Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 492/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - --președinte secție
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 718 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și avocat pentru pârâții intimați, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea avocatului intimaților.
Avocat pentru pârâții intimați depune la dosar act justificativ pentru a-și justifica lipsa de la termenul anterior.
Mandatarii părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri, atât pe admisibilitatea căii de atac cât și pe fondul cauzei.
Avocat pentru reclamantul recurent susține că este corect exercitată în cauză calea de atac a recursului, întrucât obiectul dosarului este obligația de a face care are două căi de jurisdicție, iar Tribunalul Hunedoaral -a obligat pe reclamant să achite o taxă de timbru fixă de 4 lei, reținând că acțiunea nu este evaluabilă în bani.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului în principal ca inadmisibil iar în subsidiar ca nefondat și nelegal. Susține că recursul a fost promovat în scop șicanatoriu, la tribunal nu s-a susținut niciodată calea de atac ca fiind apel, iar conform prevederilor art. 377 al. 2 pct. 4 Cod pr. civ. decizia pronunțată nu mai putea fi atacată cu un alt recurs. Învederează că reclamantul a uzat și de căi extraordinare de atac, abuzând de ele, existând și în momentul de față pe rolul Tribunalului Hunedoarao contestație în anulare formulată de acesta.
Pe fond, învederează că această acțiune are un caracter constitutiv de drepturi care cere transmiterea unui drept, și nu o obligație de a face. Depune la dosar practică judiciară și notă cu cheltuielile de judecată pe care le solicită.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 492/2009, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților, au fost obligați pârâții să depună diligențele necesare pentru executarea obligațiilor asumate de pârâta prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul, respectiv să întabuleze în cartea funciară titlul de proprietate cu privire la suprafața de 1800 mp, teren situat în localitatea, zona ( -- Minerală); au fost respinse cererile privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și întabularea în cartea funciară: cu obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 2556,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că
Pârâta a încheiat cu reclamantul o convenție prin care s-a obligat s vând o suprafața de 1800 mp teren situat în localitatea, zona (Mrul-- Minerala), jud. H, parcela cadastral noua nr. 2509/1, în înscrisul sub semntur privat încheiat cu aceast ocazie, artându-se că moștenit terenul de la soțul ei,.
In convenție s-a artat c prețul vânzării este de 200.000.000 lei vechi, din care, la data încheierii convenției pârâta a primit 25.000.000 lei.
Convenția a fost încheiată în prezența pârâtei u, fiica pârâtei, care a semnat ca martor.
Potrivit răsunsurilor date de pârâta ău, o parte din banii primiți în baza acestei convenții au fost dați de pârâta, fiicei pârâtei.
La câteva zile dup ce s-a încheiat convenția, pârâta a mai primit înc 10.000.000 lei vechi de la reclamant, tot ca avans pentru terenul pe care s-a obligat s-l vând.
In data de 20.04.2007 a fost emis Titlul de proprietate nr. 91982/221/.2007, în care este inclusă parcela nr. 2590/1, care a făcut obiectul convenției încheiate în data de 02 septembrie 2006.
Pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin convenția încheiată, pârâta ar fi trebuit să întabuleze titlul de proprietate în cartea funciară (operațiune la care era obligată și în temeiul art. 59 din Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996), să facă ieșirea din indiviziune și apoi să încheie actul în formă autentică.
Pârâta, nu numai că nu a făcut nimic din ceea ce era obligată să facă dar, în data de 8 2009, respectiv, după aproximativ o lună de la data la care a fost chemată în judecată, s-a prezentat împreună cu ceilalți doi pârâți, la BNP R, declarând că în masa succesorală după defunctul, este inclus doar acest teren și obținând certificat de moștenitor în care cei trei pârâți figurează ca și coproprietari asupra terenului.
Toți cei trei pârâți au recunoscut însă în fata instanței că în realitate, în masa succesorală mai erau și alte imobile, de unde se poate deduce intenția clară de a frauda drepturile reclamantului.
Mai mult, banii primiți de pârâta, cu mai mult de doi ani în urmă au fost consemnați de pârâți la dispoziția reclamantului doar în ziua în care a fost primul termen de judecată în cauză (a se vedea recipisa de la fila 22).
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 "În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract."
Din analiza acestui text, rezultă că în cazul acțiunii prin care se cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, reclamantul trebuie să facă dovada că și-a îndeplinit propriile obligații și că pârâtul refuză să și le îndeplinească pe ale lui și evident, mai trebuie îndeplinită și condiția ca imobilul să fie întabulat în cartea funciară.
În speță, terenul fiind situat într-o zonă cu tradiție în regim de carte funciară, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară avea efect constitutiv de drepturi (a se vedea art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938).
In prezent, potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului și publicitții imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din același act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
In speță, nici pârâții și nici, beneficiarul titlului de proprietate în care este inclusă parcela de teren ce face obiectul litigiului, nu figurează ca proprietari în CF 302, singura carte existentă în prezent, având în vedere faptul că titlul de proprietate nu a fost încă întabulat într-o carte funciară nouă, în condițiile art. 59 din Legea nr. 7/1996.
Față de cele expuse mai sus, deși pârâții au refuzat clar și categoric să se prezinte la notar pentru încheierea actului în formă autentică, instanța a respins petitele privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și privind dispunerea întabulării în cartea funciară, pentru că în lipsa întabulării moștenitorilor beneficiarului titlului, o astfel de hotărâre ar rămâne fără efecte juridice, ceea ce nu poate fi permis într-un stat de drept.
Fața de această situație, ținând cont și de faptul că dacă s-ar admite apărările pârâților, s-ar recompensa reaua-credință a acestora care au cooperat pentru a crea situația actuală în care există impedimente juridice pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de pârâta, instanța a obligat pârâții să depune diligențele necesare pentru executarea obligației asumate de pârâta prin antecontractul de vânzare-cumparare încheiat cu reclamantul, respectiv să întabuleze în cartea funciar titlul de proprietate nr. 91982/221/20.04.2007, să facă ieșirea din indiviziune și să transmită dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 1800 mp teren, situat în localitatea, zona (-- Minerala), jud.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâții, și.
Pârâta-reclamantă a solicitat modificarea parțială a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că prima instanță s-a pronunțat plus petita, atunci când a obligat-o să depună diligențele necesare pentru executarea obligației asumate prin antecontract: întabularea în CF a titlului de proprietate, ieșirea din indiviziune, transmiterea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1800 mp teren, în condițiile în care reclamantul solicitase prin cerere obligarea sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică și întabularea în cartea funciară.
A mai învederat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare nu mai poate fi realizat, întrucât bunul nu este și nu a fost niciodată în integralitatea sa în patrimoniul promitentei vânzătoare; totodată, fiind vorba de o obligație de a face, în cauză sunt incidente prevederile art. 1075 Cod civil, beneficiarul având dreptul doar la daune interese, aspect ce nu a fost cerut prin cererea de chemare în judecată.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 6, 9, art. 3041, 312 Cod procedură civilă.
Pârâții ău și, au solicitat prin cererea de recurs modificarea parțială a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că raportul juridic dedus judecății îl constituie obligația de a face, obligație care are natură pur personală, privindu-i în mod strict pe semnatarii convenției.
Au mai arătat că instanța s-a pronunțat ultra petita și că hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a legii, reiterând considerentele din cererea de recurs pronunțată de către pârâta.
În drept au invocat prevederile art. 304 pct. 6, 9 art. 3041. 312 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 718/R/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis recursul pârâților, a modificat parțial sentința și a respins integral acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat sub semnătură privată, în data de 02.09.2006, pârâta a "vândut" reclamantului u GE. suprafața de 1800 mp, situată în locul denumit ( - Minerală), înscris în CF 302, nr. top 305(fila 12 dos. fond), însă la momentul contractării, pârâta nu era proprietara terenului. Abia în data de 20.04.2007, a fost emis titlul de proprietate nr. 91982/221, asupra terenului, în persoana numitului, soțul promitentei vânzătoare. Cu privire la acest imobil, pentru moștenitorii defunctului, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 41/08.12.2008, pârâta deținând cota de 2/8 parte, celelalte părți de 3/8 aparținând fiicei și respectiv fiului defunctului, pârâți în cauză.
Raportat la data emiterii certificatului de moștenitor (08.12.2008) și la data promovării cererii de chemare în judecată (07.10.2008), în mod corect, reclamantul a completat cadrul procesual pasiv, astfel că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin cererile de recurs.
Obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este o obligație de a face, de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, însă pentru legalitatea acestuia se cere, ca o condiție esențială, ca promitentul - vânzător să fie proprietar al bunului vândut.
În speță, însă, promitenta - vânzătoare nu întrunea această condiție, motiv pentru care acțiunea promovată de către reclamant nu poate duce la pronunțarea unei hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Pentru recuperarea prejudiciului suferit, reclamantul nu are, în condițiile date, decât calea unei acțiunii în daune-interese, conform prevederilor art. 1075 Cod civil.
Astfel, raportat la prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă, a fost admis recursul, modificată sentința în sensul respingerii acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești, cu consecința înlăturării obligării la plata cheltuielilor de judecată stabilite în primă instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul -., care a solicitat recalificarea căii de atac, casarea deciziei Tribunalului Hunedoara și trimiterea cauzei aceluiași Tribunal pentru a se pronunța ca instanță de apel, invocând în drept art. 304 pct. 1 și 9 cod pr. civilă.
În expunerea motivelor de recurs s-a arătat că acțiunea reclamantului avea ca obiect o obligație de a face, neevaluabilă în bani, hotărârea instanței de fond fiind supusă atât apelului cât și recursului.
Intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului reclamantului ca inadmisibil, hotărârea atacată fiind irevocabilă, astfel că nu mai putea fi atacată cu recurs, în temeiul art. 377 alin. 2 pct. 4 și 5 cod pr. civilă. Acțiunea reclamantului avea ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, acțiune evaluabilă în bani, care a fost timbrată la valoarea obiectului din contract.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate Curtea constată că prezentul recurs nu este admisibil, în sensul că, în mod corect cauza a fost soluționată în două grade de jurisdicție, fond și recurs, raportat la valoarea obiectului pricinii.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a încheia cu reclamantul act de vânzare-cumpărare autentic pentru imobilul ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract. Acest tip de litigiu are caracter patrimonial, este evaluabil în bani, cu consecința stabilirii competenței și a căilor de atac în funcție de valoarea obiectului litigiului. Ori de câte ori pe calea acțiunii civile se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară pentru stabilirea competenței materiale de soluționare în primă instanță a litigiilor civile și comerciale și a căilor de atac ce pot fi exercitate.
Ca urmare, pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac potrivit disp. art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 282 indice 1 alin. 1 cod pr. civilă nu se are în vedere denumirea generică a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă ea este în constatarea sau în realizarea dreptului. A susține că acțiunea în executarea unui act juridic producător d consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic. Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legată de persoană, de ex: dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu.
A susține că există acțiuni patrimoniale, neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Aspectele arătate mai sus au fost stabilite cu caracter irevocabil și obligatoriu prin Decizia nr. 32/9.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite.
Așadar, este fără nici un dubiu că ne aflăm în prezența unei acțiuni evaluabile în bani ( fiind și timbrată la valoarea din contract, fila 18 dosar fond), valoarea obiectului litigiului este dată de valoarea din contract, care este de 20.000 lei ron.
Față de această valoare, în mod corect Judecătoria Devaa pronunțat hotărârea cu calea de atac a recursului, față de disp. art. 282 indice 1 alin. 1 cod pr. civilă, și de asemenea, în mod corect s-a pronunțat Tribunalul Hunedoara ca instanță de recurs, judecând această cale de atac, care a fost declarată de pârâți, decizia fiind irevocabilă în temeiul art. 377 pct. 4 cod pr. civilă.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 718/R/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă în dosar nr-.
În vaza art. 274 cod pr. civilă, va obliga recurentul să plătească intimatei ău suma de 695 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 718/R/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei ău suma de 695 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored.
6 ex/13.01.2010
Jud. rec.,
Jud. fond
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
