Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 100
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta domiciliată în C, str. - -, -.1,.1, D și pârâții CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR - C, str. -, nr. 7, D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR - C, str. -, nr. 7 D, împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns apelanta reclamantă, asistată de avocat, lipsind apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelurilor de față.
Avocat pentru apelanta reclamantă, susține oral motivele scrise în raport de care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul de a se dispune compensarea obligațiilor reciproce de plată, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
La data de 01.11.2004 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului C solicitand instantei ca prin sentința ce va pronunța, să fie obligat paratul să comunice modul de soluționare a notificării nr.1424/2001, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii, în cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere de la soluționarea cauzei și până la executarea integrală a obligației de către pârât.
A motivat că în anul 2001 formulat notificarea înregistrată sub nr.1424, prin care a solicitat restituirea unei suprafețe de teren în natură, dar până în prezent nu a primit niciun răspuns la cerere.
Prin încheierea din 13.12.2004 a Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de contencios Administrativ, a fost scoasă cauza de pe rol și înaintat dosarul spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj -Secția Civilă, având în vedere disp. art.24 alin.1 și 8 din Legea 10/2001.
Reclamanta și-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând instanței să dispună anularea dispoziției nr.8084 din 14.10.2003, emisă de intimatul pârât, invocând nelegalitatea actului jurisdicțional atacat, în condițiile în care imobilul a cărui restituire se solicită, nu este în totalitate afectat de utilitate publică.
În același timp reclamanta a formulat cerere de repunere în termen, precizând că dispoziția atacată nu i-a fost comunicată.
Prin sentința civilă nr.201 din 13.03.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.254/CIV/2005, s-a admis cererea, astfel cum a fost precizată, anulată dispoziția nr.8084/14.10.2003 emisă de Primarul Mun.C și obligat la emiterea unei dispoziții asupra notificărilor de restituire în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Consiliul Local C, arătând că instanța de fond a obligat intimații să emită o dispoziție asupra notificărilor de restituire în natură, fără a preciza întinderea dreptului reclamantei și identificarea terenului, care poate fi restituit în natură,deoarece tocmai datorită faptului că acest lucru nu se poate face.
Astfel, prin raportul de expertiză s-a reținut că există o suprafață de teren liberă de 511,89 mp. împărțită în 5 corpuri distincte și în urma cercetării locale s-a reținut, în baza declarațiilor reclamantei, existența unor suprafețe libere, fără a putea fi identificate în teren, astfel că nelegal instanța de fond a anulat dispoziția nr.8048/2003.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă, a solicitat respingerea apelului, în situația în care nu s-a reținut tardivitatea acestuia, să se facă aplicarea art.11 pct.2 din Legea 10/2001, rep. Cu privire la rambursarea sumei primită ca despăgubire la data exproprierii.
Prin decizia civilă nr.873 din 14.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost admis apelul declarat, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând sentința ca fiind nelegală si netemeinică.
Înalta Curte de Casatie și Justiție a respins recursul declarat, prin decizia nr. 3352/2007.
În rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat dosarul sub nr-, iar prin sentința civilă nr. 635 din 11.10.2007 a admis cererea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA MUN
A fost anulata dispoziția nr.8048/2003, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 511,89 mp, marcată pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, cu culoarea galbenă, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a constatat dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii 247/2005, modificată pentru suprafața de 659,11 și a fost obligată reclamanta la restituirea sumei primită ca despăgubire, actualizată în condițiile Ordinului BNR nr.4/2003.
S-a lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin notificările înregistrate sub numerele 1424 si 1293/2001, reclamanta, în calitate de persoana îndreptățită, a solicitat unității deținătoare - Primăria C restituirea terenului expropriat în baza Decretului nr.33/1986 din str. -, actuală str. - -, în suprafață totală de 1089 mp.
Primăria C, prin dispoziția nr. 8048/2003, a respins cererea formulată de și soțul său, privind restituirea în natură a suprafeței de 1089 mp, și a înaintat Prefecturii dosarele de notificare, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești la valoarea estimată de petenți.
Prin dispoziția menționată s-a reținut imposibilitatea restituirii în natură a terenului, întrucât este "afectat de utilități publice, precum și de proprietăți particulare". Reclamanta, prin modificarea adusă cererii inițiale, a contestat dispoziția emisă, solicitând restituirea în natura a terenului liber, așa cum a fost identificat ăn raportul de expertiză.
Pornind de la această situație de fapt s-a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 11 Lg. nr. 10/2001, potrivit cărora persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren, rămasă liberă, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul doar parțial.
Art. 1 alin. 2 Lg. nr. 10/2001, consacra principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, se acordă despăgubiri.
Acest principiu se aplică și în cazul prevăzut de art. 2 lit. g din același act normativ, ce se referă la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. 1 din Lg. nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
De altfel, utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii prin decretul menționat în speță, nu a operat pentru întreaga suprafață de teren. Atât expertul desemnat în cauză cât și instanța, cu ocazia cercetării la fata locului, au constatat că există o suprafață de teren liberă, neafectată de utilități publice, susceptibila a se restitui în natura persoanelor îndreptățite.
Astfel, în raportul de expertiza executată în cauză de expertul s-a stabilit existenta unei suprafețe libere totale de 511,89 mp, compusă din 5 corpuri unitare care formează un tot (fila nr. 167). Aspectele constatate de expertul au fost confirmate de instanță cu ocazia cercetării la fata locului (fila 127).
Impotriva acestei sentinte, in termenul legal, au formulat apel reclamanta si paratii Consiliul Local C prin Primar si Primaria Municipiului C prin Primar.
In apelul sau, reclamanta a criticat sentinta tribunalului sub aspectul omisiunii instantei de a face aplicarea dispozitiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, in sensul de a constata ca intre stat si reclamanta, in calitate de persoana indreptatita, s-au nascut obligatii reciproce de plata si respectiv restituire.
Cei doi parati au solicitat admiterea apelului si schimbarea in totalitate a sentintei tribunalului sustinand, in esenta, ca, desi expertul a identificat din totalul de 1089 mp o suprafata de 511,89 mp compusa din 5 corpuri de teren, nu a fost avuta in vedere utilitatea terenului, zonele de protectie a constructiilor edificate si servitutile legale instituite de legea speciala de retrocedare, aspecte in raport de care reclamanta are dreptul doar la masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 si HG nr. 250/2007, acordate in conditiile impuse de HG nr. 1095/2005.
In cauza, reclamanta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de catre parati, solutie care se impune in raport de probele administrate in cauza, respectiv procesul verbal intocmit cu prilejul cercetarii locale si expertiza tehnica, din care rezulta ca terenul in suprafata de 511,89 mp poate fi restituit in natura.
S-a dispus de catre instanta completarea raportului de expertiza sub aspectul evaluarii de catre expert a suprafetei de teren de 659,11 mp, care nu poate fi restituit in natura.
Analizand apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate si prin aplicarea art. 296, 297.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Cu privire la apelul reclamantei.
S-a retinut de catre tribunal dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii 247/2005, modificată, pentru suprafața de 659,11 mp, imposibil de restituit.
Solutia este insa data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 si ale art. 24 din Legea nr. 10/2001, aceasta, deoarece interpretarea corecta a sintagmei "notificari solutionate pana la data intrarii in vigoare a noii legi" din perspectiva art. 16 alin. 1 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este cea potrivit careia aceste notificari sunt cele in urma carora entitatile investite au emis decizii sau dispozitii motivate, prin care au stabilit acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, precum si cuantumul acestora, neatacate in instanta in termenul prevazut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 dupa modificare.
Prin urmare, dispozitiile care se aflau pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii noi, anume data de 25 iulie 2005 sau cele care erau deja solutionate si au fost ulterior atacate in termenul legal nu pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale, ci raman supuse controlului de temeinicie si legalitate declansat in temeiul art. 24 ( 26) din Legea nr. 10/2001.
In acest sens este si decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 prin care Inalta C de CAsatie si Justitie - Sectiile Unite a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca prevederile cuprinse in art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor nu se aplica dispozitiilor emise anterior intrarii in vigoare a legii, contestate in termenul prevazut de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, constatand indreptatirea reclamantei la masuri reparatorii, tribunalul nu a stabilit si valoarea terenului in suprafata de 659,11 mp imposibil de restituit, aceasta fiind de 726.866,50 lei ( 197.733 euro), conform concluziilor expertizei, dispusa in faza judecarii apelului, necontestate de niciuna din parti.
In ceea ce priveste apelul paratilor, Curtea apreciaza ca fiind nefondate criticile formulate de apelantii parati Consiliul Local al Municipiului C si Primaria Municipiului C vizand gresita restituire a terenului in suprafata de 511,89 mp, identificat prin dispozitivul deciziei atacate, prima instanta facand o interpretare corecta a prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Apelantii au invocat incidenta prevederilor art. 10.1 din HG nr. 250/2007, care interzic restituirea in natura a suprafetelor de teren care sunt afectate de servituti legale si care folosesc la buna exploatare a constructiilor deja edificate.
Norma cuprinsa in alin. 2 al articolului 11 instituie obligativitatea restituirii in natura a terenurilor libere in ipoteza in care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa doar partial aceste terenuri.
Expertiza intocmita in cauza a stabilit ca terenul care a facut obiectul notificarii este acelasi cu cel care a fost expropriat de la reclamanta, in suprafata de 1.169 mp, din care numai 511,89 mp este libera, 570 mp sunt ocupati de strada - -, iar restul de 87,11 mp de utilitati publice.
Expertul si-a fundamentat concluziile pe verificarea efectuata la fata locului, analiza actelor de proprietate ale reclamantei, anexele la decretul de expropriere, planul cadastral al zonei, concluziile expertului fiind in acelasi sens cu rezultatul cercetarii la fata locului, ceea ce determina convongerea ca exprima un punct de vedere corect.
Asa fiind, criticile apelantilor vizand imposibilitatea restituirii in natura a terenului in suprafata de 511,89 mp apar ca nefondate, cata vreme constatarile expertului si rezultatul cercetarii locale nu au fost combatute prin nicio alta proba.
In considerarea celor expuse si in baza dispozitiilor art. 296.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondat apelul declarat de paratii Consiliul Local C si Primaria Municipiului C prin Primar si sa admita apelul reclamantei si sa schimbe sentinta in sensul constatarii dreptului la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 659,11mp, în sumă de 197.733 EURO, respectiv 726.866,50 lei, cu obligarea reclamantei la restituirea sumei primită ca despăgubire, actualizată în condițiile Ordinului BNR 4/2003, restul dispozitiilor sentintei urmand a fi mentinute.
In aplicarea prevederilor art. 274.civ.Cod Penal, apelantii intimati vor obligati la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 900 lei reprezentand onorariul de avocat si onorariul de expert ( filele 19, 30 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C, str. - -, -.1,.1, D, împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Schimbă sentința, în sensul constatării dreptului la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 659,11mp, în sumă de 197.733 EURO, respectiv 726.866,50 lei, cu obligarea reclamantei la restituirea sumei primită ca despăgubire, actualizată în condițiile Ordinului BNR 4/2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL C - PRIN PRIMAR - C, str. -, nr. 7, D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR - C, str. -, nr. 7 D, împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Obligă apelanții pârâți la 900 lei cheltuieli de judecată, către apelanta reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Daniela Vijloi
