Investire cu formulă executorie hotarare, contract. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1892/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1496
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR - MARI
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții - petenți, și, împotriva încheierii din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - investire cu formulă executorie.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 05.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2009 la Tribunalul București - secția a IV-a civilă, petenții, și au solicitat învestirea cu formulă executorie a deciziei civile nr.747/14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
Prin încheierea pronunțată în ședință publică la data de 05.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de învestire cu formulă executorie a deciziei civile nr.747 din 14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr.747/14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.635/27.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila, a fost admis apelul formulat de apelanții, și, a fost schimbată sentința civilă nr.635/27.04.2007 în sensul că a fost obligat pârâtul la plata daunelor interese în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data executării obligației și au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia civilă nr.747/14.11.2007 a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Tribunalul a constatat că prin decizia a cărei învestire s-a solicitat a fost instituită obligația pârâtului la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de soluționare a notificărilor.
S-a apreciat de către tribunal că suma stabilită cu titlu de daune cominatorii este însă datorată pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de soluționare a notificărilor, astfel încât nu este susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire ca atare, pe calea executării silite, creanța datorată de către debitor nefiind certă și lichidă. Tribunalul a considerat că numai după executarea obligației de soluționare a notificărilor, creditorii se pot adresa instanței de judecată pentru a se transforma daunele cominatorii prevăzute în decizia civilă nr.747/14.11.2007 în daune compensatorii, numai o atare hotărâre putând fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite. Instanța de judecată sesizată are posibilitatea de a stabili, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma care reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorilor prin întârzierea executării, numai hotărârea judecătorească prin care este stabilită această sumă conține dispoziții susceptibile de executare silită.
În consecință, față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.373/3 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de învestire cu formulă executorie a deciziei civile nr. 747/14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs petenții, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate în sensul admiterii cererii petenților de învestire cu formulă executorie a deciziei civile sus-menționate.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că încheierea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, cu ignorarea dispozițiilor art.379 alin.4 Cod procedură civilă, precum și a normelor de procedură civilă care reglementează executarea silită.
S-a susținut de către recurenți că în mod greșit tribunalul a apreciat că obligația pârâtului Municipiul B prin Primar General nu este susceptibilă de executare silită, nefiind certă și lichidă, deoarece titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, ceea ce satisface cerința impusă de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă.
Referitor la condiția impusă de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, recurenții au susținut că este lichidă creanța reținută în hotărârea a cărei investire o solicită față de cele statuate în jurisprudență în sensul că determinarea cuantumului exact al despăgubirilor se poate face de către instanța de validare a popririi, pe baza elementelor din hotărârea care dispune acordarea de daune cominatorii până la data îndeplinirii de către debitor a obligației sale.
În sprijinul celor arătate a fost invocat și art. 3712alin. 2 Cod procedură civilă care prevede faptul că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Petenții au mai arătat că, în raport de dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, Decizia nr.XX din 12 decembrie 2005 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 225 din -), pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu incidență asupra cauzei de față, era obligatorie pentru instanță.
S-a arătat că prin această decizie s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a decis că în aplicarea art.5803din Codul d e procedură civilă, orice cerere privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării amenzii civile prevăzute în acest text de lege, precum și că hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, numai în limita daunelor-interese, compensatorii, dovedite ulterior, în fața instanței, cu ocazia transformării în astfel de daune a daunelor cominatorii.
Prin respingerea cererii de învestire cu formulă executorie a deciziei civile menționată anterior instanța a încălcat legea, pronunțându-se în mod contradictoriu dispozitivului Deciziei nr.XX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 580/3 Cod procedură civilă, astfel cum erau reglementate anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 459/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/13.12.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005 prin care au fost socotite admisibile cererile prin care se solicită obligarea debitorilor la plata daunelor cominatorii în cazul în care aceștia nu-și îndeplinesc obligațiile de a face sau a nu face, stabilindu-se și faptul că hotărârile prin care s-au acordat daune cominatorii sunt susceptibile de executare silită, la cererea creditorului, numai în limita daunelor - interese, compensatorii, dovedite ulterior, în fața instanței, cu ocazia transformării în astfel de daune a daunelor cominatorii.
Daunele cominatorii reprezintă mijlocul de constrângere a debitorului unei obligații de a face, cu executare în natură. Aceste daune cominatorii se acordă exclusiv în cazul obligațiilor intuitu personae, când nu se poate recurge la executorul judecătoresc pentru o executare silită, tocmai pentru că nu există un alt mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligațiilor din titlul executoriu.
Prin dispozițiile art. 5803din Codul d e procedură civilă se prevede posibilitatea obligării debitorului la executarea obligației sub sancțiunea unei amenzi civile. Acest articol a suferit modificări prin intrarea în vigoare a Legii nr. 459/2006, alin. 5 al acestui articol dispunând că pentru obligațiile prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
Cu alte cuvinte, reglementarea actuală a materiei executării silite a obligației de a face nu prevede acordarea daunelor cominatorii, unica soluție fiind aplicarea unei amenzi civile în condițiile prescrise de art. 5803alin. 1 Cod procedură civilă.
Ca urmare, Decizia în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a nu-și mai produce efectele ca urmare a noilor modificări ale Codului d e procedură civilă intervenite prin Legea nr. 459/2006, cu excepția cazurilor în care au fost stabilite deja daune cominatorii prin hotărâri judecătorești irevocabile, în care rămân aplicabile cele stabilite prin această decizie în interesul legii referitoare la problematica dacă hotărârea judecătorească prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu.
Așa cum s-a argumentat și în conținutul deciziei în interesul legii sus- menționate daunele cominatorii constituie un mijloc subsidiar de înfrângere a opoziției debitorului la executarea silită, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația care i s-a pus în sarcină, cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
În cazul în care debitorul își execută obligația, daunele cominatorii trebuie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care acesta refuză executarea, cuantumul lor trebuie convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare.
În considerentele deciziei în interesul legii se reține caracterul provizoriu al daunelor cominatorii, caracterul lor incert și nelichid. Plecând de la aprecierea că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, în respectiva decizie s-a stabilit că revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației la care debitorul a fost constrâns, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Concluzia care s-a tras în decizia menționată sub acest aspect a fost aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi în daune compensatorii.
În cauza de față, prin hotărârea a cărei investire se solicită, pârâtul Municipiul Baf ost obligat la plata daunelor cominatorii, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la data executării obligației.
Curtea, reținând că petenții doresc investirea unei hotărâri râmase irevocabile prin care debitorul a fost obligat la daune cominatorii, că aceste daune cominatorii nu au fost convertite în daune compensatorii, făcând aplicarea deciziei în interesul legii sus-menționate, constată corecta soluționare de către tribunal în sensul respingerii a cererii de investire cu formulă executorie a deciziei civile nr.747/14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată nefondate susținerile recurenților referitoare la aplicarea greșită a prevederilor art. 376 alin.1 Cod procedură civilă, de către tribunal, dat fiind caracterul provizoriu, incert al daunelor cominatorii, stabilit prin însăși decizia în interesul legii sus-citate.
Numai printr-o interpretare trunchiată a Deciziei în interesul legii nr. XX din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții au ajuns la susținerea în sensul că hotărârea ai căror beneficiari sunt este susceptibilă de executare, făcând abstracție de partea finală a acesteia în care se prevede că o asemenea hotărâre este susceptibilă de executare, la cererea creditorului, în limita daunelor interese dovedite.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, Curtea, constatând aplicarea corectă de către tribunal a dispozițiilor art. art. 376 Cod procedură civilă, precum și art. 329 alin. 3 Cod procedură civil, în baza art. 321 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - petenți, și împotriva încheierii de ședință din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - MARI
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.6/26.11.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ioana Aurora Herold Petre
