Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 3: Carla
Grefier: -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 274/A/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 18 Ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea civilă principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr- reclamanții -, - și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței următoarele:
- pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb cu privire la imobilul proprietatea reclamanților situat în D b-dul 22,. 4,. A,. 8 și imobilul proprietatea pârâților situat în,-, jud.
- întabularea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară conform contractului de schimb
- anularea parțială a antecontractului de schimb în ceea ce privește promisiunea de vânzare-cumpărare a suprafeței de 200 mp teren aflat în partea a imobilului din,- și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de 3000 euro, achitați pentru acest teren
- instituirea în favoarea reclamanților a unui drept de retenție asupra imobilului din D, B-dul 22 până la restituirea sumei de mai sus.
Prin întâmpinare pârâții s-au opus admiterii cererii principale și au solicitat, pe cale reconvențională anularea contractului de schimb, susținând că acesta s-a încheiat prin vicierea consimțământului lor sub forma erorii asupra calității de proprietar a imobilului pe care urmau să-l primească în schimb.
La data de 18.03.2008 reclamanții au depus la dosar o completare a acțiunii inițiale prin care au solicitat, în contradictoriu și cu pârâtul, să se constate nulitatea contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 2981/13.08.2007 pentru cauză ilicită și imorală.
Prin sentința civilă nr. 3794/2008 pronunțată de Judecătoria Devas -a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților -, - și în promovarea acțiunii principale, invocată de pârâții și.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților -, - și în promovarea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 2981/13.08.2007 la BNP din, invocată de pârâții și.
S-a respins excepția lipsei de interes, născut și actual, al reclamanților -, - și, în promovarea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 2981/13.08.2007 la BNP din D - și, invocată de pârâții și.
S-a admis în parte acțiunea civilă principală, precizată, înaintată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. 2981/2007 la BNP din D și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobilul proprietatea pârâților, situat în,-, jud. H, înscris în CF nr. 47/9 Colonia, cu nr. top. (182.183)/1/1 - compus din casă, anexe și curte - în suprafață de 248 mp.
S-a constatat că la data de 11.06.2007, între reclamantul - atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al reclamanților:, - și - pe de-o parte, și pârâtul, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al pârâtei, s-a încheiat antecontractul de schimb - legalizat sub nr. 3947/11.06.2007 la BNP din D, prin care pârâții s-au obligat să le transmită reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului - bun comun, situat în,-, jud. H, înscris în CF nr. 47/9 Colonia, cu nr. top. (182.183)/1/1 - compus din casă, anexe și curte - în suprafață de 248 mp, în schimbul imobilului situat în situat în D, B-dul 22,.4,.A,.2,.8, jud. H - compus din 3 camere, baie, baie de serviciu, debara și 2 balcoane - în suprafață totală de 78 mp, înscris în CF nr. 6278/8 D, nr. top. 3481-3491/9-27/X/VIII (aparținând reclamanților și - în calitate de nuzi proprietari, și reclamanților - și - în calitate de uzufructuari), precum și a unei diferențe de 29.118 EURO - achitată integral.
S-a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de schimb cu privire la cele două imobile și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al părților astfel cum a fost dobândit de către aceștia prin contractul de schimb, respingându-se, în rest, acțiunea civilă principală și, în întregime cererea reconvențională înaintată de pârâții și.
În considerentele hotărârii s-a reținut că între reclamantul și pârâtul, s-a încheiat un antecontract de schimb cu legalizare de semnătură de către notar, la 11.06.2007, act prin care pârâtul cu acordul soției sale s-a obligat să transmită reclamantului și soției lui casă, anexe gospodărești și curte, înscrise în CF 4719 Colonia cu nr. top (182,183)1/1 în schimbul unui apartament proprietatea reclamanților situat în D și o unei diferențe de 29.118 euro achitată integral, că pârâtul s-a obligat să transmită reclamanților și 200 mp teren situat în stânga imobilului său contra sumei de 5000 euro, urmând ca până la încheierea schimbului în formă autentică să dobândească proprietatea pe cei 200 mp teren. S-a reținut că ambii promitenți s-au mai obligat să-și perfecteze actele de proprietate pe numele lor în CF și să obțină extrase libere de sarcini și să se prezinte la notar. Pârâtul s-a mai obligat să finalizeze unele lucrări la locuința lui, cum ar fi placarea parterului, a holului de la etaj, a balcoanelor, împrejmuirea proprietății, etc.
S-a arătat că în 10.07.2007 reclamantul i-a trimis din străinătate, pârâtului un avans de 3000 euro din prețul de 5000 euro, că în 6.08.2007 cei patru reclamanți s-au prezentat la notar și au încheiat un contract de donație, și obținând nuda proprietate asupra apartamentului și au cerut notarului o dovadă în sensul că pârâtul nu s-a prezentat la notar. La rândul său a depus la dosar un certificat eliberat de biroul notarial din care rezultă că el s-a prezentat la notar în 6.08.2007 iar reclamantul nu a fost prezent. S-a arătat apoi că în 13.08.2007 pârâtul a încheiat contractul de schimb imobiliar în formă autentică cu numitul, primind în schimbul casei din Colonia un imobil situat în municipiul A
Referitor la antecontractul de schimb încheiat de reclamantul și pârâtul s-a reținut că nu subzistă motive pentru anularea lui deoarece neîndeplinirea de către pârâți a obligației de a dobândi proprietatea pe cei 200 mp nu atrage anularea actului ci răspunderea contractuală.
Nici vicierea consimțământului sub forma erorii asupra calității de proprietar pe imobilul reclamanților nu a putut fi reținută ca motiv de nulitate, dată fiind disp. art. 954 cod civil, eroarea producând nulitate doar când vizează substanța obiectului contractului, sau când actul s-a încheiat în considerația persoanei și aceasta e cauza principală a încheierii convenției.
S-a mai precizat că, la interogatoriu, pârâtul a recunoscut împrejurarea că reclamantul nu avea întabularea pe apartament când s-a încheiat antecontractul așa încât cererea reconvențională vizând anularea acestui act este neîntemeiată.
În continuare, prima instanță a reținut că pârâții se află în culpă pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin antecontractul de schimb și au dat dovadă de rea-credință încercând "escamotarea" încheierii contractului de schimb, reclamanții suferind un prejudiciu deoarece au achitat pârâtului 29.118 euro și 3000 euro avans pentru terenul de 200 mp iar pârâții au transmis altei persoane proprietatea lor.
Referitor la acțiunea reclamanților vizând nulitatea contractului de schimb încheiat între pârâții și pârâtul act autentificat sub nr. 2981/2007 de BNP din D, instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, s-a reținut că, atât pârâții, cât și au acționat cu rea-credință la încheierea contractului, urmărind fraudarea intereselor reclamanților. Cum cauza contractului încheiat de pârâți a fost una ilicită și imorală sancțiunea aplicabilă actului astfel încheiat, este nulitatea lui.
Împotriva hotărârii au formulat apel pârâții, și, solicitând a se respinge în totalitate acțiunea reclamanților și a se admite cererea reconvențională a pârâților.
În motivarea apelului au arătat că pârâtul este un dobânditor de bună-credință a imobilului de la ceilalți pârâți care nu i-au adus la cunoștința faptul că ar fi încheiat anterior cu alte persoane vreo promisiune cu privire la imobil.
S-a mai arătat că antecontractul de schimb încheiat de reclamanți cu pârâții este un act nul, nefiind semnat de - coproprietar al imobilului, că reclamantul nu a avut nici o procură din partea celorlalți reclamanți pentru încheierea antecontractului.
S-a mai invocat împrejurarea că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de a-și întabula dreptul lor de proprietate la 6.08.2007, ci de abia în 20.08.2007, ori termenul de 6.08.2007 era un termen limită pentru perfectarea formelor autentice a actului de schimb imobiliar. S-a arătat că acest act nici nu s-ar fi putut perfecta, deoarece reclamanții, au dobândit doar nuda proprietate a apartamentului, iar uzufructul a rămas la reclamanții și ori aceștia din urmă nu au fost părți la încheierea antecontractului de schimb și nici nu l-au mandatat pe fiul lor la încheierea lui.
Prin decizia civilă nr. 274/A/2009 Tribunalul a admis apelurile formulate de pârâții, și, a modificat parțial sentința în sensul că a respins și acțiunea principală, menținând hotărârea cu privire la respingerea cerereii reconvenționale.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Soluția primei instanțe de constatare a nulității absolute a contractului de schimb încheiat de către pârâți la 13.08.2007 a fost considerată neîntemeiată.
Reclamanții ar fi trebuit să dovedească reaua - credință a pârâtului la încheierea acestui contract, respectiv faptul că acesta, de conivență cu pârâții au încheiat contractul în scopul prejudicierii intereselor altor persoane, în speță al reclamanților.
Asemenea aspect nu s-a dovedit însă în cauză cu nici o probă, dat fiind că reaua credință nu poate fi prezumată, ci trebuie dovedită.
Extrasul de cf 47/a Colonia care a stat la baza încheierii la notar a contractului autentic de schimb între pârâți și care dovedea proprietatea familiei pe casa din, a fost eliberat la 7.08.2007. Din cuprinsul lui nu rezultă notarea vreunui proces sau litigiu pentru acest imobil (94 și 106 dosar fond).
Reclamanții au făcut cerere pentru notarea procesului avut cu pârâții, în CF 47/a, doar în 9.08.2007, deci ulterior eliberării extrasului de CF pentru uzul notarial ( 109 dosar fond).
În concluzie, la data de 13.08.2007 când pârâții au încheiat contractul lor de schimb, acest act s-a întocmit pe baza unui extras de CF în care nu apărea notat vreun litigiu, așa încât dobânditorul prin schimb al casei din, pârâtul nu putea cunoaște că imobilul ar fi un bun litigios. A pretinde dobânditorului să verifice încă odată și în ziua întocmirii actului autentic de schimb, situația de cf a imobilului, în condițiile în care notarul era deja în posesia unui extras cf liber de sarcini și fără vreo notare de proces, ar însemna a-i pretinde diligențe exagerate care în mod firesc nu pot fi cerute unei persoane, decât în situația existenței unor suspiciuni justificate de anumite fapte.
Față de aceste considerente s-a reținut că în lipsa relei-credințe a pârâtului la încheierea actului de schimb imobiliar cu pârâții, acest act este perfect valid, având o cauză licită și morală, așa încât el nu putea fi anulat.
Drept urmare, apelul pârâților a fost găsit fondat și s-a admis cu consecința modificării parțiale a sentinței atacat în sensul respingerii cererii reclamanților vizând nulitatea contractului făcut de pârâți ca și a cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb. Această cerere a fost considerată inadmisibilă, câtă vreme pârâții nemaifiind proprietari ai imobilului casă situat în Colonia, nu mai pot dispune juridic de acest bun și să-l transmită în proprietatea reclamanților.
În apel, pârâții au solicitat a li se admite cererea reconvențională vizând anularea antecontractului de schimb intervenit între reclamanți și pârâtul. Așa cum a reținut și prima instanță, motivele invocate în susținerea acestei cereri nu sunt de natură să ducă la anularea antecontractului, ci sunt motive de rezoluțiune a acestei convenții, soluție pe care instanța nu o poate însă, pronunța în lipsa unei cereri exprese în acest sens.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței Judecătoriei Deva și menținerea dispozițiilor acestor sentințe.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și în mod greșit s-a constatat buna credință a pârâtului, atâta timp acesta, cu diligențe minime, putea ști că imobilul făcea obiectul unei acțiuni în justiție pentru care se ceruse notarea în cartea funciară. Așadar pârâții au conștientizat faptul că acționează în frauda intereselor reclamanților, contractul de schimb încheiat între ei fiind lovit de nulitate absolută, întrucât cauza este una ilicită, imorală, contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de schimb încheiat între pârâți se impune restabilirea situației anterioare de carte funciară, pârâții să redevină proprietari ai imobilului din și, pe cale de consecință, să fie obligați să predea reclamanților act autentic de schimb cu privire la acest imobil.
În drept s-au invocat art. 304 pct. 9, art. 299-316 și 274 cod pr. civilă.
Împotriva aceleiași decizii au declarat recurs pârâții și solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii apelului și în ceea ce privește cererea reconvențională și în consecință, constatarea nulității antecontractului de schimb încheiat cu reclamanții la data de 11.06.2007.
În expunerea de motive s-a arătat că acest contract este anulabil sub forma erorii asupra calității de proprietar al imobilului, pârâții fiind induși în eroare cu privire la calitatea de proprietar a contractantului, eroare ce a fost provocată de acesta cu intenție, tocmai în scopul încheierii contractului de schimb, astfel că suntem în prezența dolului prin reticență. Calitatea de proprietar a contractantului a constituit elementul esențial, determinant pentru încheierea antecontractului de schimb, astfel că în măsura în care ar fi cunoscut că apartamentul aparține altor persoane, pârâții nu ar fi consimțit la încheierea antecontractului de schimb, incidente fiind în cauză art. 953, 960, 961 cod civil.
În drept s-au invocat art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 cod pr. civilă.
Reclamanții au depus întâmpinare la recursul pârâților prin care au solicitat respingerea recursului acestora, întrucât părțile au luat cunoștință de situația de fapt și de drept a apartamentului în litigiu cu mult înainte de data semnării antecontractului, iar calitatea de proprietar cocontractantului nu a constituit un element esențial, determinant pentru încheierea contractului și o pretinsă eroare provocată asupra acestui aspect care să conducă la vicierea consimțământului pârâtului.
Pârâtul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților, motivat de faptul că buna sa credință nu poate fi pusă la îndoială, el neavând cunoștință de înțelegerile anterioare ale părților. În condițiile în care notarul i-a prezentat extrasul de carte funciară liber de orice sarcini, extras care avea un termen de valabilitate de 5 zile, el nu mai avea nici un motiv să mai facă alte verificări la cartea funciară pentru a vedea dacă s-a notat vreun proces. Contractul de schimb întrunește toate condițiile de valabilitate prev. de art. 948 cod civil, cauza acestuia fiind reală, licită și morală. Mai mult, imobilul a fost proprietatea soților, iar antecontractul a fost încheiat numai de pârâtul, deci soția acestuia, pârâta nu și-a exprimat consimțământul la vânzare, iar în cauză nu poate opera prezumția mandatului tacit conform art. 35 codul familiei. Antecontractul nu este semnat de, deși prin acesta se promite transmiterea proprietății asupra imobilului din D, b-dul 22, iar începând cu data de 6.08.2007 reclamanta a devenit proprietară a acestui imobil. De asemenea, nu sunt îndeplinite condițiile titlului X din Legea 247/2005 întrucât reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; astfel, ei și-au întabulat dreptul de proprietate doar la data de 20.08.2007, nefiind proprietari tabulari la data de 6.08.2007, termen limită pentru perfectarea formelor autentice. Reclamanții și au dobândit doar nuda proprietate asupra apartamentului, uzufructul viager rămânând în favoarea reclamanților și.
Pentru termenul din data de 18.02.2010 pârâții și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat admiterea recursului reclamanților, arătând că, la momentul încheierii contractului de schimb nr. 2981/2007 atât pârâții cât și pârâtul au avut reprezentarea faptului că acționează în frauda intereselor reclamanților, neînțelegerile pornind de la faptul că reclamanții nu au fost de acord să le plătească contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul din, lucrări care au sporit considerabil valoarea acestui imobil.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
La data de 11.06.2007 între reclamantul și pârâtul s-a încheiat antecontractul de schimb legalizat sub nr. 3947/2007 la BNP, prin care pârâtul, cu acordul soției sale, s-a obligat să transmită reclamantului și soției sale, imobilul situat în,-, în schimbul imobilului situat în D, b-dul 22 și a unei diferențe de 29.118 Euro, achitată integral. între părți a intervenit o promisiune sinalagmatică de schimb prin care acestea și-au asumat o obligație de face, respectiv de a încheia în viitor un contract autentic de schimb, ambii promitenți asumându-și obligația de a perfecta actele de proprietate în vederea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilelor. La momentul încheierii antecontractului reclamantul nu era proprietarul imobilului din D, B-dul 22, împrejurare lipsită de relevanță raportat la obligația asumată prin antecontract. Până la perfectarea contractului reclamantul avea obligația de a cumpăra lucrul de la adevăratul proprietar, iar apoi, după dobândirea proprietății, avea obligația de a transfera proprietatea copermutantului.
La data de 6.08.2007 reclamantul s-a prezentat la BNP din D împreună cu soția sa și cu părinții săi, reclamanții și unde au încheiat contractul de donație nr. 1061/2007 prin care primii doi au dobândit dreptul de nudă proprietate asupra imobilului din D, iar cei din urmă, dreptul de uzufruct viager asupra aceluiași imobil. La acea dată reclamanții i-au așteptat pe pârâții pentru perfectarea actului autentic de schimb, îndeplinindu-și întocmai obligațiile asumate prin antecontract. Faptul că reclamanții și au dobândit doar nuda proprietate asupra apartamentului din D nu constituia nici un impediment la perfectarea contractului de schimb atâta timp cât uzufructuarii și-au exprimat intenția clară de a transfera proprietatea deplină în favoarea pârâților, urmând ca dreptul lor de uzufruct să se instituie asupra imobilului din. Prin urmare, reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile asumate prin antecontract, pârâții fiind obligați la aceeași dată să perfecteze contratul autentic de schimb.
Cu toate acestea pârâții se prezintă la un alt notar decât cel la care s-au înțeles și încheie cu pârâtul un contract autentic de schimb prin care transferă proprietatea supra imobilului situat în - în favoarea pârâtului, în schimbul unui teren situat în A I și a unui autoturism.
Raportat la faptul că prin antecontractul de schimb părțile nu și-au asumat decât obligații de a face și nu obligații de a da, opozabileerga omnes, cel care nu-și îndeplinește obligațiile contractuale, înstrăinând bunul promis unei alte persoane, poate fi obligat doar la daune-interese în temeiul art. 1075 cod civil. Dacă însă se face dovada unei conivențe frauduloase între promitent și terțul achizitor în dauna beneficiarului, în măsura în care se recunoaște existența și eficiența principiului fraus omnia corrumpit, înstrăinarea este nulă pentru cauză ilicită, conform art. 966 cod civil, iar ca urmare a constatării nulității bunul revine în patrimoniul promitentului pentru a putea face obiectul contractului încheiat inițial între promitent și beneficiar. Față de această din urmă situație, instanța de recurs consideră că Judecătoria a pronunțat o soluție legală și temeinică și a constatat că pârâții au dat dovadă de rea-credință și nu au înțeles să-și îndeplinească obligațiile asumate prin antecontract conform art. 969 și art. 970 cod civil. În mod corect a reținut instanța de fond că noul contract de schimb încheiat între pârâții și pârâtul este lovit de nulitate absolută, pentru cauză ilicită, întrucât scopul mediat al convenției l-a constituit scoaterea imobilului din patrimoniul lor, așa încât reclamanții să nu mai poată obține executarea silită în natură a antecontractului de schimb. De asemenea, corect a reținut Judecătoria că și pârâtul a acționat cu rea credință, având reprezentarea faptului că acționează în frauda intereselor reclamanților, lucru de altfel recunoscut chiar de pârâții, care în fața instanței de recurs achiesează la pretențiile reclamanților și recunosc în întâmpinare că atât ei cât și pârâtul au avut reprezentarea faptului că acționează în frauda intereselor reclamanților ( 66, dosar recurs). Pârâții învederează instanței de recurs că pârâtul s-au oferit să îi ajute, au acceptat oferta și ajutorul acestuia, pentru ca reclamanții să nu mai poată executa silit acest imobil fără a-i despăgubi pe pârâții cu contravaloarea lucrărilor efectuate la acest imobil. La data de 13.08.2007 pârâții au încheiat contractul autentic de schimb imobiliar autentificat sub nr. 2981, recunoscând că în vederea perfectării contractului au folosit extrasul de carte funciară din data de 7.08.2007, dată prefigurată inițial pentru încheierea contractului de schimb cu reclamanții.
Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de schimb încheiat între pârâți, bunul s-a reîntors în patrimoniul pârâților, astfel că în mod corect s-a dispus perfectarea antecontractului de schimb și întabularea în cartea funciară a drepturilor dobândite de părți conform acestui antecontract.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională a pârâților prin care aceștia au solicitat anularea antecontractului de schimb pentru vicierea consimțământului lor sub forma erorii asupra calității de proprietar a reclamantului asupra imobilului pe care urmau să-l primească în schimb, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și cu privire la acest aspect, această dispoziție fiind menținută și de instanța de apel. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, lipsa calității de proprietar la momentul încheierii antecontractului este lipsită de relevanță, întrucât părțile nu și-au asumat o obligație de a da, de a transfera proprietatea asupra lucrului ce a format obiectul contractului, ci obligație de face, de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate, moment până la care promitentul vânzător avea posibilitatea de a obține proprietatea de la adevăratul proprietar, ceea ce s-a și întâmplat în speță. Pe de altă parte, potrivit art. 954 alin. 2 cod civil eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai dacă considerația persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut convenția. Prin urmare, numai convențiile în care considerația persoanei constituie elementul esențial, pot fi afectate de această eroare, este vorba de contracteleintuitu personae, caracter care nu este incident în speță. Pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, rezultă cu evidență din actele dosarului că pârâții au știut care este situația juridică a imobilului. Mai este de precizat că, în fața instanței de recurs pârâții schimbă cauza juridică a acțiunii, invocând ca motiv de anulare a convenției, alături de eroare, și dolul prin reticență, arătând că reclamantul cu intenție a omis să le aducă la cunoștință faptul că nu era proprietar al imobilului.
Cu privire la acest aspect, în primul rând este de reținut că este inadmisibil a se schimba cauza juridică a acțiunii în fața instanței de control judiciar, ceea ce reglementează în mod expres art. 294 alin. 1 cu privire la calea de atac a apelului, aplicabila fortioriîn baza art. 316 cod pr. civilă, și în calea de atac a recursului. În al doilea rând, cele două vicii de consimțământ - eroarea și dolul - se exclud reciproc, nefiind posibilă coexistența acestora în cadrul aceluiași contract. Dolul presupune utilizarea de mijloace viclene, dolosive, manopere frauduloase, folosite de una din părți cu intenția de a induce în eroare cealaltă parte, care nu ar fi încheiat contractul dacă ar fi avut cunoștință despre această eroare. Este evident că toate aceste împrejurări care alcătuiesc dolul, ca viciu de consimțământ, trebuie dovedite, probă care nu s-a făcut în cauză. Prin urmare, în mod corect acțiunea reconvențională a fost respinsă de instanța de fond, dispoziție menținută de instanța de apel, și în consecință recursul pârâților va fi respins ca nefondat, recurs pe care de altfel aceștia au declarat că nu îl mai susțin. În fața instanței de recurs s-a pus și problema completării taxei de timbru de către recurenții, însă aceștia au declarat că nu înțeleg să completeze taxa de timbru, împrejurare față de care se putea pronunța și o soluție de anulare a recursului ca insuficient timbrat. Dar instanța de recurs nu a pronunțat o astfel de soluție deoarece nu a calculat și nu a indicat în mod expres care este suma exactă pe care recurenții trebuie să o achite, în completarea taxei de timbru, situație față de care soluția care s-a impus a fost aceea de soluționare a recursului pe fondul.
Cu privire la aspectele de drept reținute în întâmpinarea pârâtului, instanța de recurs este obligată a se pronunța, astfel că va reține următoarele: pârâtul invocă faptul că antecontractul de schimb a fost semnat numai de reclamantul nu și de soția acestuia, care nu și-a exprimat consimțământul la înstrăinarea imobilului, iar la dosar nu există un mandat prin care reclamantul să fie mandatat de soția sa; de asemenea același antecontract este semnat numai de pârâtul nu și de soția acestuia, deși aceasta avea calitatea de proprietară a imobilului. Cu privire la aceste aspecte Curtea constată următoarele: art. 35 cod fam. prevede că niciunul din soți nu poate înstrăina sau greva un imobil fără consimțământul expres al celuilalt soț, în această situație neoperând mandatul tacit. Este de observat că textul de lege se referă la înstrăinarea unui imobil, or după cum s-a arătat părțile au încheiat un antecontract de schimb, act care nu are efect translativ de proprietate, pentru că părțile nu și-au asumat o obligație de a da, de a transfera proprietatea, ci o obligație de face, de a perfecta actele în viitor. Pe de altă parte, actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea disp. art. 35 cod fam. sunt lovite de nulitate relativă, nulitate care poate fi invocată numai de partea interesată, singura parte interesată fiind soția care nu a dat mandat expres soțului pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil. Prin urmare, pârâtul nu poate invoca aceste aspecte întrucât, pe de o parte, nu este partea vătămată al cărei consimțământ să fi fost încălcat, iar pe de altă parte, pentru că nu are nici un interes să le invoce, anularea antecontractului de schimb pentru aceste motive neputându-i profita. Primind cererea de chemare în judecată pârâta era prima interesată să invoce acest lucru prin întâmpinare, însă nu l-a invocat, iar în răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriu a arătat că este de acord cu schimbul în condițiile în care și soțul său este acord ( 63), ceea ce presupune existența unui mandat. În ceea ce privește lipsa mandatului dat de reclamanta acesta a fost dat soțului său chiar prin semnarea cererii de chemare în judecată, asumându-și alături de acesta toate obligațiile decurgând din încheierea antecontractului și arogându-și drepturile corelative prin solicitarea de executare a contractului. În aceeași ordine de idei, pârâtul invocă faptul că prin hotărâre se dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de uzufruct în favoarea reclamanților și asupra imobilului ce a fost proprietatea pârâților, deși ei nu au semnat antecontractul de schimb și nu au încheiat vreun contract de mandat prin care să-l mandateze pe fiul lor la încheierea acestui înscris. Aceste rețineri sunt corecte ca stare de fapt, dar fără nicio finalitate juridică întrucât pârâtul nu are nici un interes să le invoce deoarece nu îi profită cu nimic anularea antecontractului, iar pe de altă parte reclamanții și au semnat cererea de chemare în judecată alături de fiul și de nora lor, solicitând executarea contractului și îndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâții, ceea ce echivalează implicit cu mandatarea retroactivă a fiului lor în ceea ce privește încheierea antecontractului.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale referitoare la validitatea convențiilor, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 3 cod pr. civilă, va admite recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 274/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara pe care o va modifica în tot în sensul că va respinge apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 3794/2008 pronunțată de Judecătoria Deva, pe care o va păstra.
În temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, recursul pârâților va fi respins ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind menținută și în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată pârâții, și vor fi obligați să suporte în mod egal, în temeiul art. 277 cod pr. civilă, cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în fața tuturor instanțelor de judecată. Faptul că pârâții au achiesat la pretențiile reclamanților în fața instanței de recurs nu îi poate exonera de plata cheltuielilor de judecată, întrucât art. 275 Cod pr. Civilă se referă la pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, or recunoașterea pârâților nu a avut loc la prima zi de înfățișare în sensul art. 134 cod pr. civilă.
Reclamanții au efectuat următoarele cheltuieli de judecată:
- 5.297,8 lei în fața instanței de fond, din care 2500 lei reprezintă onorariu de avocat ( 130-132) și 2.797,8 reprezintă taxă de timbru ( 3, 24, 74, dosar fond și 49- dosar recurs, taxa de timbru fiind completată în recurs) și timbru judiciar
- 3.000 în fața instanței de apel reprezentând onorariu de avocat ( 72-73)
- 4.445,3 lei în fața instanței de recurs, din care 3000 lei reprezintă onorariu de avocat ( 55-56) și 1.445,3 reprezintă taxă de timbru ( 12, 50, 51), timbru judiciar și cheltuieli de transport.
Totalul cheltuielilor de judecată efectuat de reclamanți în fața tuturor instanțelor de judecată se ridică la suma de 12.743,10 lei, sumă pe care pârâții vor fi obligați să o plătească reclamanților în mod egal, respectiv câte 4.247,70 lei fiecare.
(Continuarea deciziei nr. 80/2010 din dosar nr-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 274/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 3794/2008 pronunțată de Judecătoria Deva, pe care o păstrează.
Obligă pârâții, și să plătească reclamanților suma de 4.247,7 lei fiecare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei 274/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte, Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored. /
com./9 ex/8.03.2010
Jud. fond:
Jud. apel: ,
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru, Carla
