Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 1087/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1087
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, și,împotriva deciziei civile nr.423, din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect hotărâre care să țina loc de act autentic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenții pârâți, și și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursului cu 1841 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar și întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul reclamant, după care:
S-a comunicat recurenților pârâți întâmpinarea depusă.
Avocat, pentru recurenții pârâți, și, a depus chitanțele nr.522-292-0050 din 19.10.2009 și nr.531-292-0091 din 19.10.2009 și timbru judiciar de 3 lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, precizând în cauză operează autoritatea de lucru judecat, în sensul că cele două acțiuni introduse de sunt identice în ceea ce privește părțile, obiectul și cauza, însă instanța de apel în mod eronat a respins această excepție.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atace în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova, la data de 12.07.2007, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții, și, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiată la data de 19.03.2001 între reclamant, în calitate de cumpărător, și autorul I, în calitate de vânzător, în prezent decedat și ai cărui moștenitori sunt pârâții, privind un teren în suprafață de 645,75.p, situat în,. Izvorul, înscris în nr.242 - 48425/05.08.1993, cu următoarele vecinătăți:N - Ds 379 și G, V - G, S - și la - cu restul proprietății, iar hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Motivând în fapt cererea, reclamantul a susținut că, la data de 19.03.2001, a cumpărat de la autorul suprafața de teren arătată mai sus, pentru prețul de 40.000.000 lei vechi, s-a întocmit înscrisul sub semnătură privată, intitulat "chitanță" care constituie o veritabilă promisiune sinalagmatică, și la scurt timp a avut loc predarea terenului
A mai arătat că promitentul vânzător avea mandat de la coproprietarii și să vândă terenul în litigiu, conform procurii speciale autentificate sub nr.480 / 07.02.2000, care este valabilă, iar în antecontract s-a specificat că terenul este înscris în titlul de proprietate fără a se arăta și că se află în indiviziune.
Cu toate acestea, autorul pârâților a refuzat să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare, iar conform art.1559 Cod civ. pârâții ca moștenitori ai promitentului vânzător trebuiau să continue îndeplinirea mandatului.
În cauză, pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru în raport de nr.7833 din data de 12 oct.2006, apreciind că există identitate de obiect, părți și cauză, ambele având ca finalitate obținerea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul din antecontract, iar identitatea de părți fiind asigurată chiar dacă în celălalt dosar pârât a fost, deoarece pârâții sunt succesorii acestuia.
Au invocat și prescripția dreptului la acțiune deoarece înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți nu are caracter translativ de proprietate, nefiind îndeplinită cerința ca acesta să fie încheiat în formă autentică, ci dă naștere unei obligații de a face, aceea ca în viitor să se încheie actul în forma cerută de lege, deci dreptul la acțiune este prescriptibil, reclamantul având posibilitatea de a acționa înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani prev. de Decretul 167/1958, termen împlinit însă la data de 19.03.2004, excepție invocată și admisă în celălalt dosar precum și excepția inadmisibilității cererii întrucât reclamantul are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece înțelegerea părților a fost de a se transmite doar folosința terenului din litigiu și nu a existat nici un acord de voință în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra acestuia, nu s-a discutat și nu s-a încasat nici un preț, iar rubricile: "am vândut"și "am cumpărat"au fost adăugate ulterior de reclamant, astfel că se contestă semnătura și se solicită o verificare de scripte conform art.177 Cod pr. civ.
.
Instanța de fond a pus în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare fiind respinse.
Prin sentința civilă nr.3257/7.03.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova
în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților, și
A fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că autorul a vândut terenul în indiviziune, fără a avea un drept de proprietate exclusiv asupra acestuia și nici un mandat din partea tuturor coproprietarilor. Având în vedere art.1073 și 1077 Cod civ., art.111 Cod pr. civ. și art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, instanța de fond a constatat că antecontractul nu este valabil încheiat, astfel că nu se poate pronunța nici o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs, ce a fost calificat ulterior ca apel, reclamantul, criticând_o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate, întrucât promitentul vânzător a avut mandatul celorlalți coindivizari dat în vederea înstrăinării suprafețelor de teren incluse în emis pe numele pârâților, iar starea de indiviziune nu poate atrage nulitatea promisiunii de vânzare -cumpărare.
La termenul de judecată din 18.11.2008, s-a invocat de către intimați excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepții pe care instanța le-a unit cu fondul, iar la termenul din 25.11.2008 s-a dispus atașarea dosarului nr. 25776/2001 al Judecătoriei Craiova, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 7828/2002.
Prin decizia civilă nr.423 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3257 din -, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată.
S-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de data de 19.03.2001 între reclamant, în calitate de cumpărător și autorul pârâților, defunctul, în calitate de vânzător, pentru suprafața de 475 mp identificată în schița la raportul de expertiză întocmit de exp. G, între punctele 5-4-3-13-12-6-5 cu mențiunea că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, s-a constatat că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză prev. de art 1201 Cod civ. în raport de acțiunea ce a fost soluționată prin sentința civilă nr.7833/2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.9821/2005, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de și constatarea ca nul a recursului formulat de, întrucât în prezenta cauză nu sunt aceleași părți, pârâții fiind moștenitori ai pârâtului din primul dosar și respectiv titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât reclamantul, a avut în toată această perioadă posesia terenului, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția și întrerupe cursul prescripției, conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada mandatului acordat promitentului-vânzător de către ceilalți coproprietari, întrucât observând procura specială autentificată sub nr. 480/2000 la BNP aflată la fila 6 dosar nr. 25776/2001 al Judecătoriei Craiova, s-a constatat că intimații-pârâți C-tin și au dat mandat defunctului să vândă cota lor indiviză de 2/3 din terenul proprietatea lor și a mandatarului, în suprafață de 21800 mp. situat pe teritoriul satului - C, jud. D, menționând în această procură și actele de care se va folosi mandatarul pentru realizarea convenției, respectiv: certificatele de moștenitor nr.12 și 13/2000, emise de BNP și titlul de proprietate nr. 242-48425/1993, în care este menționată această suprafață.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții pârâți au criticat decizia instanței de apel apreciind că, în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat întrucât prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr.982.1/2005 al Judecătoriei Craiova, în contradictoriu cu def., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri cate să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafață de 646 mp. situat în C -, sat Izvoru, jud. D, întemeindu-și acțiunea pe dispoz.art.480, 1073 și urm. Cod civ. și art.111 Cod pr. civ. acțiune finalizată prin respingerea cererii formulate și precizată iar acțiunea de față acțiune are ca obiect aceiași suprafață de teren, recurenții considerând că, dispozi.art.1201 civ. sunt îndeplinite.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că, în mod eronat, instanța de apel a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în situația în care, singura obligație care se naște în temeiul unui înscris sub semnătură privată are caracterul unei obligații de a face, respectiv aceea de a încheia în viitor actul în forma prevăzută de lege. iar, obligație supusă prescripției extinctive.
Recursul este nefondat.
Din considerentele deciziei pronunțată în apel și reproduse mai sus, rezultă că instanța de apel a motivat corect și legal soluția de admitere a apelului declarat de către reclamantul, arătând argumentele pentru care trebuie schimbată soluția de respingere a acțiunii formulată de către reclamant împotriva pârâților, și.
În mod corect, s-a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pe lângă condiția întrunirii triplei identități cerută de art. 1201 Cod civil, excepția autorității de lucru judecat se poate reține doar în cazul în care anterior s-au pronunțat hotărâri care au rezolvat fondul cauzei.
În speță nu se poate reține această situație.
Prin hotărârea pronunțată în litigiul anterior intervenit între reclamant și autorul pârâților, pentru constatarea valabilității antecontractului de vânzare cumpărare, instanțele nu au cercetat propriu-zis fondul cauzei. Instanțele au reținut că promitentul vânzător nu putea dispune de un bun asupra căruia nu avea un drept exclusiv și nu au mai analizat valabilitatea convenției pe când în prezenta cauză reclamantul s-a prevalat de mandatul dat de ceilalți coproprietari promitentului vânzător pentru înstrăinarea terenului.
Astfel, instanța de apel a făcut corect aplicarea dispozițiilor art.1201 Cod civ.
Prin urmare, nu se poate reține motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod pr. civ.
Instanța de apel a soluționat corect și excepția prescripției, interpretând și aplicând corect dispoz.art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958.
Potrivit dispoz. art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În speță, instanța de apel corect a reținut că recurentul a avut pe toată perioada de la încheierea actului sub semnătură privată posesia bunului, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Pe fondul cauzei, soluția este corectă, instanța de apel reținând în mod corect că s-a făcut dovada mandatului acordat promitentului-vânzător de către ceilalți coproprietari, conform procurii speciale autentificate sub nr.480/2000 a BNP (fila 6 dosar fond), coroborată cu celelalte acte de stare civilă și acte de proprietate, din care rezultă că, în cauză, coproprietari ai terenului în litigiu, la data încheierii convenției, erau intimații pârâți și, acesta din urmă, prin reprezentarea mamei sale și defunctul ).
Față de aceste considerente, în baza art.3121Cod pr. civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul formulat de către pârâții, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.423, din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.
Tehn.
2 ex./13.11.2009
Cl.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu