enunțate, nu este incident nici unul din motivele menționate de lege pentru contestația în anulare, procedura de citare la data soluționării recursului în ședința publică din 13.03.2008 fiind legal îndeplinită, pe de altă parte hotărârea contestată nefiind dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Împrejurarea că anterior în alte cicluri procesuale completul de judecată a soluționat căile de atac exercitate de părțile litigante, în respectivele faze procesuale acesta nedezlegând practic raporturile juridice între părți prin evocarea fondului, nu poate constitui în sensul legii,un motiv de anulabilitate a deciziei, sub aspectul încălcării normelor de ordine publică referitoare la competență.
Pe de altă parte, motivele contestației vizează și disp. art. 318 teza I și II pr.civ. invocându-se că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, pe de altă parte neanalizarea tuturor motivelor de recurs invocate de părți în celelalte cicluri procesuale, aspecte care, în raport de partea care a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 7481/2007 a Judecătoriei TG- nu pot fi analizate, contestația fiind inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul G, astfel că doar acesta avea deschisă calea retractării hotărârii prin formularea contestației în anulare, în ipoteza în care instanța de recurs ar fi săvârșit greșeli materiale, sau ar fi omis din greșeală să îi cerceteze toate motivele de recurs, în acest cadru procesual și fază procesuală contestatoarele de față având calitatea de intimate, în contradictoriu cu recurentul G. Acestea aveau la îndemână și deschisă calea exercitării contestației în anulare doar pentru disp. art. 317(1) pr.civ. care așa cum s-a expus anterior, nu sunt incidente în cauză.
Chiar și pe fond, motivele invocate în cadrul căii extraordinare de atac reprezintă nu greșeli materiale, ci chestiuni de fond care vizează o recercetare a raporturilor juridice între părți, asupra cărora instanțele judecătorești s-au pronunțat irevocabil, motivele circumscriindu-se unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, ce nu pot fi analizate în raport de art. 318 pr.civ. care are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Împotriva deciziei au declarat recurs contestatorii, arătând că la judecarea recursului împotriva sentinței civile nr.7481/2002 nu au fost respectate cerințele legii cu privire la afișarea publică a listei de ședință a completului de judecată. Acest incident reprezintă unul dintre motivele prevăzute de art.317 Cod pr.civilă.
De asemenea, s-a omis de către instanță din greșeală, a se cerceta motivele de modificare și casare din deciziile irevocabile anterioare nr.2079/2006 și 1237/2007 - motiv circumscris art.318 Cod pr.civilă.
S-a solicitat admiterea recursului și menținerea sentinței civile nr.7481/2007 a Judecătoriei Tg.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, bon benzină, onorariu avocat, lista de cheltuieli.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
La data de 1.07.2008 Tribunalul Gorja pronunțat decizia nr.2046 irevocabilă, având ca obiect contestație în anulare, împotriva căreia s-a exercitat în prezenta calea de atac a recursului.
Una din regulile comune pentru folosirea căilor de atac este aceea a legalității și unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Aceasta înseamnă că dreptul de a folosi o cale de atac reglementată de lege, este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Acest principiu decurge și din prevederile art.129 din Constituția revizuită prin Legea nr.249/2003, care consacră dreptul părților și al procurorului de a uza de căile de atac, care se pot exercita însă, doar în condițiile legii.
În cauză, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recursul este o hotărâre irevocabilă, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată conform art.320 alin.3 rap.la art.377 alin.4 Cod pr.civilă.
Potrivit art.299 Cod pr.civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel, or, decizia atacată nu face parte din această categorie, calea de atac exercitată împotriva ei nefiind prevăzută de lege.
Prin urmare, calea de atac extraordinară a recursului de care a uzat recurenta, nemaifiind admisibilă, instanța, raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul.
Conform art.274 Cod pr.civilă, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 599,97 lei cheltuieli de judecată către intimatul G, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii, împotriva deciziei civile nr. 2046 din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ G PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991.
Obligă recurenții la plata sumei de 599,97 lei cheltuieli de judecată către intimatul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red--
Tehn.2 ex
11.11.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
