Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 531
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva deciziei civile nr. 381 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 30.10.2009, apoi, din aceleași considerente pentru data de 6.11.2009, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea pentru azi.
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 15386 din 18 decembrie 2008 s-a dispus:
Admiterea cererii formulate de reclamantele (fostă ) și în contradictoriu cu statul român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat că succesiunea de pe urma defunctului decedat la 9.01.1966 la I, este vacantă.
Prezenta hotărâre ține loc de act de vânzare - cumpărare, între reclamante, în calitate de cumpărătoare și pârât, în calitate de moștenitor a lui, privind imobilul teren de 800 mp și construcții cu 2 camere și dependințe din I, stradela - fără, nr.17 pentru suma de 80.000 lei care a fost achitată la 20.08.1988.
S- luat act că reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
La 20,08.1988, a vândut "pe veci și irevocabil" familiei și suprafața de 800. teren și construcția compusă din 2 camere și dependințe pentru suma de 80.000 lei și obligația acestora de a suporta cheltuielile de înmormântare.
Actul încheiat sub semnătură privată nu a transmis dreptul de proprietate, nefiind încheiat în formă autentică cerută pentru înstrăinări sub sancțiunea nulității absolute, însă este un antecontract, care a născut obligația de a face în sarcina ambelor părți: de a autentifica actul.
a decedat însă la 9.01.1996 având ultimul domiciliu în I, fără a avea moștenitori. Această împrejurare rezultă din depozițiile martorilor audiați. Astfel, arată că nu avea soție și copii, nici alte rude, iar martora a arătat același lucru, susținând și că bătrânul era venit din.
Potrivit art. 680 Cod civil, bunurile defuncților fără moștenitori trec în proprietatea statului.
Statul prin urmare a preluat obligația de a face, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobil.
Pentru aceste motive, în baza art. 68o Cod civil, instanța a constatat calitatea de succesiune vacantă a moștenirii lui și pe cale de consecință calitatea de succesor a pârâtului.
În baza art. 1075 Cod civil, instanța a pronunțat o hotărâre care va ține loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobil.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a constatat că reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 381 din 15 aprilie 2009 s-a dispus respingerea apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr. 15386 din 18.12.2009 a Judecătoriei Iași și păstrarea acesteia.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele.
Reclamantele (fostă ) și au solicitat să se constate că succesiunea de pe urma defunctului este vacantă, iar moștenitor este Statul român prin Ministerul Finanțelor- precum și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare cu privire la imobilul teren de 800 mp și construcție compusă din 2 camere și dependințe din I, stradela - fără nr. 17.
Tribunalul a reținut că între, în calitate de vânzător și familia și, în calitate de cumpărători, s-a încheiat o zdelcă la data de 20.08.1988 cu privire la vânzarea unei suprafețe de teren de 800. p. + construcție compusă din 2 camere și dependințe, cu obligația pentru cumpărători de a suporta cheltuielile de înmormântare față de vânzător.
S-a mai reținut că, s-a născut în Republica M și a decedat la 9.01.1996 iar este fiica lui și, - decedând la 10.07.2004, reclamanta căsătorindu-se la 8.11.2005 și poartă în prezent numele de.
Din depozițiile martorilor, audiați la prima instanță, se reține că numitul, nu a avut moștenitori și a înstrăinat casa și terenul reclamantelor, care l-au îngrijit.
Potrivit chitanțelor depuse la dosar, a achitat impozitul pe acest teren situat în stradela - fără, nr.17 în anii 1997- 1998- 1999 -2000 iar în anul 2001 impozitul a fost achitat de către.
În ce privește motivul de apel că moștenirea trebuie să fie constatată printr-un certificat de vacanță succesorală de către notarul public de la locul deschiderii succesiunii, motivare în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, tribunalul nu l-a reținut, întrucât potrivit practicii judiciare existente pe această problemă, constatarea existenței unei succesiuni vacante și ai componenței acesteia se poate face și de către instanța judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public.
Statul dobândește astfel, moștenireaope legis,de la deschiderea ei, hotărârea judecătorească pronunțată având efect declarativ, dobândirea operând retroactiv de la data morții numitului, astfel că statul are calitate procesuală pasivă în cauză, apelanta nefăcând dovada că defunctul, a avut moștenitori.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelul și a păstrat sentința.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul statul român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de
Nu rezultă în speță un certificat de vacantă succesorală care să confere recurentei calitatea de moștenitor universal, situație în care s-a invocat excepția calității procesuale pasive.
Greșit a reținut instanța că succesiunea vacantă se poate constata direct de instanța de judecată în absența certificatului de vacantă succesorală.
Imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al statului, așa cum dispune Legea 213/1998 și nici nu este un imobil abandonat pentru a intra în proprietatea statului.
Astfel, apreciază că dreptul de proprietate al statului este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, după cum se prevede în mod expres în art. 136 alin. 4 Constituția României și art. 11 alin. 1 literele a,b și c din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În acest sens dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevăd că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, in sesizabile și im prescriptibile, ceea ce înseamnă că nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile.
Astfel, actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin.(1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.
Mai mult, în cauza de față însăși reclamantele recunosc faptul că între defunctul și soții și (actuala ) nu s-a încheiat un înscris sub semnătură privată, la data de 28.08.1988, -o zdelcă- prin care defunctul își manifestă intenția transmiterii proprietății imobilului ce îl deținea în I-, soților pentru suma de 80.000 lei și sub condiția suportării cheltuielilor ce se vor efectua cu înmormântarea.
Neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare datorită decesului numiților și, nu înseamnă că succesoarele lui sunt îndreptățire să solicite instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În acest sens s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român prin Ministerul Finanțelor publice întrucât imobilele intrate în patrimoniul statului sunt în administrarea unităților sale administrativ teritoriale și, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, acestea pot avea calitate procesuală pasivă în astfel de cauze.
Potrivit Legii 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale Consiliile locale, prin organele sale specializate, au în posesie și administrare imobile de natura celui ce face obiectul prezentei cauze.
Mai mult, reclamantele trebuie să dovedească regimul juridic al imobilului asupra căruia solicită să se constate dreptul lor de proprietate, dacă imobilul face parte din domeniul public sau privat. Este o sarcină ce incumbă acestora, fiind cele ce fac o solicitare în fața instanței, conform dispozițiilor art.1169 din Codul civil și pe care trebuie să o îndeplinească.
Reclamantele, atât timp cât au formulat o cerere de chemare în judecată, trebuie să dovedească faptul că imobilul se află, indiferent sub ce formă, în proprietatea pârâtei pentru a putea astfel motiva chemarea lor în judecată.
De asemenea, apreciază că instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că prin hotărârea pronunțată nu s-a pronunțat nici cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta și pe cale de consecință prin admiterea acesteia să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
De altfel, consideră că în ceea ce privește cererea reclamantei există autoritate de lucru judecat.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile artr.1201 Cod civil, aceasta însemnând "că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
În acest sens, cu privire la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate, referitor la imobilul ce face obiectul prezentei cauze, arată un alt aspect important instanței de recurs, respectiv că pe rolul Judecătoriei Iași reclamanta a mai formulat anterior o cerere în acest sens, dosar înregistrat cu nr-, având ca obiect acțiune în constatare, prin care a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului solicitând instanței să constate că este proprietar a imobilului situat în I,-, județul I, compus din teren în suprafață de 861.p. și casă de locuit.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.4184/19.04.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului și pe cale de consecință respingând acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I și Municipiul I prin Primar și constată că reclamanta a dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 861. situată în municipiul I,- și asupra casei de locuit situată la aceeași adresă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului I și Municipiul I prin Primar, Tribunalul Iași ca instanță de recurs prin decizia civilă nr. 2006/05.11.2007 a admis recursul pârâților declarat împotriva sentinței civile nr. 4184/19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- modificând această hotărâre în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale active și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului I prin Primar și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta, această hotărâre fiind irevocabilă.
Cu toate acestea reclamanta intimată a înțeles să formuleze recurs împotriva deciziei civile nr. 2006/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, deși nu avea deschisă această cale. Pentru acest motiv Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr.199/16.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, a respins ca inadmisibil recursul
Practic reclamanta întrucât i s-a respins prima acțiune a intitulat astfel cererea sa și s-a adresat din nou instanței de judecată urmând același scop dobândirea imobilului pe care îl deține fără drept.
Solicită admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a recurentei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Motivează în drept pe dispozițiile art.304 punctele 7,8,9 și 3041Cod procedură civilă.
Examinând cererea de recurs instanța reține următoarele.
Excepția tardivității promovării recursului este neîntemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 301 Cod procedură civilă teza I, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare. În speță, recurenta a primit hotărârea la data de 22.05.2009 și a promovat recurs la data de 9 iunie 2009, situație în care recursul este formulat în termen, deoarece zilele de 7 și 8 iunie sunt considerate zile de legală, conform Legii 292/2008, iar termenul împlinit în data de 7.06. și nelucrătoare, s-a prelungit până pe data de 9 iunie, conform art. 101 al. 5 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă privitor la greșita aplicare a art. 85 din Legea nr. 36/1995, din care derivă lipsa calității sale procesuale, cu privire la netransmiterea dreptului de proprietate de către defunctul către intimați, a greșitei aplicări a art. 11 al. 1 lit. și c din Legea nr. 213/1998 precum și cu privire la incidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat, este neîntemeiat.
Astfel, absența certificatului de vacantă succesorală eliberat de notarul public nu constituie o imposibilitate juridică de constatare a vacantei succesorale, deoarece competența notarului public în materie nu este absolută. Partea are deschisă procedura constatării vacantei succesorale și în fața instanței, în temeiul principiului liberului acces la justiție, instanța putând pe cale directă să se pronunțe asupra acestui fapt așa cum deja a procedat.
În consecință din moment ce vacanta moștenirii a fost constatată direct prin hotărâre judecătorească, statul a devenit moștenirea vacantei de la data deschiderii succesiunii, situație în care are calitate procesuală pasivă.
Legat de acest aspect, în mod eronat s-a invocat netransmiterea dreptului de proprietate, ca efect al înscrisului sub semnătură privată emanând de la persoana a cărei succesiune o culege, deoarece instanța nu a reținut ca transmis dreptul de proprietate, ci a dat semnificația juridică corespunzătoare executării obligației de a face asumată de defunctul, pronunțând o hotărâre în acest sens conform art. 1075 Cod civil.
De asemenea, este greșit a se susține incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 din Legea 213/1998, deoarece culegând din patrimoniul vacant o universalitate, statul este ținut de datoriile și sarcinile succesorale.
În consecință, obligația de a face asumată de cel ce a lăsat moștenirea prin antecontract, fiind o obligație patrimonială transmisibilă prin moștenire, în mod corect instanța a dispus trecerea ei asupra statului astfel ca și asupra oricărui alt moștenitor.
Nici critica referitoare la incidența dispozițiilor articolului 1201 Cod procedură civilă nu este întemeiată neputându-se identifica acțiunea în constatare cu prezenta acțiune în realizare (în capătul privind obligația de a face) situație în care tripla identitate cerută de text, nu este realizată cel puțin în privința obiectului pricinii.
În consecință criticile aduse deciziei recurate calificate juridic a aparține pct. 9 din art. 304 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate. Tot astfel sunt neîntemeiate criticile referitoare la nemotivarea hotărârii, din moment ce în mod deslușit instanța a relevat temeiurile de fapt și drept pe care și-a structurat soluția pronunțată (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă).
Tot astfel sunt și criticile privitoare la incidența în cauză a art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă din moment ce nu a existat un act juridic dedus judecății pe care instanță să-l fi apreciat greșit ori să-i fi alterat sensul, ci instanța s-a pronunțat asupra transmiterii către stat a obligației de a face rezultată din preluarea unei succesiuni vacante, cadru juridic înțeles și soluționat corect. De altfel, instanța nu a avut a interpreta nici un act juridic pe care să-l deturneze ca interpretare așa cum dispune art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În consecință, recursul formulat de pârât urmează a fi respins în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și menținută hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimatele și.
Respinge recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva deciziei civile nr. 381 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.12.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Adriana
