Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/A/2009
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 455 din 25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant, avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentanta reclamantului apelant, avocat din Baroul Cluj, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 1000 lei și adeverința nr. 1 din 08.01.2009, emisă de Asociația de Proprietari, P-ța - C M nr. 5, din care rezultă că reclamantul apelant a înștiințat această asociație de proprietari despre faptul că și-a schimbat domiciliul, iar de la data de 01.09.2008 nu mai locuiește în. 6 din imobilul situat în - C M nr. 5,. 1, ci în comuna,-
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea celorlalte părți să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului apelant, avocat și reprezentanta pârâtului apelant Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta pârâtului apelant depune la dosar delegația.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantei pârâtului apelant faptul că, la prima strigare a cauzei, reprezentanta reclamantului apelant a depus la dosar o adeverință emisă de Asociația de Proprietari, P-ța - C M nr. 5, din care rezultă că reclamantul apelant a înștiințat această asociație de proprietari despre faptul că și-a schimbat domiciliul, iar de la data de 01.09.2008 locuiește în com.,-
Reprezentanta reclamantului apelant și reprezentanta pârâtului apelant arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra celor două apeluri.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, în principal desființarea hotărârii atacate pentru nelegala citare a reclamantului, respectiv de la o adresă unde acesta nu mai locuia încă din 01 septembrie 2008, iar în subsidiar, în situația în care instanța apreciază că nu se impune desființarea sentinței atacate, ca urmare a efectului devolutiv al apelului, solicită efectuarea unei expertize pentru a se stabili corect valoarea de circulație a imobilului în litigiu. Arată că, la data de 31.07.2008 a înregistrat acțiunea la Tribunalul Cluj și în 9 octombrie 2008, reclamantul văzând că nu a primit citație, a depus o cerere la Tribunalul Cluj pentru a i se comunica termenul de judecată fixat în dosarul civil nr-, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001, precizând că până la acea dată nu a primit nici o citație. De asemenea, arată că în urma demersurilor intrepinse, reclamantul a constatat că la primul termen de judecată care a fost la data de 18 septembrie 2008, instanța a amânat pronunțarea hotărârii în dosarul civil nr- al Tribunalului Cluj, pentru data de 25.09.2008, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Invocă dispozițiile art. 129 pct. 4 și 5 din pr.civ.
Curtea, constată că, deși reprezentanta reclamantului apelant a declarat că nu are de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, iar după acordarea cuvântului asupra celor două apeluri, aceasta a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize de specialitate pentru calcularea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilul în litigiu, susținând această cerere în probațiune ca fiind al doilea motiv de apel, primul motiv de apel constituindu-l C referitor la încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 85 și art. 89 din pr. Civ, totuși aceasta arată că dorește efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Curtea constată că, în realitate, al doilea motiv de apel reprezintă practic o cerere în probațiune, care nu se poate susține după acordarea cuvântului asupra fondului cauzei, consideră necesar a redeschide dezbaterile pentru a pune în discuția contradictorie a părților cererea privind efectuarea unei expertize de specialitate pentru calcularea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilul în litigiu. Redeschide dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului apelant cu privire la cererea în probațiune mai sus menționată.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită respingerea cererii privind efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea de circulație a imobilului în litigiu.
Reprezentanta reclamantului apelant susține cererea privind efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea de circulație a imobilului în litigiu.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamantului apelant, având în vedere dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentanta reclamantului apelant și reprezentanta pârâtului apelant arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra celor două apeluri.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, pentru nelegala citare a reclamantului, casarea hotărârii pronunțată de către instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor așa cum a fost formulat în scris și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de apel. Solicită respingerea apelului declarat de reclamant.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită respingerea apelului formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.
După luarea cauzei, s-a prezentat în instanță, doamna consilier, reprezentanta pârâților intimați Primarul Municipiului C-N și Municipiul C-N prin Primar, căreia i s-a adus la cunoștință împrejurarea că, prezenta cauză a rămas în pronunțare.
Reprezentanta pârâților intimați arată că a formulat întâmpinări din partea celor doi pârâți intimați pe care-i reprezintă.
Instanța pune în vedere reprezentantei pârâților intimați să depună aceste întâmpinări prin serviciul de registratură al instanței.
După închiderea dezbaterilor, prin registratura instanței, reprezentanta pârâților intimați a depus la dosar întâmpinări, pe care instanța le consideră ca fiind concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 455/25.09.2008, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâților Primarul municipiului C-N, Municipiul C-N prin Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001; nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministrul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 proc. civ. a fost respinsă pentru considerentele arătate în continuare:
Dispoziția atacată este emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, acesta reprezentând persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă presupunând existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, dar de aici nu se poate accepta concluzia conform căreia Statul Român prin Ministrul Economiei și Finanțelor, nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâtul invocă în sprijinul apărărilor sale dispozițiile art. 28 alin 3 din Legea nr. 10 /2001, potrivit cărora îi este atribuită calitatea procesuală pasivă în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, precum și pe cele conținute de OUG nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordarea a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 247/2005, s-a stabilit calitatea procesuală în vederea stabilirii și modalității de plată a despăgubirilor pentru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instituții care acționează în numele și pe seama Statului Român. Este de observat faptul că alături de cele două instituții menționate, Statului Român prin Ministrul Economiei și Finanțelor îi sunt conferite atribuții speciale în cea de a doua etapă a procedurii administrative, prin mai multe dispoziții legale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care justifică, C puțin pentru opozabilitatea hotărârii pronunțată în cauză, calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 până la finalizarea procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) va reprezenta statul R ca acționar al Fondului "Proprietatea" și va exercita toate drepturile care decurg din aceasta calitate. Totodată potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din același act normativ capitalul social inițial al Fondului "Proprietatea" este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar potrivit dispozițiilor art. 141alin. 4 sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor se asigură, până la listarea Fondul Proprietatea -, din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin urmare aplicarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII - din Legea nr. 247/2005, privind acordarea despăgubirilor în favoarea persoanei îndreptățite presupune asigurarea fondurilor necesare partea Ministerului Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, acesta având astfel calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din aplicarea procedurii administrative reglementată prin dispozițiile legale speciale în materie.
Este adevărat că atribuțiile prevăzute în sarcina pârâtului se referă la cea de a doua etapă a aplicării procedurii administrative, însă atât timp cât se recunoaște instanței, potrivit jurisprudenței actuale, pentru celeritatea finalizării procedurii în vederea respectării duratei rezonabile de finalizare a litigiului în înțelesul prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, posibilitatea de a se substitui entității investite cu soluționarea notificării, atunci când se constată o tergiversare din partea acesteia, în vederea stabilirii îndreptățirii persoanei de a beneficia de măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, și totodată, plecând de la aceleași rațiuni, posibilitatea determinării cuantumului despăgubirilor, situație în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează doar să procedeze doar la actualizarea acestora, este evident că și în această etapă de desfășurare a procedurii devin incidente dispozițiile cuprinse în Titlul VII - din Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 4510/09.07.2008, emisă de Primarul municipiului C-N, dată în vederea soluționării notificării înregistrată sub nr. 1516/19.09.2001 la BEJ, ce a format obiectul dosarului intern nr. 1767, s-a propus în favoarea reclamantului acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII - din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru construcțiile expropriate și demolate în suprafață de 159,40 mp și pentru terenul în suprafață de 392 mp, situate în C-N,-, înscrise în CF 5975, nr. top 3985.
Prin prezenta acțiune reclamantul nu a contestat natura măsurilor reparatorii stabilite în favoarea sa în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind de acord cu măsura acordării de despăgubiri, contestându-le sub aspectul cuantumului acestora ce urmează a fi stabilit în temeiul legii speciale - Titlul VII al Legii nr. 247/2005, motivat de faptul că Fondul Proprietatea nu este unul funcțional și apreciind faptul că i se cuvin despăgubiri stabilite la valoarea actuală de circulație a imobilului din litigiu.
Nu pot fi primite argumentele reclamantului în acest sens, și aceasta întrucât despăgubirile acordate în condițiile Titlul VII al Legii 247/2005 au la bază raportul de evaluare întocmit de evaluatorul sau societatea de evaluare desemnați de Secretariatul Comisiei Centrale, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 din actul normativ menționat, despăgubirile fiind determinate raportat la valoarea actuală de circulație a imobilului, calculată conform standardelor internaționale de evaluare.
Totodată în urma modificărilor aduse Titlului VII al Legii nr. 247/2005 prin OUG nr. 81/2007, s- stabilit prin dispozițiile art. 181posibilitatea optării persoanei îndreptățite pentru acordarea de despăgubiri în numerar în limita sumei maxime de 500.000 lei.
Pe de altă parte, în practica actuală a instanțelor, pentru celeritatea finalizării procedurii, se obișnuiește a se stabili cuantumul despăgubirilor ce se cuvin persoanelor îndreptățite, în baza unei expertize de specialitate ce are în vedere valoarea actuală de circulație a imobilului obiect al litigiului, situație în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează doar să procedeze doar la actualizarea acestora, însă în cazul de față este de observat faptul că reclamantul, prin apărător ales, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a susține o cerere în probațiune în sensul dovedirii pretențiilor deduse judecății.
Așa fiind, tribunalul, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamant.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și reclamantul.
Prin apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor se solicită admiterea acestuia și modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În motivarea apelului se arată că prin sentința apelată, prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. În motivarea respingerii excepției, instanța a reținut că, C puțin pentru opozabilitate, hotărârea trebuie pronunțată și cu Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de pârât, ca și acționar la Fondul "Proprietatea", precum și datorită faptului că pentru plata despăgubirilor, fondurile necesare se asigură și de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, se reiterează anume faptul că fiind atacată o dispoziție emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, prin aceasta este persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Cum calitatea procesuala pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art. 28 alin (3) din Legea nr. 10/2001, Statul prin Ministerul Finanțelor Publice (denumirea actuală - Ministerul Economiei și Finanțelor) are calitate procesuala pasivă numai n situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, respectiv în cazul în care reclamantul, sesizând Primăria cu o notificare, nu a primit comunicarea din partea Primăriei sau în cazul în care Primăria i-a comunicat în sensul ca unitatea deținătoare nu a fost identificată.
De asemenea, prin OUG nr. 811/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente, calitatea procesuală în vederea stabilirii și modalității de plată a despăgubirilor o are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instituții care acționează în numele și pe seama Statului
După emiterea titlurilor de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorul are dreptul să opteze ca Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, constând în despăgubire în numerar, conform art. 18 și următoarele din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 811/2007. Operațiunile de plată în numerar se efectuează de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în, direcție care funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Mai este învederat faptul că motivarea primei instanțe referitor la respingerea excepției nu poate fi reținută, deoarece prin art.14 (I) din Titlul VII a Legii nr. 247/2005 se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor transferă din bugetul sau la solicitarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sumele prevăzute în bugetul acestuia pentru aplicarea prevederilor anterior arătate, nefiind necesară, astfel, pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond a cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul arată că soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 85 și 89. proc. civ. sentința fiind dată fără cercetarea fondului.
Reclamantul arată că, din motivarea sentinței apelate, reiese că, datorită nefuncționalității Fondului Proprietatea, pe baza legii, în practica instanțelor s-a statuat ca soluționarea pe fond a litigiilor privind măsuri reparatorii acordate persoanelor îndreptățite în condițiile Legii nr. 10/2001, presupune stabilirea in concret a felului si cuantumului valorii bunului ce face obiectul masurilor reparatorii.
Necesitatea stabilirii în concret a cuantumului despăgubirii nu este lăsată la latitudinea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor într-o etapă incertă și viitoare, așa cum consideră Tribunalul prin invocarea Titlului VII al Legii nr. 247/2005, ci chiar de către instanța de judecată în cadrul procesului, deoarece, numai în acest mod, poate fi soluționată cererea de despăgubire la care Statul Român s-a obligat prin elaborarea legii reparatorii.
Argumentele instanței privind parcurgerea procedurilor stabilite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și-ar fi avut rațiunea doar în cazul în care pârâtul Primarul municipiului C-N și-ar fi îndeplinit obligația de soluționare a notificării în termenele obligatorii, stipulate de Legea nr. 10/2001 și ar fi trimis dosarul împreună cu dispoziția Comisiei Centrale în termenul prevăzut de lege.
Se mai arată că hotărârea apelată este nelegală, întrucât nu a fost efectuată nici o expertiză tehnică de specialitate pentru stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului, instanța încălcând astfel prevederile art. 167 și următoarele proc. civ. privind procedura propunerii și administrării dovezilor, precum și cele ale art. 129 pct. 4 și 5 proc. civ. referitoare la îndatorirea instanței de a lămuri orice împrejurare de fapt ori de drept invocată în cauză.
Apelul reclamantului este nefondat, iar apelul pârâtului este fondat.
Prin notificarea nr. 1516/19.09.2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea prin echivalent a contravalorii imobilelor situate în C-N,-, actualmente B-dul - -, imobile constând din casă, C și grădină în suprafață de 109 stj.p., care au fost expropriate de Statul Român în baza decretelor de expropriere nr. 44/1985 și nr. 78/1986, de la numiții și, al căror moștenitor este reclamantul, calitate atestată de certificatul de moștenitor nr. 90/12.03.1996 ( 19, 31, 33-36 dosar fond).
Prin Dispoziția nr. 4510/09.07.2008, emisă de Primarul municipiului C-N, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, în favoarea reclamantului, pentru imobilul ce a format obiectul notificării nr. 1516/19.09.2001, reținându-se în referatul ce a stat la baza emiterii acestei dispoziții faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât construcțiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de blocuri de locuințe ( 17). Din considerentele care au stat la baza întocmirii acestui referat rezultă că prin decretele de expropriere nr. 44/1985 și nr. 78/1986 au fost expropriate de la numiții și - al căror moștenitor unic este reclamantul, conform certificatului de moștenitor nr. 90/1996 - construcțiile în suprafață de 159,40 mp. și terenul în suprafață de 109 stj. p. (392 mp.), cu plata unor despăgubiri legale în sumă de 80.833 lei.
Prin prisma art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001 republicată, preluarea imobilului în litigiu, cu titlu de expropriere, se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, putându-se considera ca fiind una abuzivă.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, prevede ca în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, dispoziții în același sens fiind conținute și în art. 7 alin. 2 din aceeași lege.
Din economia art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată, rezultă cu evidență faptul că în cazul imobilelor expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate, așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare; în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, în echivalent pentru întregul imobil.
Art. 11 alin. 8 teza finală din același act normativ, prevede că în situațiile reglementate de alin. 2, 3 și 4 ale acestui articol măsurile reparatorii prin echivalent vor fi acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care evident este Titlul VII a Legii nr. 247/2005.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, competența de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent, respectiv a felului acestor măsuri, și a cuantumului acestora revine în exclusivitate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile și cu respectarea procedurii instituite prin Titlul VII a Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, indiferent din ce fonduri, bugetare sau extrabugetare, vor fi acordate măsurile reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, competența de acordare a acestor măsuri reparatorii, de stabilire a felului și cuantumului acestora, revine exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nicidecum Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum nefondat a susținut reclamantul și cum neîntemeiat a reținut prima instanță în hotărârea pe care a pronunțat-
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor nu justifică în cauză o calitate procesuală pasivă, atât prin prisma Titlului VII a Legii nr. 247/2005, cât și al împrejurării că acest pârât nu este emitentul dispoziției atacate, și nici deținătorul imobilului cu privire la care reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Reclamantul însuși, prin notificarea pe care a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001 a recunoscut implicit faptul că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, atunci când a solicitat pentru acest imobil "restituirea prin echivalent" ( 19 dosar fond).
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, care statua în Titlul VII împrejurarea că pentru imobilele a căror restituire în natură nu este posibilă se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent, exclusiv în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII - jurisprudența nu a fost una unitară, în practica instanțelor judecătorești apărând o divergență de opinie în legătură cu sfera dispozițiilor prin care s-a stabilit dreptul persoanei îndreptățite la a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv, dacă instanțele judecătorești mai sunt sau nu competente să se pronunțe asupra felului și cuantumului acestor măsuri reparatorii prin echivalent.
Datorită acestei practici neunitare, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii nr. 52/2007 a statuat în sensul că "prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005".
Prin prisma acestei decizii în interesul legii apare cu evidență faptul că doar în privința dispozițiilor sau deciziilor emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, și prin care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent, instanțele de judecată mai sunt competente să statueze asupra felului și cuantumului măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite, în timp ce deciziile ori dispozițiile emise după intrarea în vigoare a acestei legi, si prin care au fost stabilite măsuri reparatorii prin echivalent, nu mai pot fi cenzurate de către instanțele de judecată sub aspectul felului și cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite persoanei îndreptățite, o atare competență revenind exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2055.
Așa fiind, Curtea constată că motivul de apel prin care reclamantul solicită să i se stabilească despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului de către instanța de judecată, este nefondat.
Nefondat este și motivul de apel prin care reclamantul a invocat încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 85 și 89 proc. civ. respectiv faptul că Tribunalul Cluja intrat în cercetarea fondului deși, reclamantul nu a fost legal citat.
În susținerea acestui motiv de apel, reclamantul a depus la dosarul cauzei, la termenul de judecată din 15.01.2009, o adeverință emisă de Asociația de proprietari, - C M nr. 5 - unde reclamantul și-a indicat domiciliul, atât prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, cât și prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 -, prin care se arată că începând cu data de 01 septembrie 2008 reclamantul nu mai locuiește la adresa indicată la acest imobil ( 2, 19 dosar fond, 13 dosar apel).
Reclamantul apelant susține așadar că deși începând cu data de 01 septembrie 2008 nu a mai locuit în C-N, - C M nr. 5. 6, totuși, în mod nelegal Tribunalul Clujl -a citat de la această adresă pentru primul termen de judecată stabilit, termen la care cauza a și fost lăsată în pronunțare.
Această afirmație a reclamantului urmează să fie înlăturată de către C în baza a două argumente:
În primul rând, prin cererea introductivă de instanță reclamantul și-a indicat ca domiciliul tocmai această adresă, C-N, - C M nr. 5. 6, ( 2 dosar fond), fără să depună la dosarul primei instanțe vreo cerere prin care să încunoștințeze instanța despre vreo eventuală schimbare de domiciliu.
Or, art. 98. proc. civ. prevede imperativ faptul că schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Câtă vreme reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 98 proc. civ. nu i se poate imputa primei instanțe faptul că a dispus citarea reclamantului de la domiciliul pe care acesta și l-a indicat în cererea introductivă de instanță.
În al doilea rând, adeverința emisă de Asociația de Proprietari, și de care reclamantul se prevalează în susținerea apelului său este evident un act făcutpro causa, având în vedere că la dosarul de fond, la data de 09 octombrie 2008, reclamantul personal a depus o cerere prin care arată că este domiciliat în C-N, - C M nr. 5. 6, și să-i fie comunicat termenul de judecată fixat în dosar ( 37 dosar fond).
Prin urmare, dacă la data de 09 octombrie 2008 reclamantul însuși arată că locuiește la aceeași adresă, din C-N, - C M nr. 5. 6, este evident că Asociația de Proprietari, în mod C puțin îndoielnic, contrazicându-l evident chiar pe reclamant, a precizat că începând cu data de 01 septembrie 2008 reclamantul nu mai domiciliază la această adresă.
Oricum, chiar dacă instanța a soluționat cauza la primul termen de judecată, Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 156 proc. civ. amânând pronunțarea cauzei o săptămână pentru a-i da reclamantului posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a dispozițiilor art. 295 și art. 296 proc. civ. urmează să admită apelul pârâtului și să respingă apelul reclamantului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Pârâtul apelant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 455 din 25.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și respinge acțiunea reclamantului împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul reclamantului, în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.MM
7ex/20.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
