Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.10/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra apelului declarat de reclamantul Prefectul Județului împotriva sentinței civile nr.776 din 09 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Arad - secția civilă - în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Comunei, și cu prin mandatar, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au consemnate în încheierea ședinței publice din 15 ianuarie 2009 care face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la 3.03.2008,sub nr.530/-, reclamantul Prefectul județului Aac hemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei, solicitând anularea Dispoziției nr.6 din 14 ianuarie 2008, ce are ca obiect acordarea unor despăgubiri, în schimbul restituirii în natură a unui imobil situat în comuna, înscris în CF nr. 3452 nr. top. 990-991/b/1/1 și nr. top 990-991/1/2/2 compus din intravilan cu casa nr. 601 în suprafață totală de 888.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că Dispoziția nr.6 din 14 ianuarie 2008 este ilegală, fiind dată cu ignorarea recomandărilor prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG NR. 250/2007.
Prin sentința civilă nr.776 din 9.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge acțiunea formulată de reclamant Prefectul Județului A împotriva Dispoziției cu nr.6 din 14.01.2008 emisă de Primarul Comunei în contradictoriu cu Primarul ca reprezentant a comunei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 368 din 19 martie 2008, s-a constatat necompetența Tribunalul Arad Secția contencios administrativ și fiscal - în soluționarea cauzei și s-a stabilit competența secției civile, iar din analiza probelor administrate în cauză, Tribunalul Arad reține în fapt: că Prefectul Județului A, a solicitat instanței anularea dispoziției Primarului comunei, prin care au fost acordate despăgubiri, cu motivația că primarul avea obligația să oferă alte bunuri cu titlul de echivalent.
In cursul soluționării cauzei, Tribunalul Arad a solicitat Comunei comunicarea situația imobilelor disponibile, care pot face obiectul compensării pentru imobilele revendicate în temeiul Legii 10/2001, republicată și care nu mai pot fi restituite în natură, dar din răspunsul Comunei, Tribunalul Arad rețină că există patru imobile pentru acest scop, beneficiarii acestei despăgubiri nu au răspuns tribunalului.
Ca atare, Tribunalul Arad, având în vedere caracterul reparator al Legii 10/2001, precum și dispoziția atacată de prefect (prin care au fost acordate despăgubiri), raportat la faptul că imobilul revendicat a fost înstrăinat, apreciază că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte modul de acordarea despăgubirilor, a fost acceptat de beneficiarii despăgubirilor, iar pe de altă parte, Prefectul poate ataca un act privind legalitatea, însă în prezenta cauză nu este vorbă de nelegalitatea dispoziției atacate.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat în termen legal, apel, Prefectul Județului A, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii sale și anulării Dispoziției nr.6/14.01.2008, emisă de Primarul comunei, motivând în esență că prin respingerea acțiunii, instanța de fond nu a ținut seama de prevederile Titlului VII din Legea nr.297/2005,așa cum a fost completate și modificat prin OUG nr.81/2007 și nici de prevederile punctului 1.4 litera B din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererii de apel și în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art.282 rap. la art.295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul de față al reclamantului este nefondat, urmând că în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă, căci în speță raporturile juridice sunt de drept civil,operând principiul disponibilității, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii primei instanțe,iar Legea nr.10/2001, are un caracter reparator, în considerarea unei anumite persoane,adică "intuitu personae".
Curtea constată că dispoziția nr.6 din 14.01.2008, emisă de Primarul comunei - de respingerea restituirii în natură și de propunerea de acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilul în litigiu notificat situat în - este legală și temeinică, întrucât acest imobil revendicat a fost înstrăinat numiților și, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.23 din 15.august 1997 și din acest motiv nu poate fi restituit în natură intimaților pârâți de mai sus astfel că în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, (privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare), ca și art.1 alin.2 și 3, art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989), precum și prevederile HG nr.250/2007.
Aceasta, deoarece este dovedit în dosar că intimații pârâți notificatori au calitate de persoane îndreptățite, în sensul și înțelesul dispozițiilor art.3 alin.1 lit. coroborat cu art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilul în discuție pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri constituind proprietatea acestor intimați, la momentul deposedării abuzive,care imobil a fost trecut în proprietatea Statului Român, prin Decretul nr.223/1974, el făcând obiectul art.2 lit.a din Legea nr.10/2001, fiind preluat în baza Decretului nr.223/1974, în prezent imobilul acesta fiind valabil înstrăinat, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare și a procesului verbal de predare - primire a locuinței, încheiat în baza Legii nr.112/1995 și s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea cumpărătorilor și, la data de 6.04.2001, sub încheierea nr.679/2001, iar în raport de prevederile Decretului nr. 223/1974, dispozițiile cuprinse în art.1.4 B din HG nr.498/2003, sunt nelegale, ele fiind în vădită contradicție cu art.1(2), art.12(2), art.19(2) și 24 (1și2) din Legea nr.10/2001, și modificând în mod esențial această lege, (în aplicarea căreia au fost emise), ținând seama și de principiul ierarhiei actelor normative, aceste norme schimbând, prin interpretare dispozițiile Decretului nr.223/1997, contravenind și dispozițiilor art.41 și 135 din Constituția României, precum și art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care România a aderat, conform Legii nr.30/1994.
De altfel,însăși intimați pârâți și, prin întâmpinarea depusă la dosar, arată că, întrucât imobilul în cauză a fost vândut, în baza Legii nr.112/1995, chiriașilor de la acea perioadă, consideră că nu li se mai poate retroceda în natură, fapt pentru care solicită să li se acorde despăgubiri bănești,(însă aceștia nu au declarat apel).
Sub acest aspect, susținerea apelantului referitoare la modul în care se va cuantifica valoarea acestor despăgubiri bănești, apare prematură în sensul că se poate avea în vedere diferența dintre valoarea despăgubirilor ce vor fi primite, actualizate și valoarea de piață a acestui imobil, neoperând în speță,o dublă restituire, cum eronat arată apelantul reclamant.
Curtea consideră că în raport de conținutul Dispoziției nr.6/14.01.2008 (de respingerea restituirii în natură și de propunere de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul în discuție) emisă de Primarul comunei, această dispoziție constituie un act civil de reparație, încât reclamantul apelant nu justifică în dosar un interes legitim, născut și actual, în promovarea acțiunii sale, pe cale de excepție putându-se susține că acesta nu are nici calitate procesuală activă, iar pe fondul cauzei, acțiunea acestuia este lipsită de temei legal (acesta nefiind precizat și clarificat, respectiv dacă este o acțiune în anularea unui act juridic ori în constatarea nulității unui act juridic), câtă vreme doar intimații pârâți sus-menționați aveau posibilitatea legală să atace sus-zisa Dispoziție emisă de primar, în termen de 30 de zile, la Tribunalul Arad - secția civilă - conform art.4 din Dispoziție.
Așadar, cum în dosar, reclamantul apelant nu a făcut dovada existenței unor alte bunuri sau servicii pe care să le fi putut oferi Primăria comunei, cu titlu de echivalent și deoarece restituirea în natură a acestui imobil, nu este posibilă (el fiind înstrăinat legal chiriașilor menționați), în mod just prin citata Dispoziție nr.6/14.01.2008 s-a propus doar acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu care soluție însăși intimații pârâți au fost de acord și la care au subscris, aceștia neatacând în termen legal această Dispoziție și nici nu au declarat apel împotriva sentinței civile atacate de față, (prin care corect s-a respins acțiunea reclamantului apelant de față).
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum deci nici una din criticile formulate în apel nu sunt de întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest apel al reclamantului de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, potrivit tuturor argumentelor de mai sus expuse, pe larg, de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel d e către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul Prefectul Județului A împotriva sentinței civile nr. 776 din 09 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Arad - secția civilă -.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/26.01.2009
Dact.NF/26.01.2009
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
