Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 1260/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1260/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.216/A din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 mai 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 13 mai 2009, iar apoi pentru astăzi, 20 mai 2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 10 aprilie 2007 la Judecătoria Timișoara, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilul situat în T str.-.- nr.5 înscris în CF 5680 T, cu întabularea dreptului de proprietate imobiliară pe numele reclamanților, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 Euro/zi de întârziere, până la data perfectării actelor autentice.
În subsidiar, reclamanții au solicitat restituirea prețului de 55.000 Euro precum și daune aferente prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecată, relevând că în anul 2004 intervenit între părți un antecontract de vânzare cumpărare privind imobilul din litigiu și, cu toate că prețul a fost plătit, pârâții - vânzători, refuză predarea imobilului și perfectarea înstrăinării.
Prin precizarea de acțiune ulterioară reclamanții și-au reformulat petitul principal, solicitând instanței să se pronunțe o hotărâre în prestație tabulară, în baza căreia să se poată întabula în CF, renunțând la capătul de acțiune privind restituirea prețului de 55.000 Euro.
În drept, reclamanții s-au prevalat de dispozițiile art.969, 970, 1295 din Codul civil.
Prin sentința civilă nr.9847 din 10 octombrie 2007 Judecătoriei Timișoaras -a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanți, soluție menținută ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.216/A/19 martie 2008 Tribunalului Timiș, care a respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a statua astfel, cele două instanțe de judecată au reținut că în anul 2001 între și pe de o parte, și familia pe de altă parte, s-a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care părțile făceau un schimb de locuințe, iar ulterior la 17.01.2004 a intervenit un antecontract de vânzare cumpărare privind imobilul din litigiu. Prin acest ultim act, în nume propriu și ca mandatar al celorlalte pârâte se obligă să înstrăineze reclamanților imobilul situat în T str.- nr.5 cu prețul de 55.000 Euro, sumă ce urma a fi achitată în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțată în dosarul nr.4767/2002 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect revendicarea imobilului de foștii proprietari.
La data de 8 februarie 2005 între părți se încheie un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare prin care se stabilește plata prețului de către familia până la data de 1 iulie 2005, termen care nu a fost respectat. La dosarul cauzei nu există nici un alt înscris depus de către părți din care să rezulte că termenul de plată (scadența) a fost prelungit sau modificat și la data de 25 august 2005 când reclamanții au intenționat să achite contravaloarea imobilului, însă pârâții au refuzat încasarea prețului, invocând nerespectarea termenului de plată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții s-au prevalat de un început de dovadă scrisă eliberat de BRD T la data de 25 august 2005, pe numele, ce reprezintă comision pentru "încasări diverse". Prin acest înscris s-a încercat a se dovedi că prețul a fost achitat integral și astfel vânzarea este perfectată între părți, însă atât instanța de fond cât și cea de apel au considerat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.1197 alin.2 Cod civil, respectiv nu constituie înscris doveditor. S-a concluzionat că pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, trebuie ca prețul vânzării să fi fost achitat de cumpărători și aceștia să se afle în posesia imobilului.
Împotriva deciziei civile menționate, reclamanții au înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricinii și admiterea acțiunii civile introductive de instanță, conform solicitării, cu invocarea motivelor prev. de art.304 pct.5,8,9 pr.civ.
Recurenții au relevat prin memoriul de recurs faptul că hotărârea atacată este nelegală în sensul art.304 pct.5 pr.civ. raportat la art.129 alin.4 și 5 din același cod, instanța înlăturând un înscris probatoriu determinant fără să se fi verificat validitatea lui.
Reclamanții face evident referire la înscrisul de la fila 15 dosar fond, emanat la data de 28 august 2005 de BRD T și prin care au dovedit că prețul a fost achitat integral vânzătorilor, situație în care se impunea pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare. Chiar dacă instanțele nu au considerat că înscrisul eliberat de bancă reprezintă dovada deplină a plății, stabilind că suma de 55.000 Euro a fost preluată de, trebuia să prezume că această sumă rămasă în posesia lui, situație care este echivalentă cu efectuarea plății.
De asemenea reclamanții au arătat prin memoriul de recurs că hotărârea atacată a schimbat natura actului juridic dedus judecății și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv art.967, 970, 1295 Cod civil. Antecontractul dintre părți a avut la bază un consimțământ scris, rezoluțiunea implicând un nou acord de voință al părților, însă pârâții vânzători nu au solicitat în acest proces rezoluțiunea antecontractului.
Prin încheierea nr.276 din 19 martie 2009 Curții de Apel Timișoaras -a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la această instanță, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamanți.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În principiu vânzarea cumpărare se perfectează între părți, fără îndeplinirea vreunei formalități. Vânzarea este perfectă și proprietatea de drept strămutată de îndată ce părțile s-au înțeles asupra lucrului vândut și prețului, chiar dacă lucrul nu a fost predat, iar prețul numărat (art.1295 Cod civil). Prin aceasta, în dreptul civil român s-a consacrat principiul consensualității actelor juridice în materia vânzării, regulă ce comportă unele excepții prevăzute de lege, de pildă, în cazul înstrăinării terenurilor intravilane sau extravilane, pentru care art.46 din Legea nr.18/1991 cere condiția înscrisului autentic, cu semnificație "ad validitatem".
Cum în dreptul comun excepții sunt de strictă interpretare, rezultă că în tăcerea legii, acestea nu sunt aplicabile promisiunii de vânzare cumpărare. Ca atare, promisiunea de vânzare cumpărare fiind un contract nenumit, va urma, în ceea ce privește mecanismul formării acordului de voință, regulile aplicabile contractelor, în cât forma scrisă este cerută numai ad probationem.
Pentru situațiile în care există un început de dovadă scrisă, ori în cazul imposibilității fizice sau morale de a preconstituii proba scrisă, legea permite dovada cu martori. În virtutea principiului consensualismului actelor juridice, antecontractul de vânzare cumpărare este o promisiune sinalagmatică și oneroasă ce nu se poate disocia de actul de vânzare cumpărare pe care părțile îl anticipează, mai ales atunci când convenția s-a executat în fapt, prin predarea lucrului și plata prețului. Obligației de a da ce incumbă vânzătorului îi urmează obligația de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare cumpărare, în caz contrar se aplică dispozițiile art.1077 din Codul civil, instanțele de judecată fiind abilitate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare.
În speța dedusă judecății, reclamanții nu au dovedit plata prețului la datele de 08.02.2005 și respectiv 1 iulie 2005, iar pârâții au emis notificare la data de 13 octombrie 2005 cu privire la intenția de revocare a ofertei, constatând desființată convenția. Prin cele două convenții încheiate între părți s-a prevăzut expres că în situația în care reclamanții nu își îndeplinesc obligațiile contractuale, cu prioritate plata prețului, contractul se desființează, respectiv "se anulează", fiind vorba deci de o clauză rezolutorie prevăzută în convenție. Prin urmare, neplata prețului nu constituie un motiv de inadmisibilitate a acțiunii în validarea antecontractului de vânzare-cumpărare, ci în speță atrage rezoluțiunea actului.
Cât privește înscrisul de care s-au prevalat recurenții, respectiv cel de la fila 15 dosar fond, eliberat de BRD T, acesta nu poate fi catalogat ca un început de dovadă scrisă în dovedirea acțiunii, întrucât nu corespunde cerințelor prev. de art.1197 alin.2 Cod civil, emanând de la o terță persoană și nu de la partea contractantă. Acesta a fost motivul pentru care instanța de fond a administrat probe testimoniale, din coroborarea cărora nu a rezultat plata prețului de către cumpărători, la scadența stabilită de părți, fapt ce a condus la respingerea acțiunii reclamanților.
Față de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.5,8,9 pr.civ. iar Curtea nereținând motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, cu l ales în T, - nr.4, județul T, împotriva deciziei civile nr.216/A/19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Obligă reclamanții-recurenți să plătească pârâților-intimați, toți cu l în T -: - nr.8,.C,.11, județul T, suma de 762,24 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
16.06.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
