Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 657/
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.118/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect hotărâre care ține loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat avocat, iar pentru pârâta recurentă se prezintă avocat G.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat învederează instanței că motivele de recurs ce i-au fost comunicate sunt ilizibile, solicitând amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată în cauză și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate reprezentantei reclamantului intimat să ia cunoștință de motivele de recurs depuse la dosarul cauzei.
Cauza fiind luată la a doua strigare, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea o constată în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente avocat G solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiș, arătând că a fost greșit calificată calea de atac a apelului ca fiind recurs, încălcându-se disp.art.2821pr.civ., pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat avocat, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că Tribunalul Timiș a apreciat corect calea de atac ca fiind recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. 333/252 din 8.02.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitand să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare pentru imobilul inscris în CF 238. nr. top 320/321/1/1, în cotă de 3/6 și să se constate că prețul de 150.000.000 ROL stabilit împreună cu autoarea pârâtei, defuncta a fost achitat integral.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitand respingerea cererii introductive ca neîntemeiată, antecontractul de vânzare cumpărare din 10 ianuarie 2004 fiind încheiat de către defuncta, antecesoarea sa, o persoană lipsită de discernământ în acel moment și anularea antecontractului de vânzare cumpărare în principal, deoarece discernământul vânzătoarei era abolit iar consimțământul său la vânzare nu a fost valabil, iar în subsidiar, pentru cauză imorală, respectiv captație grevată pe starea precară de sănătate a defunctei și neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1303 cod civil referitoare la seriozitatea prețului convenit, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2286/PI din 17.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugoja respins acțiunea principală și precizarea de acțiune formulată de reclamantul, împotriva pârâtei, a admis subsidiarul cererii reconvenționale formulate de reclamanta reconvențională împotriva pârâtului reconvențional și a constatat nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 ianuarie 2004, pentru cauză imorală.
A respins principalul cererii reconvenționale pentru autoritate de lucru judecat, precum si excepția privind prescripția dreptului la judecată si a obligat pârâtul reconvențional la 1036 lei cheltuieli de judecată către reclamanta reconvențională reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10 ianuarie 2004 între vânzătoarea, decedată la data de 12.05.2004, și reclamant s-a încheiat un act sub semnătură privată denumit antecontract de vânzare cumpărare, în care vânzătoarea a vindut reclamantului terenul proprietate personală din L,str. -, nr. 63, județ cu suprafața de 776 mp, cu suma de 150.000.000 ROL, în care s-a prevăzut că se achită suma de 100.000.000 ROL la data de 10.01.2004 iar restul de 50.000.000 ROL se va achita la data de 15.08.2004, când se va încheia contractul de finalizare la notariat.
Judecatoria a retinut ca, ulterior încheierii actului vânzătoarea a decedat, context in care nu s-a mai încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Pentru acest motiv și având în vedere atitudinea pârâte în calitatea sa de nepoată de frate a defunctei, reclamantul a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei Lugoj ( dosar nr. 2412/2004), în contradictoriu cu Statul Român și cu prezenta pârâtă, având ca obiect obligația de a face și prin sentința civilă 1147 din 6 aprilie 2006 definitivă și irevocabilă s-a admis în parte precizarea de acțiune și s-a obligat pârâta, în calitate de unică moștenitoare a vânzătoarei, să se prezinte la notarul public în vederea încheierii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 ianuarie 2004 în formă autentică.
În același dosar pârâta a formulat o cerere reconvențională solicitând să se constate nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare din 10 ianuarie 2004, vânzătoarea fiind lipsită de discernământ la momentul încheierii actului.
Judecatoria a constatat că prin aceeași sentință de mai sus s-a respins cererea reconvențională reținându-se că, prin expertizele medico legale efectuate în cauză în baza înscrisurilor medicale de la dosar, nu s-a putut stabili dacă defuncta a avut discernământul abolit la momentul încheierii antecontractului.
Cu aceeași ocazie, în aceeași sentință, privitor la cererea reconvențională s-a stabilit că reclamanta reconvențională, în subsidiar, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare și pentru cauză imorală și preț derizoriu depunând în acest sens o precizare dar având în vedere că această precizare nu a făcut obiectul dezbaterilor instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
În prezenta cauză pârâta a formulat din nou o cerere reconvențională solicitând în principal anularea antecontractului de vânzare cumpărare pentru lipsă de discernământ și în subsidiar anularea antecontractului de vânzare cumpărare pentru cauză imorală și preț derizoriu.
Instanța de fond a pus în discuția părților cererea reconvențională și prin încheierea din data de 21 mai 2007 dispus pentru principalul cererii reconvenționale că operează excepția de autoritate de lucru judecat, dispunand ca cererea reconvențională să fie soluționată în ceea ce privește subsidiarul ei, prin aceeași încheiere respingând și excepția privind prescripția dreptului la judecată.
Instanța de fond a reținut că defuncta a încheiat și un alt antecontract de vânzare cumpărare pentru un teren situat în aceeași zonă urbanistică din L la data de 24 aprilie 2007 iar în urma expertizei psihiatrice efectuate în acel dosar, la 3, 4 luni după încheierea antecontractului din prezenta speță, vânzătoarea a avut discernământul abolit la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 28.04.2004, lipsa discernământului în exprimarea voinței reprezentând un viciu de consimțământ care atrage anularea actului încheiat.
Din declarația martorilor audiați s-a retinut că defuncta vânzătoare era o femeie în vârstă de 86 de ani foarte suspicioasă și vigilentă, dar suferindă de bolile bătrâneții, având o neîncredere permanentă de a nu fi înșelată care nu cunoștea valoarea banului și care locuia în condiții improprii( fără lumină, fără apă, etc.) în condițiile în care făcea donații de foarte mulți bani către biserică.
Judecatoria a conchis că defuncta avea discernământul diminuat pentru că, dacă în expertiza psihiatrică efectuată pentru antecontractul din 10 ianuarie 2004 nu s-a putut stabili cu certitudine abolirea discernământului, pentru antecontractul încheiat în 28 aprilie 2004 expertiza psihiatrică efectuată stabilește abolirea acestuia, s-a ținut cont că boala psihiatrică a defunctei era degenerativă, manifestându-se în timp înainte de încheierea antecontractului din 28 aprilie 2004.
Prima instanta a apreciat ca, dacă partea lezată este un major, ca în prezenta speță reclamantul, profitând de neștiința, ignoranța, etc. în care află aceasta, pentru a obține avantaje disproporționate, contractul poate fi considerat nul întrucât s-a întemeiat pe o cauză imorală ( art. 968 Cod civil), în condițiile economiei de piață fiind preferabilă aplicarea art. 968 Cod civil, în condițiile arătate, decât calificarea nejustificată a unui preț lezionar drept preț derizoriu, cu atât mai mult cu cât în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 10 ianuarie 2004 se fa e referire la întreaga suprafață de carte funciară, de 776 mp, și nu la cota de 3/6 din aceasta, ca în prezenta acțiune.
Pentru aceste considerente prima instanța a respins acțiunea principală și precizarea de acțiune formulată de reclamant, capătul de cerere privind intabularea fiind o consecință a respingerii celorlalte capete de cerere.
S-a admis subsidiarul cererii reconvenționale și s-a constatat nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 10 ianuarie 2004 pentru cauză imorală.
Instanta de fond a respins principalul cererii reconvenționale pentru autoritate de lucru judecat, precum si excepția privind prescripția dreptului la judecată, luand totodată act că s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal a declarat parata calea de atac apelului, solicitând admiterea caii de atac, așa cum a fost formulata, modificarea sentintei atacate, cu consecinta admiterii capatului principal al cererii reconventionale, cu cheltuieli de judecata. A solicitat totodata recalificarea naturii juridice a caii de atac, apreciind ca aceasta este apelul si nu recursul, asa cum a stabilit prima instanta.
Reclamantul a declarat calea de atac a recursului, impotriva aceleiasi sentinte, solicitand admiterea caii de atac asa cum a fost formulata, modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul admiterii actiunii principale si respingerii cererii reconventionale formulate de parata.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului T sub dosar nr-, la data de 18.01.2008.
Prin decizia civilă nr.118/R/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respins recursul formulat de recurenta parata ca nefondat.
A fost admis recursul formulat de recurentul reclamant și a fost modificată sentinta civila nr.2286/17.12.2007 pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosar nr-, in sensul ca s-a admis cererea principala precizata si s-a respins cererea reconventionala formulata de.
S-a constatat că intre reclamantul si autoarea paratei recurente a intervenit un antecontract de vanzare-cumparare privind imobilul inscris in CF nr.238 R, nr.top 320/321/1/1 in suprafata de 776 mp.
Hotărârea va tine loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul înscris in CF 238 R, nr.top.320/321/1/1 in suprafața de 776.p in cota de 3/6.
S-a constatat ca prețul vânzării de 150.000.000 lei ROL a fost achitat integral de reclamantul recurent.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului recurent pentru cota de 3/6 din imobilul înscris in CF nr.238 R, nr.top 320/321/1/1 in suprafața de 776.p cu titlu de cumpărare.
S-a respins cererea recurentei parate de acordare a cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
S-a act ca reclamantul recurent nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva deciziei civile menționate mai - sus a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiș, arătând că a fost greșit calificată calea de atac a apelului ca fiind recurs, încălcându-se disp.art.2821pr.civ.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare, dar prin apărătorul său ales a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, se rețin următoarele:
Recursul declarat de pârâta recurentă este îndreptat împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs de către Tribunalul Timiș.
La recalificarea căii de atac din apel în recurs, tribunalul a aplicat în mod corect legea, în sensul că raportându-se la criteriul valoric instituit de art.2821pr.civ. care stabilește calea de atac ale hotărârilor judecătorești în raport de criteriul valoric și unde se prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie succesorală.
Prin urmare, în temeiul art.299 pr.civ. pârâta nu mai putea formula cerere de recurs împotriva unei alte decizii pronunțate în recurs, acest text de lege indicând ca fiind susceptibile de atac prin recurs doar hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege hotărâri ale altor organe cu activitate jurisdicționale.
Intrucât ne aflăm în situația în care pârâta a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă, urmează ca în baza art.312 alin.1 și 299.pr.civ. recurs acesteia să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind inadmisibil recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.118/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.EN/17.06.2009
Dact.MM/2 ex./19.06.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.recurs: jud.;;
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Cristian Pup
