Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 521
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 569 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5741 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR, având ca obiect hotărâre care sa loc de act autentic.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și intimatul pârât MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea de către recurentul reclamant a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1395 lei, aferentă recursului, stabilită de instanță prin încheierea nr. 1 din 03 martie 2009, reprezentând din plata taxei judiciare de timbru stabilită prin rezoluția judecătorului, după care;
Recurentul reclamant a depus la dosar chitanța nr. 521-104-0126/14.04.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1395 lei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat. A precizat că nu a solicitat terenul în temeiul Legii nr. 18/1991; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 24.01.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1800 mp, situat în - -, parcela 22, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru teren.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în anul 1990, dobândit de la CAP un teren în suprafață de 4000 mp, situat în - -, parcela 22, teren pentru care a achitat suma de 2000 lei.
Reclamantul a stăpânit terenul încă din anul 1989, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar, l-a îngrădit, a edificat o fântână pe acesta și l-a cultivat.
De asemenea, reclamantul a arătat că nu i-a fost adus la cunoștință de către Consiliul Local faptul că nu are dreptul să folosească acest teren și nici nu a fost deranjat vreodată de cineva care să invoce un drept de proprietate asupra acestui teren, motiv pentru care s-a văzut îndreptățit să introducă prezenta acțiune.
La data de 05.03.2007, reclamantul a depus precizare a acțiunii introductive în sensul că solicită constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4200 mp, situat în - -, parcela 22.
La termenul din data de 08.05.2007, instanța a dispus, în baza art. 19 alin.2 din Legea nr. 215/2001 modificată, introducerea și citarea în cauză a Municipiului C prin primar în loc de Consiliul Local
Prin sentința civilă nr.5741 din 15.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C, reprezentat de primar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul folosește o suprafață de teren de 3.500 mp (conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert ), situată în C, str. - -, tarlaua 22, pe care susține că a primit-o în anul 1990 de la, ca lot în folosință.
De asemenea, s-a reținut că înscrisul sub semnătură privată de la fila 5 din dosar nu poate constitui un just titlu în sensul prevederilor legale menționate, deoarece, pe de o parte, acesta nu a vizat transmiterea dreptului de proprietate, ci doar a folosinței terenului (reclamantul achitând suma de 2.000 lei către pentru lot în folosință), iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că acest înscris ar fi vizat transmiterea dreptului de proprietate și nu de folosință, acesta ar fi nul absolut ca vânzare-cumpărare (art. 30 din Legea nr. 58/1974 interzicând înstrăinarea terenurilor prin acte juridice), putând valora cel mult ca antecontract de vânzare-cumpărare ce ar fi dat naștere în sarcina părților unor obligații de a face.
Astfel, instanța de fond a constatat că posesia exercitată de reclamant nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de art. 1847 și 1890.civ. întrucât nu este o posesie exercitată sub nume de proprietar, ci prin simpla îngăduință a pârâtului, terenul în litigiu fiindu-i atribuit reclamantului ca lot în folosință, iar în prezent acesta aflându-se în proprietatea Municipiului C, la dispoziția Comisiei de Fond Funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate foștilor proprietar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate.
La termenul de judecată din 07.10.2008 instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Apelantul a depus o cerere de scutire a taxei de timbru aferente apelului și de la plata diferenței de taxă de timbru pentru fond stabilită prin rezoluția judecătorului, însoțită de acte doveditoare, cerere admisă prin încheierea din Camera de Consiliu din 11.11.2008.
Prin decizia nr.569 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 5741 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR.
Criticile apelantului în sensul că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate au fost apreciate neîntemeiate, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că prin chitanța existentă la fila 5 dosar fond și pe care acesta o invocă în susținerea apărărilor sale, face dovada decât a transmiterii unui drept de folosință asupra terenului în litigiu.
Declarațiile de martori confirmă starea de fapt reținută de instanța de fond în sensul folosirii terenului de către recurent, iar răspunsul Primăriei în sensul că terenul în litigiu nu a fost reconstituit altei persoane și nici nu face parte din domeniul public nu este de natură să conducă la ideea că este îndeplinită condiția unei posesii utile, neviciate și sub nume de proprietar.
S-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive de scurtă durată, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri cu consecința admiterii acțiunii și constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
A arătat că actul de care se prevalează, chitanța de la fila 5 fond, constituie just titlu, întrucât valoarea menționată în acest act reprezintă valoarea de circulație a terenurilor în acel moment,pe care a achitat-o,și în act nu sunt menționate cerințele legii pentru ca acest teren să fi fost atribuit ca lot în folosință și anume: că acest teren se acordă ca ajutor familiilor care nu dețineau nici o suprafață de teren sau într-o altă situație,ca se achită o redevență modică în baza hotărârii Adunării Generale a membrilor cooperatori și trebuia stipulată și perioada pentru care se atribuie în folosință terenul.
Mai arată că a posedat terenul din anul 1989 neîntrerupt și sub titlu de proprietar, fiind întrunite cerințele art.1890 Cod civil.
De asemenea nu erau incidente dispozițiile Legii nr.58/1974 - întrucât la data când s-a încheiat actul, această lege nu mai era în vigoare.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, adeverință de venit din 12.02.2009, cupoane pensie, adeverințe medicale, copii carte identitate, delegație.
Recurenții au formulat cerere de asistență judiciară în sensul scutirii de la plata taxei de timbru aferentă recursului, iar prin încheierea din 3.03.2009 s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.2, 14, 15 din OUG nr.51/2008, scutirea recurentului reclamant de la plata sumei de 1395 lei reprezintă din plata taxei de timbru stabilită prin rezoluția judecătorului.
Recursul este nefondat.
Se reține,că din chitanța de la fila 5 fond încheiată la 22 oct.1989,de care se prevalează recurenții reiese în mod cert că terenul era dat numai ca lot în folosință, terenul având această destinație.
Această chitanță nu poate constitui just titlu în sensul prevăzut de lege, întrucât aceasta nu a vizat transmiterea dreptului de proprietate, ci doar folosința terenului.
Prin definiție, prin just titlu se înțelege un act translativ de proprietate (art.1874 Cod civil) care provine de la altcineva decât proprietarul, deci de la un non dominus. Faptul juridic translativ de proprietate poate fi just titlu.
Reclamantul este cel care trebuie să facă dovada justului titlu,după regulile bunului comun.
Or, în speță este indubitabil faptul că această chitanță nu are valoarea unui act translativ de proprietate în sensul legii, atâta vreme cât se prevede expres în aceasta că suma achitată de către reclamant reprezintă contravaloarea terenului pentru lot în folosință, actul nefiind deci susceptibil de a transfera proprietate. Ca atare,nu prezintă relevanță susținerea recurentului,în sensul că actul nu cuprinde mențiunile specifice pentru dobândirea lotului în folosință, nefăcându-se dovada în sens contrar, ca lotul nu ar avea aceasta destinatie.
Reclamantul recurent nu a reușit să facă dovada în condițiile art.1169 Cod civil, a susținerilor sale, privind faptul că suma prevăzută în act reprezintă de fapt contravaloarea de circulație a terenului la acel moment și că de fapt acest teren nu i-ar fi fost dat ca lot în folosință, ci în proprietate.
Totodată, instanța reține că la momentul încheierii chitanței - 22 oct. 1989, Legea nr.58/1974 care prin art.30 interzicea înstrăinarea terenurilor prin acte juridice, era în vigoare la acel moment, aceasta fiind abrogată ulterior prin decretul Lege nr.1 din 26 decembrie 1989.
În speță, astfel nu sunt întrunite cerințele art.1847 și 1890 cod civil întrucât posesia exercitată de reclamant nu este o posesie exercitată sub nume de proprietar, ci prin simpla îngăduință a pârâtului, terenul în litigiu fiindu-i atribuit reclamantului ca lot în folosință, iar în prezent, acesta aflându-se în proprietatea Municipiului C, la dispoziția Comisiei de Fond Funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate foștilor proprietari.
În această situație nu mai prezintă relevanță nici apărarea recurentului în ceea ce privește buna sa credință, atâta timp cât celelalte condiții cerute de lege nu sunt îndeplinite.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 569 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5741 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
24.04.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Mariana Mudava
