Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta -, cu domiciliul în B, sector 3, nr. 250, -. 9 și de către pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI S, cu sediul în S,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 193 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient, cu domiciliul în S,-, județul M, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat reprezentând apelanta reclamantă, lipsind apelanta pârâtă Primăria orașului S și intimatul intervenient.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței împrejurarea că, apelanta pârâtă Primăria orașului S prin cererea de apel, a solicitat judecata cauzei în lipsă după care;
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat reprezentând apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului declarat de partea pe care o reprezintă și respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâta Primăria orașului
A susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a admis în parte plângerea numai pentru construcții și nu și pentru suprafața de teren care a fost solicitată potrivit notificării. A mai susținut faptul că prin notificarea înregistrată sub nr. 9/E/2001 comunicată prin executorul judecătoresc și anexele la această notificare s-a solicitat restituirea în natură a două imobile, iar prima instanță a admis numai în ceea ce privește construcțiile.
A precizat că, criticile din apel, se referă în mod expres doar la suprafața de teren.
A susținut de asemenea că prima instanță, din punctul său de vedere a pronunțat o hotărâre trunchiată și greșită, întrucât, deși se precizează că imobilele nu se restituie în natură ci restituirea se face în echivalent, nu se precizează cuantumul despăgubirilor, nu se stabilește valoarea bunurilor preluate în mod abuziv, modul cum se stabilește această valoare și cine plătește aceste despăgubiri în echivalent.
La interpelarea instanței cu privire la Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a precizat că, deși a solicitat ca în principal ca instanța să precizeze cuantumul despăgubirilor, menționeaza că interesul este ca în dispozitivul sentinței să se prevadă temeiul juridic al acordării acestor despăgubiri, respectiv mențiunea acordării lor în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta pârâta Primăria orașului S, a susținut că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001 și a reținut că preluarea imobilelor a fost făcută în mod abuziv.
Cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la 18.02.2008, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria orașului S, anularea dispoziției nr.71/18.ian.2008, emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor menționate în notificarea înregistrată sub nr. 3047/17.07.2007 și în anexele la această modificare.
solicitat în baza art.2 alin. 1 lit. d din Legea 10/2001 și HG 250/200, restituirea în natură două imobile, menționate la pct. 1 și 7 din anexa nr.1 la notificare, acordarea de despăgubiri pentru imobilele de la pct. 2-6, din această anexă, în calitate de moștenitoare a defuncților G și (bunicii materni).
Aceste imobile au fost preluate în mod abuziv de către regimul comunist, însă în mod nelegal în dispoziția contestată s-a făcut referire la faptul că nu s-a făcut dovada acestei preluări, că imobilul a fost vândut la licitație publică pentru neplata impozitului, conform sentinței 1717/1957. Contestatoarea mai susținut că, această hotărâre judecătorească se referă la un teren în suprafață de 2875 mp, lat de 25 și de 115,neavând incidență cu privire la imobilele solicitate prin notificare.
Intimata formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată întrucât nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilelor solicitate, nefiind aplicabile prevederile art. 2 din legea 10/2001, iar cu privire la terenul de 2200 mp contestatoarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 prin obținerea titlului de proprietate depus la dosar.
Contestatoarea a depus la dosar note prin care a arătat că apărarea pârâtei nu este întemeiată întrucât preluarea imobilelor a fost abuzivă, ca urmare a nerespectării prevederilor Decretului 224/1951, iar titlul de proprietate depus la dosar a fost emis pentru suprafața de 3278 mp și nu pentru terenul de 2200 mp ce face obiectul notificării, iar prin hotărârea CJFF nr.69/1994 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru acest teren.
La data de 30.05.2008 s-a formulat de către numitul cerere de intervenție în interesul pârâtei, așa cum precizat apărătorul acestuia la termenul de judecată din 27 iunie 2008, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei susținând că imobilul din- este proprietatea sa și a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1974, că acest imobil care aparținuse autorului Gaf ost vândut la licitație pentru datoriile pe care acesta le avea, așa cum s-a reținut de către Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.343/1997.
A mai arătat că, cererea de retrocedare îmbracă forma abuzului de drept întrucât reclamanta a solicitat instanțelor de judecată să se constate nulitatea actului de vânzare cumpărare, iar acțiunea a fost respinsă, apreciindu-se că actul de vânzare cumpărare este perfect valabil, iar cu privire la terenul aferent construcției i s- eliberat titlul de proprietate pentru 2400 mp, în condițiile legii.
Contestatoarea a formulat întâmpinare la cererea de intervenție prin care a solicitat respingerea cererii întrucât nu justifică nici un interes intervenientul în cauza de față, faptul că au existat litigii privind nulitatea actului prin care el a dobândit proprietatea imobilelor preluate de la autorul său nu au nici o legătură cu modul în care preluarea imobilelor a fost sau nu abuzivă.
In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate - construcții și topografie pentru identificarea imobilelor din litigiu și pentru se stabili dacă sunt libere și se pot restitui în natură, fiind desemnați ca experți și.
Din expertiza întocmită de expertul reiese că imobilul casă de locuit se află în proprietatea intervenientului, iar prin expertiza topografică s- stabilit că terenul aferent casei de locuit are o suprafață de 3117 mp din care 2220 mp reprezintă teren curți - construcții pe care sunt edificate construcții și anexe gospodărești și 897 mp teren arabil, neafectat de detalii de sistematizare.
Prin încheierea din 5 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta, domiciliată în B, nr.250, - 18,.9, sector nr.3, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului
S-a anulat dispoziția nr.71/18.01.2008, emisă de pârâta Primăria
S-a constatat că i se cuvine contestatoarei despăgubiri pentru imobilele - construcții, situate în localitatea S,-, ce nu se pot restitui în natură, respectiv: casă cu 4 camere și dependințe, bucătărie de vară, magazie, pătul.
S-a respins cererea de intervenție în interesul intimatei, formulată de intervenientul, domiciliat în S,-.
A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Cu ocazia acordării cuvântului pe fond, contestatoarea prin apărător a solicitat în subsidiar pentru imobilele ce au făcut obiectul notificării, măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilele solicitate în baza Legii 10/2008, cu excepția construcției de la punctul 2 din lista anexă la notificare, respectiv casă bătrânească, au fost scoase la vânzare silită, așa cum reiese din procesul verbal din 26 dec.1955 (fila 23 dosar), în baza Decretului 224/1951, fiind predate în mod gratuit Comitetului Executiv al Sfatului Popular S, ca urmare a neachitării de către autorul a impozitelor către stat.
Având în vedere că, Decretul 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului, prin art. 4, excepta de la sechestrare și scoatere la vânzare silită a casei de locuit și a anexelor acesteia, instanța apreciază că preluarea imobilelor, proprietatea autorului contestatoarei s-a făcut abuziv, cu încălcarea dispozițiilor actului normativ mai susmenționat, fiind incidente disp. art. 2 alin. 1 lit. d din Legea 10/2001.
Cu privire la imobilul casă de locuit cu 4 camere, instanța a constatat că se află în proprietatea intervenientului, dobândit prin contract de vânzare cumpărare, apreciindu-se irevocabil ca fiind perfect valabil, astfel că, deși spiritul și rațiunea Legii nr.10/2001 este guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură, imobilul nu se poate restitui în natură, urmând ca reparația să se facă în echivalent atât pentru acest imobil cât și pentru anexele gospodărești, respectiv bucătărie de vară, pătul și magazie, pentru casa bătrânească menționată la pct. 2 din lista anexă la notificare, nefiind dovedită preluarea abuzivă de către stat.
Contestatoarea, în calitate de persoană îndreptățită a urmat procedura prev. de Legea 18/1991 cu privire la terenul în suprafață de 2200 mp înscris la pct. 7 pe lista anexă la notificare, așa cum reiese din anexa nr.2 la hotărârea nr.69/1994 emisă de CJFF M, fiindu-i admisă cererea de reconstituire, astfel că nu se mai poate solicita restituirea în natură a terenului, fiind incidente disp. art. 8 din Legea 10/200l.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria orașului S care a solicitat admiterea apelului, respingerea acțiunii și menținerea dispoziției nr.71/2008, întrucât reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.2 lit.d din Legea nr.10/2001 actualizată, fără a se face raportarea la dispozițiile art.2 alin.3 din HG nr.250/2007 care explică în ce condiții se aplică art.2 lit. d din Legea nr.10/2001.
Prin apelul formulat, reclamanta solicitat admiterea apelului cu cheltuieli de judecată.
S-au invocat în principal doua motive de apel.Primul se refera la faptul că, în mod greșit,s-a admis plângerea în parte, numai pentru construcții și nu și pentru suprafața de teren pe care a solicitat-o potrivit notificării.
Toate criticile în acest sens se referă numai la terenul în suprafață de 2220 mp. cu privire la care instanța în mod greșit apreciază că intră sub incidența Legii nr.18/1991, atâta vreme cât nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii fondului funciar și nu există dovada punerii în posesie cu acest teren.
Este firesc oricum ca și terenului aferent să i se aplice același regim juridic ca și construcțiilor, referitor la care s-a făcut aplicarea Legii nr.10/2001.
Această suprafață nu face parte din suprafața de 3278 mp. pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate și oricum, chiar dacă prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr.69/1994 s-a dispus reconstituirea dreptului, acest lucru nu s-a întâmplat.
Menționează că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 întrucât nefiind respectate dispozițiile Decretului nr.224/1951 - preluarea a fost abuzivă.
A doua critică, vizează faptul că instanța nu a precizat cuantumul despăgubirilor pentru imobilele care nu se pot restitui în natură.
Apelul promovat de pârâta Primăria orașului S este nefondat.
Critica se circumscrie modului de solutionare privind construcțiile, atâta vreme cât capătul de cerere privind restituirea terenului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a fost respins.
În speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001.
Este cert că prin natura și destinația lor - având în vedere totodată numărul imobilelor construcții și compunerea lor, acestea au fost folosite în mod efectiv și real pentru locuit.
În această situație, dispozițiile art.4 din Decretul nr.224/1951 prevăd expres că sunt exceptate de la aplicarea Decretului în privința sechestrării și scoaterii la vânzare casa de locuit cu anexele sale, în total sau în parte locuită efectiv de debitor cu familia sa.
Prin urmare, preluarea imobilelor a fost abuzivă, însă în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.d, neaflându-ne în cazurile prevăzute de acest articol, așa cum sunt definite prin art.2 alin.3 din HG 250/2007, ci dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001 care prevăd că " prin imobile preluate abuziv se înțeleg orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării".
Or, în speță preluarea la momentul respectiv, este indubitabil că s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment.
Soluția pronunțată de către instanța de fond în această privință este corectă, însă în baza unui alt temei juridic decât cel reținut de aceasta.
Ca atare, susținerea apelantului pârât este nefondată și în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod pr.civilă apelul va fi respins.
Apelul formulat de către reclamantă este fondat.
Aceasta, cu privire la ultima critică din apel.
Prin decizia nr.52 din iunie 2007 ÎCCJ s-a stabilit că prevederile cuprinse în art.16 și urm. din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
Prin urmare, per a contrario, prevederile art.16 și urm. din legea menționată se aplică deciziilor/dispozițiilor emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
În prezent pentru această ultimă situație instanța potrivit modificărilor Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 titlul VII, cap.II, V și urm. ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare, nu are competența, prerogativa de a stabili și individualiza cuantumul și natura despăgubirilor, a măsurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora - această competență revenind organismelor înființate potrivit Legii nr.247/2005 titlul VII cap.
Instanța are atributul în această fază procesuală, de a stabili calitatea de persoană îndreptățită, de a analiza dreptul de proprietate și dacă este sau nu persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Restul prerogativelor în domeniul individualizării, al cuantumului, al întinderii măsurilor reparatorii și al modalității de acordare în privința naturii lor, aparținând comisiilor înființate potrivit Legii nr.247/2005.
Așadar, instanța nu are atributul de a stabili cuantumul despăgubirilor.
Însă, dincolo de această solicitare, care nu este fondată, apărătorul apelantei cu ocazia acordării cuvântului pe fond, a menționat că în subsidiar solicită, în această privință, menționarea în dispozitiv, de către instanță, a temeiului juridic în baza căruia se acordă aceste despăgubiri. A arătat că instanța de fond în dispozitiv trebuia să specifice că despăgubirile se cuvin în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005.
Oricum, cu ocazia cuvântului pe fond la Tribunalul Mehedinți, contestatoarea prin apărător a solicitat în subsidiar pentru imobilele ce au făcut obiectul notificării, măsuri reparatorii prin echivalent.
În această situație, prin urmare, numai sub acest ultim aspect precizat, apelul reclamantei este întemeiat și în raport de dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, văzând și dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, instanța va admite apelul reclamantei în această privință.
Cât privește prima critică, aceasta este nefondată.
Această critică, se referă exclusiv la terenul în suprafață de 2220 mp. așa cum reiese din motivele și solicitarea expresă din apel, aspect confirmat și de către apărătorul apelantei cu ocazia acordării cuvântului pe fond, care a precizat că apelul privește doar terenul în suprafață de 2220 mp. așa cum rezultă din motivele de apel, prin care arată că greșit s-a admis plângerea numai pentru construcții și nu și pentru teren, iar la fila 3 argumentele aduse privesc după o expunere generală numai terenul.
Nu s-au formulat critici privind imobilul casă bătrânească compus din 2 camere, ceea ce echivalează cu faptul că reclamanta în privința soluției pronunțate referitoare la construcții a fost de acord, achiesând la aceasta.
Este indubitabil, că acest teren a formulat obiectul Legii nr.18/1991, fiindu-i reconstituit reclamantei dreptul de proprietate.
Potrivit Hotărârii nr.69/1994 - Comisia locală S de aplicare a Legii nr.18/1991 a admis contestația și a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 2220 mp. în intravilan sau în lipsă cu teren extravilan în imediata apropiere a localității conform art.23 din Legea nr.18/1991.
Această hotărâre nu a fost atacată ci, a intrat în circuitul civil producându-și efecte juridice ca atare.
Mai mult, la fila 44 fond se află anexa 2 schița aferentă - în care reclamanta menționează că a fost pusă în posesie cu suprafața de 2220 mp. prin 69/1994 a Comisiei județene M pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Este clar că reclamanta, a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în privința acestei suprafețe de teren, și prin urmare, i s-a reparat prejudiciul cauzat anterior de vechiul regim,în temeiul Legii nr.18/1991, ne mai putând beneficia și de o altă formă de reparare în temeiul altei legi, în speță Legea nr.10/2001.
În concluzie, reclamanta nu poate beneficia de două ori de reparare pentru același teren, în baza a două legi diferite.
Prin decizia nr.844/R/1998 a Tribunalului Mehedinți privind anularea Hotărârii nr.136/1997 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 - irevocabilă și sentința civilă nr.1571/1999 a Judecătoriei Strehaia (pronunțată în rejudecare), s-a tranșat problema acestui teren în suprafața de 2220 mp (filele 37, 38, 39 fond) stabilindu-se irevocabil,că acesta este un teren al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr.157/1999 - această hotărâre nr.136/1997, s-a modificat parțial și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 3278 mp intravilan, în loc de 4200 mp cât solicitase inițial și care se referă - această ultimă suprafață - și la terenul de 2220 mp.
Faptul că această sentință civilă nr.1571/1999 a rămas irevocabilă, reiese din însuși faptul emiterii titlului de proprietate nr.79271/13.09.2007 pentru această suprafață de teren de 3278 mp. la care se referă sentința civilă.
Este cert, față de suprafața reconstituită,comparativ cu cea solicitată, că cel puțin parțial, terenul în suprafață de 2200 mp. se regăsește în titlul de proprietate emis.
Faptul că reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren și implicit de reparare a prejudiciului suferit anterior, reiese implicit din solicitările sale.
Potrivit principiului disponibilității, reclamanta solicită în esență, prin notificare, de fapt nu restituirea sau despăgubiri cu privire la terenul în suprafață de 2220 mp, ci de fapt punerea în aplicare a Hotărârii nr.69/1994 a Comisiei Județene a cărei existență o recunoaște.
Astfel, prin notificare (fila 21 fond), reclamanta a solicitat în temeiul legii nr.10/2001 imobilele construcții, iar în privința terenului în suprafață de 2220 mp. a cerut să-i fie restituit în natură terenul așa cum prevede Hotărârea nr.69/1994 a Comisiei Județene M pentru aplicarea Legii nr.18/1991, coroborat cu hotărârea nr.136/1997 a aceleiași comisii.
Așadar, se solicită punerea în aplicare și executarea hotărârilor de fond funciar.
Această concluzie, este întărită și de anexa la notificarea din 2001, fila 22, prin care reclamanta precizează imobilele solicitate și menționează expres in dreptul terenului în suprafață de 2220 mp, că acest teren îl solicită numai în situația în care nu se va respecta Hotărârea nr.69/1994 a Comisiei Județene M, care prevede să fie pusă în posesie cu această suprafață.
În concluzie, se reține că regimul juridic aplicabil acestui teren este cel prevăzut de Legea nr.18/1991 și nu cel al Legii nr.10/2001, așa încât celelalte susțineri ale reclamantei nu prezintă relevanță.
Nu poate fi primită susținerea, că dacă pentru construcții sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, atunci și terenul aferent urmează același regim juridic, atâta vreme cât această problemă a stabilirii regimului juridic al terenului, a fost tranșată irevocabil prin decizia civilă nr.844/R/1998 a Tribunalului Mehedinți, așa încât, în această privință nu mai poate fi reluată analizarea acestei chestiuni, existând autoritate de lucru judecat relativ la stabilirea regimului juridic al terenului.
, nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 în privința restituirii sau acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, atâta vreme cât contestatoarea, în calitate de persoană îndreptățită, de pe urma autorilor săi G și, a urmat procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 cu privire la terenul în suprafață de 2220 mp. asa cum reiese din lista anexă la notificare la pct.7, si din anexa nr.2 la hotărârea nr.69/1994 emisă de Comisia județeană de fond funciar Fiindu-i admisă cererea de reconstituire, nu se mai poate solicita restituirea în natură a terenului, fiind incidente dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001.
De menționat că prin sentința civilă nr.1717/1957 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului S s-a încuviințat vânzarea silită pentru un alt teren în suprafață de 1875 mp. și nu pentru cel solicitat prin notificare în suprafață de 2220 mp. Astfel în dispoziția nr. 71/2008 emisă de Primarul orașului S, în mod eronat s-a reținut că terenul solicitat prin notificare este cel menționat în sentința civilă nr.1717/1957.
Oricum, însă și pentru terenul în suprafață de 2220 mp. s-a făcut la vremea respectivă aplicarea dispozițiilor Decretului nr.224/1951 în vederea scăderii debitelor cu care figura la Secția financiară Raion
Văzând cele expuse instanța, raportat la dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința în sensul că se va constata că i se cuvin reclamantei contestatoare măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri, pentru imobilele construcții, situate în localitatea S,-, ce nu se pot restitui în natură: casa cu 4 camere și dependințe, bucătărie de vară, magazie, pătul - în condițiile prevederii titlului VII din Legea nr.247/2005 privind " Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Nu poate fi făcută aplicarea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, reclamanta nefăcând dovada cheltuielilor de judecată în apel.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Se va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Primăria orașului S cu sediul în S,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 193 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul intervenient, cu domiciliul în S,-, județul
Admite apelul declarat de reclamanta contestatoare -, cu domiciliul în B, sector 3, nr. 250, -. 9, împotriva sentinței civile nr. 193 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că se constată că i se cuvin reclamantei contestatoare măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri, pentru imobilele construcții, situate în localitatea S,-, ce nu se pot restitui în natură: casa cu 4 camere și dependințe, bucătărie de vară, magazie, pătul - în condițiile prevederilor titlului VII din Legea nr.247/2005, privind "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Ianuarie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.4 ex
12.01.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
