Intoarcerea executarii silite. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECI Z I Nr. 449
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Eliza
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții domiciliată în T, Calea B, nr. 80, -C3,.A,. 19 jud. A, domiciliat în T,- jud. A, domiciliată în T, Calea B, nr. 79A, -U2,.2,.4 jud. A, moștenitori ai defunctei, împotriva încheierii din 23 mai 2008 și a deciziei civile nr. 252 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în T, Calea B, nr. 63 jud. A, pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR D cu sediul în Târgoviște, nr. 1 jud. D, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în com. jud. D, domiciliat în B, sector 1, - - nr. 2. STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, sector 5,- și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B, str. - -, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții reclamanți, și reprezentați de avocat din Baroul Vâlcea, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 dosar, lipsind intimatul reclamant, intimații pârâți Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursurilor, față de împrejurarea că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este irevocabilă.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită respingerea excepției și pe fond admiterea recursurilor, arătând în esență că în mod greșit, prin încheierea din 23 mai 2008 s-a calificat calea de atac împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind recurs. Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond putea fi atacată cu apel și pentru faptul că terenul revendicat are o valoare de peste 2 miliarde lei, tribunalul pronunțându-se fără a avea în vedere opinia părților.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare soluționării apelului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 102/22.02.2008, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,- sector 5 și de către Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B- sector 1, s-a admis în tot acțiunea principală formulată de reclamanta, decedată în cursul procesului, continuată de moștenitorii acesteia, împotriva pârâților, Comisia locală de fond funciar, cu sediul și Comisia județeană de fond funciar D, s-a admis în parte cererea completatoare formulată de, și, s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie pe numele pârâtului pentru suprafața de 8 ha teren în 39, 369/2 pe raza comunei și s-a dispus stabilirea situației anterioare măsurii confiscării averii autorului reclamanților, - -, prin restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a suprafeței de 8 ha teren arabil în punctul "" pe raza comunei, județul D de către Comisia locală de fond funciar și Comisia județeană de fond funciar
În cererea introductivă reclamanta, a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul d e Finanțe cu sediul în B,-, sector 5, solicitând să se dispună întoarcerea executării silite dispusă prin sentința nr. 1988/11.11.1947, pronunțată de Tribunalul Militar București, în dosarul nr. 5262/1947 împotriva autorului său - - prin care s-a dispus condamnarea acestuia la temniță grea pe viață și confiscarea în totalitate a averii.
Pe cale de consecință s-a solicitat întoarcerea în patrimoniul reclamantei a suprafeței de 8 ha teren extravilan pe raza comunei din cele 25 ha confiscate prin sentința de mai sus. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a menționat că la data de 11.11.1947 Tribunalul Militar București Secția a-I-a, l-a condamnat prin sentința nr.1988/1047 în dosarul nr.5262/1947 pe unchiul reclamantei, - - pentru infracțiunile de trădare și insurecție, complot în vederea surpării ordinii constituționale, crimă de răzvrătire, insurecție armată și încercare de trecere frauduloasă a frontierei, iar ca pedeapsă complementară s-a dispus confiscarea totală a averii. Astfel a fost confiscată proprietatea de 25 ha teren și o fermă de producere a orezului pe raza comunei, județul D în baza procesului verbal încheiat la 14.01.1947.
La data de 12.10.1998 Curtea Supremă de Justiție a pronunțat decizia nr.40 prin care a casat sentința penală nr.1988/1947 în urma recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă și a dispus înlăturarea măsurii complementare a confiscării averii.
Astfel în temeiul art.404, alin.1 cod pr.civilă raportat la art.405, alin.1 și 2 cod pr.civilă și art.311, alin.2 cod pr.civilă se solicită întoarcerea în patrimoniul moștenitorilor a bunurilor confiscate.
Se mai menționează că din cele 25 de ha teren confiscate s-au restituit 16,3 ha în baza legii nr.1/2000 și suprafața de 0,7 ha în baza legii nr.10/2001, refuzându-se restituirea pe vechiul amplasament a diferenței de 8 ha.
Prin sentința civilă nr.4908/2006 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Argeș, s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Găești reținându-se că bunul în privința căruia se solicită restabilirea situației anterioare prin restituirea în natură se află în comuna, aflată în raza de competență a acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la Judecătoria Găești și suspendată la primul termen de judecată în temeiul art.244, pct.1 cod pr.civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.1426/2006, având ca obiect litigiu funciar, la acea dată aflat în recurs pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost repusă pe rol de către moștenitorii reclamantei, decedată între timp conform certificatului de deces de la fila 13, moștenitori care au solicitat chemarea în judecată și a Agenției Domeniilor Statului precum și a numitului, motivând că Ministerul d e Finanțe și-a declinat reprezentativitatea către în posesia căreia se află terenul, prin întâmpinarea depusă în dosarul Judecătoriei Pitești, anterior declinării, iar pe de altă parte, a fost pus în posesie cu suprafața de 8 ha teren ce a aparținut autorului - -.
S-a solicitat atât anularea actelor de proprietate emise pe numele acestuia cât și anularea titlului de proprietate nr.99619/11.11.1999 emis pe numele autoarei pentru care nu s-a întocmit fișă de punere în posesie sau proces verbal depunere în posesie și în privința căruia au refuzat amplasamentul care nu corespunde cu vechiul amplasament.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că excepțiile sunt întemeiate urmând a fi admise.
Obiectul prezentei cauze îl constituie restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a suprafeței de 8 ha teren arabil în punctul "" pe raza comunei, județul D ca efect al restabilirii situației anterioare măsurii confiscării averii autorului - - dispusă ca pedeapsă complementară prin sentința penală de condamnare a acestuia nr.1988/1947 și care a fost înlăturată prin decizia penală nr.40/1998 a Curții Supreme de Justiție.
În domeniul restituirii proprietăților funciare au calitate procesuală pasivă conform art.52 din legea fondului funciar nr.18/1991 cu modificările ulterioare, comisia locală de fond funciar și comisia județeană de fond funciar în raza cărora este situat terenul, ori, în prezenta cauză deși fundamentul cererii se regăsește în dispozițiile speciale referitoare la întoarcerea executării silite ca urmare a desființării titlului executoriu potrivit art. 404 indice 1- 404 indice 3 cod pr.civilă, pentru realizarea în concret a restituirii sunt aplicabile dispozițiile legii fondului funciar fiind vorba despre terenuri preluate abuziv de la foștii proprietari.
În acest sens Agenția Domeniilor Statului și-a îndeplinit obligația legală de predare prin protocol a terenurilor aflate în administrarea sa în vederea reconstituirii dreptului de proprietate și punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în schimb comisiile de fond funciar au procedat abuziv la punerea în posesie a altor persoane pe amplasamentul la care era îndreptățită autoarea reclamanților deoarece a fost confiscat de la autorul acesteia.
Instanța apreciază că în privința nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie privind pe nu se pune problema autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr.604/2006 a Tribunalului Dâmbovița câtă vreme legalitatea punerii în posesie a acestuia a fost verificată strict prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar și în raport de eliberarea unui titlu de proprietate autoarei reclamanților pe un alt amplasament în virtutea posibilității acordate de legea nr.18/1991 comisiilor locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie în extravilan pe criterii discreționare, fără respectarea vechiului amplasament la care foștii proprietari erau îndreptățiți, cum este cazul în speță.
Astfel, comisia locală de fond funciar a pus în posesie pe vechiul amplasament cerut de către reclamanți pe pârâtul după anul 1998, deși reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat scriptic pe numele autoarei reclamanților în baza legii 18/1991, deci cu mult anterior și când nimic nu ar fi împiedicat să se respecte vechiul amplasament, astfel încât refuzul punerii în posesie nu are nici o justificare valabilă.
Pe de altă parte, restabilirea situației anterioare, ca și consecință a înlăturării măsurii abuzive a confiscării averii, nu se poate realiza decât prin restituirea terenului în natură, pe vechiul amplasament, altfel s-ar lăsa cu totul fără conținut măsura reparatorie, atât cât a mai fost posibil, a consecințelor unei condamnări pe nedrept la o pedeapsă în executarea căreia autorul reclamanților a și decedat.
În consecință, constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie pe numele pârâtului pentru suprafața de 8 ha teren în 39, 369/2 pe raza comunei are o altă cauză juridică, impunându-se pentru a fi posibilă restabilirea situației anterioare măsurii confiscării averii autorului - -, nefiind astfel întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, conform art.1201 cod civil pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
Reclamanții justifică în speță dreptul de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu în calitate de moștenitori ai autoarei, decedată în cursul procesului( la rândul său moștenitoarea autorului - -), iar în virtutea art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, au dreptul la respectarea acestui bun, cu atât mai mult cu cât printr-o hotărâre judecătorească (decizia nr.40/1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție) s-a declarat caracterul abuziv al măsurii confiscării.
Întoarcerea executării silite, prin restituirea în natură chiar a terenului ce a aparținut autorului, se impune astfel atât din considerente legale cât și din considerente de echitate, pentru că numai astfel valorile sociale ocrotite de lege își regăsesc conținutul concret și se realizează o reală restabilire a situației anterioare și nu doar una cu caracter formal.
Împotriva sentinței civile nr. 102/22.02.2008 au declarat apel pârâtele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D, Comisia locală și reclamanții, și -moștenitorii defunctului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D, a precizat că prin pronunțarea sentinței reclamantul beneficiază de o dublă reconstituire pe amplasamente diferite iar pentru suprafața în litigiu a fost încheiată o fișă de punere în posesie, act pentru care instanța a dispus constatarea nulității absolute parțiale, neluând în considerare că acesta a fost întocmit în baza Protocolului de predare preluare a terenurilor nr.11356/2002 cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, de altfel prin decizia nr.604/2006, irevocabilă Tribunalul Dâmbovițaa respins capătul de cerere privind constatarea nulității a fișei de punere în posesie pentru, și se invocă excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Comisia locală, a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate pentru că reclamantei i s- reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8 ha teren arabil extravilan în baza Legii nr.18/1991 și i s-a emis și titlu de proprietate și că la momentul emiterii titlului de proprietate nu avea la dispoziție vechiul amplasament, așa cum în mod greșit a interpretat instanța. Cât privește constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal de punere în posesie, soluția instanței de fond este nelegală, întrucât au fost respectate obligațiile legale, pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 15 ha, a fost pus în posesie pentru aceeași suprafață pentru care Agenția Domeniilor Statului a pus la dispoziție 47 ha teren agricol. Față de cele învederate în temeiul art.304 și 312 Cod proc.civilă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și pe fond respingerea acțiunii.
Reclamanții, și -moștenitorii defunctului, au arătat că hotărârea instanței de fond este criticabilă în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la care s-a constatat autoritate de lucru judecat, care îi prejudiciază, intrând în contradicție cu dispozitivul prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare măsurii confiscării averii autorului lor, prin reconstituirea în natură, pe vechiul amplasament a suprafeței de 8 ha. Au mai arătat că în cauză nu există identitate de părți, atât în dosarul de față cât și în cel anterior s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele autorului lor, însă în litigiul anterior s-a invocat art. III din Legea nr.169/1997, pe când în prezentul, fundamentul juridic al pretențiilor care au și fost admise, l-a constituit disp.art.4041-4043Cod proc.civilă, ce reglementează o instituție aparte, întoarcerea executării silite. Au mai arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, întrucât câtă vreme s-a dispus confiscarea averii autorului lot, tot statul ar trebui să fie obligat la restituirea imobilului pentru a se restabili situația anterioară.
Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea din 23 mai 2008, având în vedere obiectul acțiunii și argumentele invocate, în baza disp. art. 2821Cod procedură civilă a recalificat calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia civilă nr. 252 din 23 februarie 2009, tribunalul respins recursul declarat de recurenții reclamanți moștenitorii defunctei, și, împotriva sentinței civile nr.102 din 22.02.2008, pronunțată de Judecătoria Găești,în contradictoriu cu intimații pârâți, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Domeniilor Statului.
A admis recursul declarat de recurentele pârâte Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimații pârâți,Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Domeniilor Statului, a modificat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii, pentru considerentele ce preced.
In ceea ce priveste critica referitoare la admiterea exceptiei autoritatații de lucru judecat, a apreciat că nu are nici o relevanta faptul ca in prezenta cauza figureaza ca parat si Statul Român, caci relativ la constatarea nuliatatii unui titlu de proprietate eliberat conform legii 18/1991,calitatate procesuala au comisiile de aplicare alegii 18/1991, si eventual alte persoane carora li s-a reconstutuit dreptul de proprietate pe acelasi teren. Astfel raportat la obiectul dosarului de fata si la obiectul dosarului 1426/2006, exista tripla identitate de obiect parti si cauza, in cele doua dosare fiind soliciatata constatarea nulitatii TP 99619/1999, singurele parti fata de care se putea solicita acest lucru erau recurentii, comisia locala si comisia judeteana Dambovita, cadrul procesual neputind fi largit, caci numai aceste parti pot contura cadrul procesual in care se poate analiza legalitatea titlului de proprietate.
in cauza de fata cit si cauza ce afacut obiectul dosarului 1426/2006, s-a solocitat anularea TP 99619, motivate de aceea ca in mod nelegal intimatul a fost pus in posesie pe vechiul amplasamet la recurentilor.
In masura in care instanta de fond a admis exceptia autroritatii de lucru judecat relativa la TP 99619, nu mai putea obliga la restituirea suprafetei de 8 ha pe vechiul amplasament caci in acest fel se ajunge la situatia in care recurentii beneficiaza si de terenul reconstituit cu TP 99619, dar si de restituirea pe vechiul amplasament.
În conditiile in care nu se poate pune problema ca TP 99619, sa fie anulat caci se impotriveste autoritatea de lucru judecat, anularea procesului verbal de punere in posesie eliberat pe numele nu poate fi luata in dsicutie caci recurentii reclamanti nu mai justifica interesul, iar pe de alta parte, punerea in posesie a intimatului s-a facut dupa predarea de catre ADS a terenului in cauza in anul 2002, neexitind nici un motiv de nulitate.
Referitor la admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român, fata de considerente corect retinute de instanța de fond in sensul ca în domeniul restituirii proprietăților funciare au calitate procesuală pasivă conform art.52 din legea fondului funciar nr.18/1991 cu modificările ulterioare, comisia locală de fond funciar și comisia județeană de fond funciar în raza cărora este situat terenul, ori, în prezenta cauză deși fundamentul cererii se regăsește în dispozițiile speciale referitoare la întoarcerea executării silite ca urmare a desființării titlului executoriu potrivit art. 404 indice 1- 404 indice 3 Cod pr.civilă, pentru realizarea în concret a restituirii sunt aplicabile dispozițiile legii fondului funciar fiind vorba despre terenuri preluate abuziv de la foștii proprietari, pentru admiterea excetiei vine in sprijin si faptul ca terenul in cauza s-a aflat la dispozitia Comisiei locale si in posesia comunei, nemaifiind in proprietatea Statului Român, iesind din proprietatea sa odata cu protocolul ADS din 2002.
Împotriva acestei decizii și a încheierii din data de 23 mai 2008, au declarat recursreclamanții, și, moștenitori ai defunctei, criticându-le pentru motive de nelegalitate.
Au arătat recurenții în motivele scrise că în mod greșit tribunalul, prin încheierea din 23 mai 2008 a recalificat calea de atac ca fiind recurs, fără a avea în vedere că apelul este calea de atac pe care au înțeles să o exercite, raportat la temeiul de drept al acțiunii introductive în instanță, art. 401-404.pr.civ. privitoare la întoarcerea executării silite, că apelul era singura cale de atac ce se impunea a fi exercitată și față de valoarea terenului revendicat, de peste 2 miliarde lei.
Susțin recurenții-reclamanți că aceștia au fixat cadrul procesual al acțiunii, iar tribunalil trebuia să se pronunțe numai în limita investirii sale, adică numai pe baza dispozițiilor ce reglementează întoarcerea executării silite pe care însăși instanța le consideră speciale, iar legea fondului funciar nu exclude aplicabilitatea dispozițiilor procedurale referitoare la întoarcerea executării silite.
Înlăturarea măsurii confiscării terenului în litigiu s-a realizat în anul 1998 prin decizia nr. 40 din 12 octombrie 1998 de către Curtea Supremă de Justiție, ocazie cu care, în mod dorect a fost confirmat dreptul de proprietate al autorului lor și moștenitorilor acestuia asupra terenului confiscat din care face parte și suprafața de teren în litigiu. Confirmându-se dreptul de proprietate asupra terenului de 8 ha, urmează predarea efectivă a acestuia, predare care înstr-adevăr se poate face numai prin instituțiile de fond funciar create de Legea nr. 18/1991.
Prin procedura întoarcerii executării în mod obligatoriu terenul va fi predat pe vechiul amplasament arată recurenții-reclamanți.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și a încheierii de ședință, respingerea apelurilor formulate de comisiile de fond funciar și menținerea soluției instanței de fond.
La termenul din data de 20 mai 2009, din oficiu, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursurilor declarate motivat de faptul că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este irevocabilă.
Referitor la excepția inadmisibilității recursurilor, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul prezentei cauze îl constituie restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de 8 ha teren arabil pe raza comunei, județul D ca afect al restabilirii situației anterioare măsurii confiscării averii autorului părților, - -, dispusă ca pedeapsă complementară prin sentința penală de condamnare a acestuia și care a fost înlăturată printr-o decizie penală din 1998 Curții Supreme de Justiție.
Deși fundamentul cererii reclamanților se regăsește în dispozițiile speciale referitoare la întoarcerea executării silite ca urmare a desființării titlului executoriu, pentru realizarea în concret restituirii terenului sunt bineînțeles, aplicabile dispozițiile legii fondului funciar, ori potrivit acestor dispoziții rice litigii ce derivă din aplicabilitea legii fondului funciar urmează calea de atac a recursului, potrivit modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr. 252 din 23 februarie 2009 respins recursul reclamanților, a admis recursul pârâtelor, a modificat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii, decizia fiind irevocabilă.
Este știut că împotriva unei decizii irevocabile nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse, că recursurile reclamanților sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, atât cel declarat împotriva deciziei, cât și a încheieriin de ședință prin care s-a recalificat calea de atac, știut fiind că aceasta din urmă se atacă odată cu fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de inadmisibilitate a recursurilor invocată din oficiu.
Respinge recursurile declarate de reclamanții domiciliată în T, Calea B, nr. 80, -C3,.A,. 19 jud. A, domiciliat în T,- jud. A, domiciliată în T, Calea B, nr. 79A, -U2,.2,.4 jud. A, moștenitori ai defunctei, împotriva încheierii din 23 mai 2008 și a deciziei civile nr. 252 din 23 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în T, Calea B, nr. 63 jud. A, pârâții COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR D cu sediul în Târgoviște, nr. 1 jud. D, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în com. jud. D, domiciliat în B, sector 1, - - nr. 2. STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, sector 5,- și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B, str. - -, sector 1, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Eliza
C - --- - -
Grefier,
-
Red.CP
Tehnored.NM
2ex.
1.06.2009
f- Judecătoria Găești
r- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Eliza
