Incuviintare executare silita de catre instanta. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta NATURA împotriva sentinței civile nr.945 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata .
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din 5 februarie 2010 și 12 februarie 2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Sibiu petenta sediul ales în S,- av. în contradictoriu cu intimata SC SRL com. str. - nr. 1 solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se dispună recunoașterea sentinței nr. 10096/01 din 20.09.2002 a Tribunalului Germania;
- să se încuviințeze executarea silită a sentinței;
- obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petenta creditoare arată că prin sentința 10096/01 debitoarea SC SRL a fost obligată la plata sumei de 55.452 și dobânda de 8,5% pe an începând cu 15.12.2002.
Debitoarea a achitat 30.452 E în mai 2003 dată de la care nu a mai achitat nimic.
Hotărârea supusă recunoașterii este conform Legii 187/03 art.35 executorie astfel că este necesar încuviințarea executării silite conform art. 41.
În drept s-au invocat prevederile art. 36 și art. 41 din Legea 187/03.
Prin sentința civilă nr. 945/2009 Tribunalul Sibiua respins excepțiile autorității lucrului judecat, a perimării, a prescripției dreptului la acțiune și a lipsei de interes invocate de pârâta debitoare SC SRL.
A fost admisă cererea formulată de creditoarea cu sediul ales în S,- în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL cu sediul în com.,- jud.S și în consecință:
S-a recunoscut pe teritoriul României hotărârea Tribunalului Germania din dosar 10096/01 hotărâre definitivă și executorie din 3.12.2003 pronunțată în 20.09.2002.
S-a încuviințat executarea silită a hotărârii nr. 10 O 96/1 a Tribunalului ( ) Germania pe teritoriul României pentru debitul neachitat de 25.000 euro și dobânzi cu 8,5% peste rata de bază a dobânzii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin sentința pronunțată de Tribunalul în dosar 10 O 96/01 din 3.12.2003 s-a luat act de acordul încheiat între părți prin care pârâta SC SRL reprezentată de administratorul Dr. se obliga să plătească reclamantei suma de 55.452 euro și dobânda de 8,5 % începând din 15.12.2002.
Debitoarea pârâtă SC SRL a achitat în mai 2003 suma de 30.452 euro după care nu a mai achitat restul creanței.
Sentința sus arătată este definitivă și executorie.
Creditoarea a mai solicitat încuviințarea executării silite iar prin sentința civilă nr. 138/2004 a Tribunalului Sibiu aceasta a fost admisă. Prin decizia civilă nr. 559A/05 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a admis apelul debitoarei SC SRL și s-a respins cererea de încuviințarea executării silite deoarece se impunea mai întâi recunoașterea hotărârii străine în condițiile Legii 105/1992.
Această decizie a fost menținută prin decizia 5032/06 a
La acest moment anul 2009 în cauză nu mai sunt incidente prevederile Legii 105/1992 și nici Legii 187/03 care a fost abrogată.
Legislația incidentă cauzei este Regulamentul CE nr. 44/01 și Legea 191/07.
Conform Legii 191/07 art.1 " cererile pentru recunoașterea precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială pronunțate într-un alt stat membru UE în condițiile Regulamentului 44/01 sunt de competența tribunalului ".
Astfel că din punct de vedere al competenței materiale Tribunalul Sibiu este competent a soluționa cererea creditoarei.
În ce privește recunoașterea hotărârii-acord aceasta conform art. 33 cap. III secțiunea a Ia pct.1 din regulamentul nr. 44/01 al CE " este recunoscută în celelalte state membre fără a mai fi necesară recurgerea la vreo procedură specială ".
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 34 din Regulamentul nr. 44/01 pentru a nu fi recunoscută hotărârea adică recunoașterea hotărârii nu este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat, actul de sesizare a fost comunicat pârâtului care a și fost prezent, pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă și nu există o hotărâre pronunțată anterior care să fie ireconciliabilă cu prezenta hotărâre.
Apărarea debitoarei SC SRL cum că hotărârea Tribunalului Germania a fost semnată de un avocat care nu avea mandat pentru încheierea tranzacției nu poate fi reținută de către instanță deoarece conform art. 36 din Regulamentul nr. 44/01 CE " hotărârea străină nu poate face în nici o situație obiectul unei revizuiri de fond ", iar ea nu poate în această fază a procedurii formula apărări - art. 41 din regulamentul 44/01.
În atare situație recunoașterea hotărârii fiind de drept de la lege statuată conform art.33 Regulament nr. 44/01 se va analiza de către instanța cererea de încuviințarea executării a acesteia.
În ce privește excepțiile invocate de intimata SC SRL respectiv: excepția autorității lucrului judecat, excepția perimării și excepția prescripției dreptului la acțiune, a lipsei de interes instanța a statuat astfel:
Cu privire la excepția autorității lucrului judecat instanța a respins-o prin încheierea de ședință din 15.06.2009 deoarece nu există identitate de cauză între dosarul 8666/2003 și prezentul dosar - ( 99 dosar ) astfel că nu sunt incidente prevederile art. 1201.civil respectiv temeiul juridic al dosarului 8666/2003 era Legea 105/92 iar prezentul dosar are ca temei Legea 187/2003.
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu operează în cauză deoarece debitoarea SC SRL a efectuat o plată în mai 2003 respectiv 30.452 euro din debitul total de 55.452 euro în acest sens există mențiunea din sentința civilă 138/04 ( fila 15 dosar și fila 29 dosar ) astfel că devin incidente prevederile art. 16 lit.c din. 167/1958.
Respectiv printr-un act începător de executare prescripția se întrerupe și începe să curgă o nouă prescripție conform art. 17 al.2.167/1958. În atare situație acțiunea fiind promovată în iulie 2005 față de plata efectuată în 2003 rezultă că este în termenul general de prescripție de 3 ani.
Excepția perimării prezentei cereri de recunoaștere și încuviințare a executării silite față de data suspendării ei în baza art. 244 al.1 pct.1 pr.civ. până la soluționarea dosarului 10352/05 al în bata de 9.01.2006 ( 75 dosar ) se va rezolva astfel:
Prezentul dosar a fost suspendat la cererea debitoarei SC SRL în 9.01.2006 până la soluționarea irevocabilă a dosarului 10352/05 nr. vechi iar nr. nou 26814/1/05 al
A fost repus pe rol la cererea creditoarei în 5.05.2009, dosarul 26814/1/05 fiind soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 2989/13.03.2009 a ( fila 101 ) dosar.
Art. 248.pr.civ. statuează că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Însă art. 250.pr.civ. - incident cauzei - arată că, cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244.pr.civ.
Astfel că, prezentul dosar fiind suspendat în baza art. 244 al.1 pct.1 pr.civ. cursul perimării a fost suspendat conform art. 250.pr.civ. iar debitoarea SC SRL a formulat cerere de repunere pe rol înainte de împlinirea termenului de 1 an.
Întrucât perimarea sancționează numai neglijența manifestată prin abandonarea procesului, faptul că judecată a fost suspendată de instanță până la soluționarea definitivă a altei pricini exclude vina părții pentru lăsarea acțiunii în nelucrare și, deci, nu se justifică perimarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente s-a respins excepția perimării prezentei cereri.
S-a respins și excepția lipsei de interes a creditoarei invocată de pârâta debitoare SC SRL deoarece conform sentinței nr. 10 O 96/01 aceasta datorează o creanță creditoarei iar interesul ei este tocmai în a încasa creanța exigibilă.
Hotărârea este executorie așa cum prevede art. 53 din Regulamentul 44/01 al CE în acest sens existând mențiunea " copie cu titlu executoriu " la dosar astfel că făcând aplicarea prevederilor art. 42,53 din Regulamentul nr. 44/01 și Legea 191/07 se va admite cererea creditoarei și se va încuviința executarea silită a hotărârii pronunțate de Tribunalul Germania sub nr. acțiune 10 O 96/01 definitiv și executoriu pentru debitul rămas neachitat respectiv 25.000 euro și dobânzi cu 8,5% peste rata de bază a dobânzii.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs debitoarea SC SRL invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3, 5 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
1. - sentința este nulă întrucât s-a pronunțat de o instanță necompetentă material. Fiind vorba de o sentință comercială recunoașterea acestora trebuia judecată de către o instanță comercială și nu civilă.
2. - cererea de chemare în judecată s-a perimat întrucât raportul juridic pentru care s-a dispus suspendarea cauzei a fost definitiv și irevocabil soluționat la data de 24.05.2006.
De la această dată a trecut mai mult de un an astfel că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina părții peste un an de zile. Chiar recursul declarat în respectiva cauză viza doar cheltuielile de judecată.
3. - există autoritate de lucru judecat conform art. 1201 cod civil și 167 Cod procedură civilă deoarece s-a respins definitiv și irevocabil cererea de recunoaștere a efectelor hotărârii străine. Schimbarea procedurii nu poate anula efectele unei hotărâri definitive și irevocabile.
4. - hotărârea a cărei recunoaștere se cere și a cărei încuviințare de executare se cere este prescrisă fiind trecut mai mult de 3 ani de la data pronunțării hotărârii iar cursul prescripției nu a fost întrerupt deoarece prin decizia ÎCCJ s-a respins irevocabil cererea de recunoaștere și învestire, astfel că respingerea cererii nu întrerupe prescripția.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile ce se vor a fundamenta motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 și 9 Cod procedură civilă înscrise la punctul 1 din declarația de recurs sunt de neprimit.
Potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 1 ind. 2 din OUG nr. 113/11 decembrie 2006 introdus de articolul unic al Legii nr. 191/2007, cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă și comercială, pronunțate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001 sunt de competența tribunalului.
În speță, e de necontestat că cererea de recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârii pronunțată de Tribunalul Germania este de competența Tribunalului Sibiu.
Recurenții contestă doar secția care a pronunțat hotărârea atacată susținând că era competentă secția comercială și nu civilă, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 5 și 9 Cod procedură civilă.
Aceste susțineri sunt de neprimit.
Relevant în cauză este soluționarea cererii de către tribunalul competent.
Prin urmare motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 3 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident în cauză întrucât hotărârea nu s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
De asemenea, în cauză nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Nici critica de la pct. 2 nu poate fi primită.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă: "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".
Acest text legal reglementează instituția perimării ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.
Conform dispozițiilor art. 250 alin 1 Cod procedură civilă, cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Prin urmare, cât timp judecarea unei cauze este suspendată pentru motivul că dezlegarea pricinii depinde, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, termenul de perimare nu curge. Această suspendare se menține până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în pricina care a motivat suspendarea.
În situația în care sunt întrunite cerințele legale stabilite de art. 248 Cod procedură civilă și se constată împlinit termenul de perimare, verificat prin prisma dispozițiilor art. 250 alin 1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să pronunțe perimarea.
În speță se constată că legal instanța de fond a respins excepția perimării astfel încât critica recurentei în acest sens este nefondată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2006 în dosar nr. 3904/2005 Tribunalul Sibiua dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 10352/2005 a ÎCCJ.
Suspendarea cauzei s-a dispus la cererea recurentei, deși creditoarea s-a opus învederând instanței că declarația de recurs viza doar cheltuielile de judecată, la dosar fiind depusă cererea de recurs.
Astfel, deși recursul viza doar cheltuielile de judecată, capătul de cerere al încuviințării executării silite fiind rămas definitiv și irevocabil, instanța a dispus suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului susmenționat. Acest dosar s-a soluționat irevocabil doar la data de 13.03.2009 prin decizia civilă 2889/13.03.2009 a ÎCCJ.
Creditoarea a depus cererea de repunere pe rol la 5.05.2009, deci înlăuntrul termenului de perimare, întrucât până la data de 13.03.2009 termenul de perimare a fost suspendat conform art. 250 Cod procedură civilă.
Critica referitoare la excepția autorității de lucru judecat ce se vrea a fundamenta motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este de neprimit.
Această excepție legal a fost respinsă de către instanța de fond întrucât în prezenta cauză nu operează autoritatea de lucru judecat a cererii soluționate în dosar 8666/2003 neexistând identitate de cauză.
Mai mult, în dosarul nr. 8666/2003 nu a existat capăt de cerere de recunoaștere a efectelor hotărârii străine cum vădit nefondat susține recurentul, sens în care lipsește și identitatea de obiect dintre cele două cereri.
Cu referire la critica formulată de către recurent la punctul 4 din declarația de recurs, Curtea reține că sunt nefondate.
Corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune constatând incidența prevederilor art. 16 lit. c din Decretul Lege nr. 167/1958 referitoare la întreruperea cursului prescripției.
Prin plata efectuată de către debitoarea recurentă în luna mai 2003 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.
Astfel, cererea de chemare în judecată introdusă la data de 25 iulie 2005 s-a formulat înlăuntrul termenului de prescripție.
Susținerile recurentei referitoare la cererea de chemare în judecată inițială din 2003 exced celor reținute de instanța de fond. prescripției nu a fost întrerupt de către cererea de chemare în judecată, ci de plata efectuată de recurentă în anul 2003.
Se mai impune a se preciza că potrivit dispozițiilor art. 45 din Regulamentul CE 44/2001, instanța sesizată cu acțiunea prevăzută de art. 43 sau 44 - respectiv instanța sesizată de cu acțiunea și calea de atac a recursului împotriva hotărârii de încuviințare a executării,nu poate refuza sau revoca o hotărârede încuviințare a executării decât pentru unul din motivele prevăzute de art. 34 și 35.
Prin urmare, instanțele de recurs nu pot revoca hotărârea de încuviințare a executării decât pentru motivele prevăzute de articolele susmenționate.
Or, în speță, recurentul nu a invocat nici unui din motivele prevăzute de art. 34 și 35, motive care, de altfel, nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta debitoare SC SRL împotriva sentinței civile nr. 945/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /4 ex/03.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Daniela Mărginean, Anca
