Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 690
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în B,- -.1.6.22, sector 3 și de pârâții, domiciliat în comuna, sat, jud. D, domiciliat în comuna, sat, jud. D și, domiciliat în comuna, sat, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 277/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei, dosarul fiind solicitat la amânare, au răspuns recurenții-pârâți, reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 25 dosar și, asistat de același avocat, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recursul declarat de reclamant este netimbrat, deși acesta a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2023 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 15 dosar, iar recurenții-pârâți au formulat întâmpinare, depusă la dosar prin intermediul serviciului registratură, înregistrată sub nr. 16190/7.10.2009, în 2 exemplare.
Se prezintă în instanță numitul care depune pentru recurentul-reclamant declarația autentificată sub nr. 931/5.10.2009 de BNP, prin care se declară de recurent că renunță la judecata procesului aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, ce formează obiectul dosarului nr-.
Avocat pentru recurenții-pârâți învederează instanței că aceștia înțeleg să renunțe la judecata recursului.
Curtea constată că recursul declarat de pârâți este scutit de plata taxei judiciare de timbru, întrucât vizează cheltuielile de judecată acordate prin hotărârea atacată, iar în privința declarației autentificate depusă de reclamant, privind renunțarea la judecata procesului reține că aceasta se referă la dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița și nicidecum la cauza aflată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, iar față de actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile părților, constată că în speță nu sunt motive de amânare și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au răspuns recurenții-pârâți, și, asistat de avocat, lipsind recurentul-reclamant.
Curtea, constatând că recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2023 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 15 dosar, fără ca acesta să dea însă curs acestei obligații legale, în baza art. 137 alin.1 Cod proc.civilă rap.la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, invocă din oficiu și pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs formulată de reclamant.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții pârâți, și, solicită admiterea excepției invocată din oficiu de instanță și anularea recursului declarat de reclamant pentru netimbrare.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, învederează instanței că aceștia înțeleg să renunțe la judecata căii de atac pe care au promovat-o împotriva deciziei instanței de apel, solicitând a se lua act de această împrejurare. Fără cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât, legitimat de instanță cu BI seria - nr. -, eliberat de Poliția Comunei R, având personal cuvântul, declară că renunță la judecata recursului declarat, ce viza cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligați prin sentința pronunțată de instanța de fond, menținute ca atare prin decizia recurată.
Recurentul-pârât, posesor CI seria - nr. -, emisă de Poliția Comunei R, având personal cuvântul, declară că înțelege să renunțe la judecata recursului.
Recurentul-pârât, legitimat cu CI seria - nr.-, emisă de Poliția Municipiului Târgoviște, având personal cuvântul, declară că renunță la judecata căii de atac promovată.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4218/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea principală formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și, astfel cum a fost completată, dispunându-se obligarea pârâților la plata sumei de 175.000 lei reprezentând daune, ca urmare a nerespectării obligației asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.943/ 15.11.2006 și actul adițional la antecontract, autentificat sub nr.469/21.03.2007.
Prin aceeași sentință, pârâții au fost obligați către reclamant și la plata sumei de 5.998 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 15.11.2006 a fost încheiat la Biroul Notarului Public antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 943, prin care pârâții (prin mandatar ) au promis reclamantului ( reprezentat și acesta prin mandatar ) înstrăinarea unui teren în suprafață de 5000 mp. prețul vânzării fiind stabilit la suma de 72.500 lei, din care s-a achitat de către reclamant, drept avans, suma de 15.000 lei, diferența urmând a fi achitată la data semnării actului de vânzare-cumpărare, dar nu mai târziu de 15.02.2007. S-a mai reținut că, prin actul adițional autentificat sub nr.469/21.03.2007 părțile au convenit, prin aceiași reprezentanți, prelungirea termenului de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare până la data de 21.05.2007, ocazie cu care s-a mai achitat suma de 20.000 lei, tot cu titlu de avans.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat, părțile s-au obligat a contracta pe viitor, astfel încât să poată opera transferul proprietății, fiecare având atât calitatea de promitent cât și de beneficiar.
Se motivează în continuare de instanță că, la momentul la care a fost investită cu soluționarea acțiunii având ca obiect hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, promitenții vânzători nu mai erau titularii dreptului de proprietate asupra bunului promis a-l înstrăina reclamantului, acesta făcând obiectul unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1057/11.06.2008, dreptul de proprietate asupra terenului fiind dobândit de numitul care l-a și intabulat în cartea funciară.
In aceste condiții, a reținut instanța reclamatul- beneficiar-cumpărator nu mai putea cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare, astfel că a fost respinsă cererea reclamantului de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Cu privire la daunele-interese solicitate pentru nerespectarea de către promitenții-vânzători a clauzelor negociate prin antecontractul de vânzare-cumpărare, s-a apreciat că mandatarul nu și-a depășit limitele mandatului, deoarece dreptul de a antecontracta nu era necesar a fi stipulat în mod expres, dreptul de a contracta incluzându-l și pe acela de a antecontracta.
De altfel, se motivează în continuare, culpa pentru neîncheierea contractului a aparținut pârâților promitenți- vânzători, care au înstrăinat terenul unei terțe persoane, aceștia urmând a răspunde pentru prejudiciile aduse promitentului cumpărător conform convenției încheiate.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, arătând că mandatarul a depășit limitele mandatului în ceea ce privește clauza referitoare la plata de cinci ori a avansului dat în cazul neîncheierii contractului, mandatul neprevăzând o astfel de posibilitate.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin decizia civilă nr. 277/24 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul decla rat de pârâți, a schimbat în parte hotărârea atacată și a obligat pârâții la plata sumei de 35.000 lei, reprezentând prețul achitat, păstrând restul dispozițiilor sentinței.
La pronunțarea deciziei, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâții l-au împuternicit pe ca, în numele lor și pentru ei, să vândă suprafața de teren de 5000 mp. situată în comuna, sat, jud.D, să negocieze prețul în scopul obținerii unui preț cât mai avantajos, sens în care se va putea prezenta oriunde este nevoie pentru obținerea actelor necesare vânzării și scoaterii din circuitul agricol, va îndeplini formalitățile legale și va semna pentru primirea sumelor de bani, precum și oriunde va fi necesar.
Se reține în continuare că, la aceeași dată, mandatarul, în numele pârâților, a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu, reprezentat prin mandatar, pentru suprafața de 5000 mp. având inserată o clauză prin care promitenții-vânzători se obligau ca, în caz de neexecutare a contractului, să achite promitentului- cumpărător de cinci ori avansul primit, adică 85.000 lei, clauză ce nu a fost prevăzută în contractul de mandat, depășind limitele acestuia.
S-a motivat de tribunal că, potrivit art.1545 Cod civil, pentru actele sale excesive, mandatarul este însă răspunzător față de terți, în sensul că este obligat să le garanteze validitatea actelor, iar art.1546 cod civil prevede că, mandantul este îndatorat a îndeplini obligațiile contractate de către mandatar în limita puterilor sale dar nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut afară din limitele puterilor sale.
Astfel, tribunalul a reținut că apelanții pârâți nu pot fi răspunzători pentru ceea ce s-a obligat mandatarul lor peste limita mandatului dat, respectiv pentru clauza care prevede plata de cinci ori a avansului primit în caz de neexecutare a contractului.
De altfel, arată instanța de apel, având în vedere că terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din 15.11.2006 a fost înstrăinat ulterior, la data de 11.06.2008, rezultă că nu mai este posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul care, în baza art.1073 Cod civil are dreptul la dezdăunare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâții, și.
În recursul promovat, motivat pe larg în scris, reclamantul a criticat decizia instanței de apel ca nelegală și netemeinică, apreciind, în esență, că este pronunțată cu încălcarea flagrantă a legii, invocând disp.art.304 pct.1,3,5,7 și 9 Cod proc.civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, apreciind că în speță s-a judecat o altă cale de atac (respectiv apelul) decât cea legală care, în opinia sa, era recursul.
Pârâții, și au criticat decizia pronunțată în apel numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, menținute prin decizia recurată, apreciind că acestea ar fi trebuit reduse corespunzător, în funcție de cuantumul daunelor ce au fost reținute de tribunal în sarcina de plată a acestora.
La termenul de judecată din 12.10.2009, s-a depus la dosar din partea reclamantului o declarație autentificată sub nr. 931/5.10.2009 de BNP, privind renunțarea la judecata procesului, Curtea reținând însă că aceasta se referă la dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița și nicidecum la recursul aflat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI.
La același termen de judecată, Curtea, constatând că recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2023 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 15 dosar, fără ca acesta să dea însă curs acestei obligații legale, în baza art. 137 alin.1 Cod proc.civilă rap.la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția netimbrării cererii de recurs formulată de reclamant.
În ceea ce privește recursul promovat de către pârâți, la termenul de judecată din 12.10.2009, prezenți personal în instanță și asistați de apărător ales, după ce au fost legitimați, aceștia au declarat expres și neechivoc că înțeleg să renunțe la judecata căii de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 277/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În raport de considerentele ce preced și în baza textelor de lege mai sus enunțate, Curtea urmează să anuleze pentru netimbrare recursul declarat de reclamantul, iar în temeiul art. 246 Cod proc.civilă va lua act de renunțarea pârâților, și la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează pentru netimbrare recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,- -.1.6.22, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 277/24 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în comuna, sat, jud. D, domiciliat în comuna, sat, jud. D și, domiciliat în comuna, sat, jud.
Ia act de renunțarea pârâților, și la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 277/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - --- - - -
Grefier,
Red./tehnored.CC
6 ex./13.10.2009
nr- Judecătoria Răcari
-
nr- Tribunalul Dâmbovița
, --
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
