Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de contestatorii și - la Societatea de Avocati & ASOCIATII, și de intimatul Primarul Orașului, împotriva sentinței civile nr.852 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răpsuns avocat pentru apelanții-contestatori, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul B-Cabinet individual, lipsind apelantul-intimat Primarul Orașului.
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul apelanților-contestatori precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-contestatori, susține oral apelul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul eliminării mențiunii de la pct.3 din Dispoziția 1424/20.06.2007, emisă de Primarul Orașului. Apreciază că primarul nu putea stabili prin dispoziția emisă că decretul nr.92/1950 ar fi un titlul valabil în baza căruia s-a preluat imobilul proprietatea contestatorilor. Această mențiune îi prejudiciază pe contestatori și nu poate rămâne în titlul executoriu.
În ce privește apelul declarat de intimatul Primarul Orașului, solicită a fi respins ca nefonfat, fără cheltuieli de judecată. Primarul nu avea alte competențe de soluționare, decât să admită sau să respingă cererea de restituire, fără a face alte mențiuni.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2007, contestatorii - și au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.1424 din 20 iunie 2007, emisă de intimatul Primarul Orașului și au solicitat să se constate că pct.3 și art.3 din această dispoziție sunt nelegale și, în consecință, să se dispună eliminarea lor din cuprinsul dispoziției.
Se susține că intimata este în eroare cu privire la modul de preluare a imobilului de către stat și cu privire la răspunderea pentru eventualele despăgubiri ce ar putea fi solicitate de chiriașii care locuiesc în acest imobil.
Decretul nr.92/1950 nu poate constitui un titlu valabil, fiind contrar prevederilor Constituției României din anul 1948, care garanta dreptul de proprietate, atât autoarea, cât și soțul său, preot, intelectuali profesioniști, erau exceptați de la naționalizare, iar despre situația juridică a imobilului, ca fiind exceptat de la naționalizare. În acest sens s-au pronunțat atât instanțele judecătorești, cât și organele administrației locale.
Se susține că în cauză sunt aplicabile numai dispozițiile art.2 1 lit.a din Legea nr.10/2001, actul normativ în baza căruia s-a făcut naționalizarea fiind identificat prin conținutul Decretului nr.92/1950.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că reclamanții contestă dispoziția fără a ataca fondul acesteia. Dispoziția emisă respectă regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.852 din 11 octombrie 2007, admis în parte contestația, a anulat art.3 din Dispoziția nr.1424/20 iunie 2007, emisă de intimatul Primarul Orașului, a respins contestația pentru anularea pct.3 din preambulul dispoziției sus-menționate și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatori.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În urma notificării formulate de către - și, în baza Legii nr.10/2001, intimatul, prin Dispoziția nr.1424 a dispus restituirea în natură a imobilului " " și terenul aferent acesteia, în suprafață de 550. situat în.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului de naționalizare nr.92/1950, poziția nr.136, ca provenind de la și Pr., autorul celor doi petenți.
S-a reținut că fostul proprietar, la data naționalizării, făcea parte din categoria intelectualilor profesioniști, excluși de la naționalizare (conform art.II din decret), însă la dosarul cauzei nu s-au depus acte din care să rezulte că s-a statuat irevocabil că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului fără titlu pentru că fostul proprietar făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare.
Hotărârile judecătorești invocate se referă la acțiunea în revendicare formulată de petentă și care a fost respinsă, pe de o parte, iar pe de altă parte, susținerile din considerentele dispoziției atacate - pct.3 se referă și corespunde unui stadiu anterior notificării, conform actelor depuse la dosarul intern nr.371/2001.
Considerentele Dispoziției nr.1424 nu participă la autoritatea de lucru judecat (conform susținerilor din notele scrise), doar în măsura în care ele conțin sau lămuresc declarații de drepturi provocate de părți și cuprinse în dispozitiv.
Stările de fapt, motivele fără valoare dispozitivă, avute în vedere la fundamentarea dispoziției contestate nu au putere de lucru judecat, nepurtându-se asupra unui raport juridic dedus judecății.
S-a reținut că cererea de eliminare a pct.3 din Dispoziția nr.1424 este neîntemeiată, neproducând părții o vătămare.
Cu privire la art.3 din dispoziție, respectiv de anulare a acestuia, tribunalul a reținut că stabilirea eventualelor despăgubiri ce ar putea fi acordate chiriașilor, este atributul instanței de judecată și nu al intimatului.
Stabilirea unor drepturi nu se poate face decât în contradictoriu cu părțile implicate, precum și a celor ce pretind că le-au fost lezate drepturile.
Atributul instanței de judecată pentru stabilirea unor eventuale despăgubiri nu constituie o restrângere a atributelor intimatului, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă, în detrimentul titularilor de drepturi, în egală măsură ocrotite de lege.
Având în vedere că intimatul nu se substituie voinței părților și nu poate depăși limitele învestirii sale, tribunalul a admis în parte cererea și a anulat art.3 din dispoziția emisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât contestatorii - și, cât și intimatul Primarul Orașului.
Apelanții-contestatori - și critică sentința pentru următoarele motive:
Sentința este nelegală, întrucât instanța a făcut o greșită aplicare a legii, în pct.3 din preambulul dispoziției, emitentul acesteia constată că imobilul ce face obiectul dispoziției de restituire a fost trecut în proprietatea statului cu titlu, în baza Decretului nr.92/1950.
Aprecierea făcută de Primarul Orașului că Decretul nr.92/1950 ar fi un titlu valabil de preluare a imobilului proprietatea contestatorilor este nelegală, încălcându-se atât dispozițiile imperative ale legii, cât și practica judecătorească în materie.
Astfel, Decretul nr.92/1950 nu putea constitui temei legal de preluare a imobilului, întrucât contravenea dispozițiilor art.8 din Constituția din anul 1948 prin care "proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege".
Se arată că de la prevederile Decretului nr.92/1950 erau exceptate printre categoriile de persoane cuprinse în art.II și intelectualii profesioniști, categorie socio-profesională în care autorul acestora se încadra.
În mod nelegal s-a reținut că prin conținutul său pct.3 din preambulul Dispoziției nr.1424/20.06.2007 nu produce nici o vătămare părților, întrucât menținerea dispozițiilor pct.3 conduce la concluzia că imobilul a fost preluat de stat cu titlu, dezlegare de drept ce are consecințe directe asupra eventualelor raporturi juridice cu un neproprietar.
În materia restituirilor, astfel cum este reglementată de Legea nr.10/2001, este important a se stabili dacă imobilul a fost preluat de stat cu titlu sau fără titlu, această clarificare juridică având consecințe asupra raporturilor dintre beneficiarii dispoziției sau ai hotărârii judecătorești și chiriașii care ocupă imobilul.
Prin menținerea conținutului pct.3 se menține motivarea că imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu, ceea ce produce o vătămare a intereselor lor legitime în raport cu chiriașii.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul eliminării pct.3 din preambulul dispoziției nr.1424/20.06.2007 emisă de intimatul Primarul Orașului.
La rândul său, intimatul Primarul Orașului a invocat, în esență, nelegalitatea sentinței, întrucât au fost încălcate prevederile art.13 și 15 din Legea nr.10/2001 cu privire la protecția chiriașilor și art.48 din același act normativ, privind dreptul chiriașilor la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinația de locuință, prin îmbunătățiri necesare și utile".
În dezvoltarea criticii se arată că art.13 statuează "în cazul imobilelor restituite prin procedurile prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile dispozițiile privind contractele de închiriere cuprinse în nr.OUG40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.241/2001, cu modificările și completările ulterioare".
În aplicarea prevederilor legale menționate mai sus, entitățile învestite cu soluționarea notificărilor având ca obiect restituirea unor imobile afectate de contracte de închiriere au obligația introducerii în dispoziția de restituire în natură a condiției respectării drepturilor prevăzute de lege în favoarea chiriașilor. Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului entității respective, așa cum se precizează și în nr.HG250/2007.
Contestatorii au solicitat eliminarea integrală a art.3 din dispoziție, fapt ce încalcă prevederile Legii nr.10/2001 cu privire la protecția chiriașilor.
Se concluzionează că dispoziția nr.1424/2007 emisă de Primarul Orașului este legală și respectă, și sub aspectul pct.3 și al art.3, dispozițiile legale, în speță Legea nr.10/2001, nr.HG250/2007, Legea nr.213/1998 și dispozițiile Codului d e procedură civilă, motiv pentru care se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii contestației și pe fond menținerea acestei dispoziții.
Apelurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor prezenta:
Cu privire la apelul contestatorilor, se reține că vizează doar pct.3 din preambulul dispoziției nr.1424/20 iunie 2007 și că aceștia prezintă interes în formularea acestei cereri, interes ce reprezintă o condiție generală în exercitarea acțiunii civile.
Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral pe care contestatorii îl urmăresc în înlăturarea sintagmei "cu titlu valabil" menționată în pct.3 al preambulului dispoziției citate.
În speță, în raport de prevederile art.48 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, contestatorii sunt interesați în stabilirea adevărului în cauză, respectiv a modului de preluare a imobilului, care are relevanță în cauză.
Potrivit acestui text de lege, chiriașii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile (1).
2 al art.48 statuează că în cazul restituirii imobilului preluat cu titlu valabil, obligația de despăgubire la care se referă 1 revine persoanei îndreptățite, iar potrivit 3, în cazul preluării fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.
În acest sens statuează și prevederile art.48 (1, 2, 3) din Legea nr.10/2001, modificată și republicată.
Într-un alt cadru procesual s-a stabilit că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului fără titlu, întrucât fostul proprietar (autorul contestatorilor) făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art.2 din Decretul nr.92/1950.
Este adevărat că acțiunea în revendicare, în cadrul căreia se reținuse acest aspect, a fost respinsă prin decizia nr.2221/21 iunie 2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr.621/2000, prin care a fost casată decizia nr.65/A/11 noiembrie 1999 Curții de APEL PITEȘTI, cu consecința respingerii apelului formulat de reclamanți (contestatorii din această cauză) împotriva sentinței civile nr.117/22 aprilie 1999 Tribunalului Vâlcea, pe care a păstrat-; însă respingerea acțiunii s-a făcut pe excepția inadmisibilității acțiunii, determinată de împrejurarea că nu a fost formulată de către toți coindivizarii.
Această soluție nu a schimbat constatările instanțelor în legătură cu situația preluării imobilului de către stat fără titlu valabil.
În forma actuală, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr.247/2005, Legea nr.10/2001, califică drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr.92/1950, de aceea apelul contestatorilor este privit ca întemeiat, urmând a fi admis în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul înlăturării din preambulul dispoziției nr.1424/2007 emis de intimat a sintagmei "cu titlu valabil" menționată în pct.3 al dispoziției.
Ca întemeiat este privit și apelul intimatului Primarul Orașului, întrucât art.13 și 15 din Legea nr.10/2001, republicată, statuează măsuri de protecție pentru chiriașii aflați în imobilele retrocedate.
Art.13.2 din nr.HG250/2007 prevede că entitățile investite cu soluționarea notificărilor având ca obiect restituirea unor imobile afectate de contractele de închiriere au obligația introducerii în dispoziția/decizia de restituire în natură a condiției respectării drepturilor prevăzute de lege în favoarea chiriașilor.
Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea disciplinară, civilă sau materială, după caz, în sarcina conducătorului entității respective.
Intimatul a greșit însă în condițiile în care în conținutul art.3 a inclus și prevederile art.48 din Legea nr.10/2001, depășind astfel obligațiile conferite de lege.
Pentru aceste considerente, se impune și admiterea acestui apel, în temeiul art.296 Cod procedură civilă și schimbarea sentinței, în sensul menținerii art.3 din dispoziția atacată, urmând a fi înlăturate doar mențiunile privind art.48 din Legea nr.10/2001.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de contestatorii și - la Societatea de Avocați & ASOCIAȚII, cu sediul în B,-, -.3A,.A,.3,.8, sector 3 și de intimatul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.852 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința, în sensul că înlătură din preambulul dispoziției nr.1424/2007 sintagma "cu titlu valabil", menționată în pct.3 al dispoziției.
Menține art.3 din dispoziție, înlăturând doar mențiunile privind art.48 din Legea nr.10/2001.
Menține în rest sentința.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./22.01.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
