Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 100
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 491 din 29 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Botoșani -Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de le acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când pentru a da posibilitate pârât-intimaților Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și Primăria Municipiului B - prin primar să ia cunoștință de înscrisurile depuse la termenul la acel termen, în vederea formulării de către părți a concluziilor scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 11 aprilie 2005 petenta, prin mandatar, în calitate de moștenitoare a defunctei, a contestat legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 1080 din 18 martie 2005 emisă de Primăria municipiului B, prin care i s-a refuzat recunoașterea fostei sale proprietăți, precum și acordarea măsurilor reparatorii solicitate conform Legii nr. 10/2001, întrucât a solicitat acordarea măsurilor reparatorii legale pentru întregul imobil expropriat prin Decretul nr. 421/1982, adică 91,78 construcții și 187 teren. A insistat în a susține că este îndrituită a primi în natură partea de teren rămasă neconstruită ori un alt teren în natură pentru acesta, prin compensare, iar pentru terenul construit trebuie să primească despăgubiri bănești.
Prin sentința civilă nr. 491 din 29 martie 2006, Tribunalul Botoșania admis contestația și a anulat Dispoziția nr. 1080 din 18 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului B, instituție pe care a obligat-o să emită o dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri în favoarea petentei, pentru întreg imobilul clădire și teren aferent în suprafață de 187 și să înainteze dispoziția și notificarea în condițiile art. 16 alin. 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost deposedată prin expropriere de fosta sa proprietate din municipiul B, str. - -, constând în construcții de 91,78 și teren aferent de 187, în baza Decretului de expropriere nr. 421/1982, cu plata unei despăgubiri de 33.138 lei. Fosta locuință a fost demolată iar terenul aferent este ocupat, petenta fiind îndreptățită la despăgubiri calculate conform art. 1 alin. 2 și art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței civile mai sus-arătate a formulat apel reclamanta, prin mandatara.
Motivându-și apelul, aceasta arată că hotărârea atacată nu respectă prevederile Legii nr. 10/2001, drepturile care i se cuvin trebuind să-i fie acordate. Apelanta a precizat că solicită ca, în locul terenului cuvenit, să i se dea terenul pe care este amplasată casa în care locuiește, teren pentru care ea plătește chirie în prezent.
Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Bas olicitat respingerea apelului întrucât instanța de fond a respectat prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, acordând despăgubiri reclamantei în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin decizia nr. 232 din 16 octombrie 2006 Curtea de APEL SUCEAVA - Secția civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că solicitarea reclamantei de a primi un alt teren în locul celui expropriat, evaluat în raportul de expertiză extrajudiciară, nu intră în atribuțiile instanței de judecată, fiind corectă soluția tribunalului sub aspectul constatării existenței și întinderii dreptului subiectiv al acesteia.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, aducându-i critici pe care le-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 și pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
Reclamanta a susținut că respectiva cerere de restituire în natură a imobilului a fost respinsă de Primăria Municipiul B, pe motiv că pe terenul în cauză sunt construcții de utilitate publică. Cu toate acestea, pe același amplasament, a fost concesionată o parte din teren pentru construcția unui notariat public, după cum reiese din raportul de expertiză tehnică. A precizat că încă din fața tribunalului a solicitat acordarea unui teren în schimbul celui care nu poate fi restituit în natură, posibilitate pe care și Legea nr. 247/2005, varianta în vigoare în acest moment, o prevede în art. 1 alin. 21.
A criticat raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul agreat de instanță pentru că nu reflectă realitatea din teren, în sensul că nu menționează că din terenul respectiv există o suprafață liberă, ce poate fi restituită în natură. A depus un raport de expertiză extrajudiciar, care însă nu a fost luat în considerare de către instanța de judecată.
Prin decizia nr. 6080 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 232/2006 a Curții de APEL SUCEAVA, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
În motivare s-a reținut că instanța de apel nu a clarificat situația juridică a terenului care a făcut obiectul notificării, nu a analizat și rezolvat obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate în scris și aflate la fila 60 din dosarul tribunalului, nu s-a stabilit valoarea construcției demolate pentru care instanța a constatat îndreptățirea reclamantei la obținerea de despăgubiri și nici nu s-a analizat varianta compensării cu alt teren, posibilitate prevăzută de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data promovării acțiunii.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 11 ianuarie 2008.
Față de îndrumările din conținutul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a solicitat Primăriei Municipiului B relații în legătură cu posibilitatea restituirii în natură a unei părți din terenul în suprafață de 304,74 mp preluat înainte de 1989 și a compensării cu un teren aflat pe alt amplasament, conform prevederilor Legii nr.10/2001. De asemenea, la indicația instanței de casare și la cererea apărătorului reclamantei, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize topografice și a unei expertize în construcții, obiectivele pentru experții desemnați în cauză fiind consemnate în încheierea din data de 6 iunie 2008 ( fila 70 dosar apel ). Obiecțiunile depuse în scris la fila 60 dosar fond și neanalizate de către prima instanță au fost avute în vedere la formularea obiectivelor către experții desemnați în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța constată următoarele:
Prin Decretul de expropriere nr. 412/1982, autoarea reclamantei - numita - a fost deposedată prin expropriere de fosta sa proprietate din municipiul B, str. - -, constând în construcție de 91,78 și teren aferent de 187
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul expropriat reclamanta este îndreptățită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta în compensare cu alte bunuri sau pot fi despăgubiri bănești, în condițiile prevederilor speciale din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Deoarece reclamanta a solicitat ambele forme de măsuri reparatorii, conform alin. 4 al art. 1 din Legea nr. 10/2001, respectiv teren în compensarea suprafeței preluate abuziv și despăgubiri bănești pentru imobilul demolat, instanța analizat posibilitatea ca reclamanta să primească în schimb terenul deținut în prezent cu chirie, situat în- (fostă Calea Națională nr. 245).
Conform adresei și documentației trimise de intimată ( filele 25-29 dosar -) acest teren nu figurează pe lista bunurilor care pot fi acordate în compensare, conform dispozițiilor art. 1 pct. 5 din Legea nr.10/2001, această suprafață fiind solicitată în temeiul legii menționate mai sus de numiții și.
Cum reclamanta nu și-a manifestat opțiunea pentru nici unul dintre terenurile cuprinse în lista afișată de Primăria B, instanța va avea în vedere varianta acordării despăgubirilor bănești, conform valorii terenului așa cum a fost calculată în raportul de expertiză efectuat în cauză, soluționarea notificării înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 permițând instanței stabilirea cuantumului despăgubirilor, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2005.
Expertiza topo efectuată în cauză de ing. relevă faptul că terenul expropriat aparține în prezent domeniului public al Primăriei B, rămânând doar o suprafață de 82 neocupată de construcții sau utilități, identificată în Anexa 1 la raportul de expertiză (fila 147 dosar). Date fiind dimensiunile, configurația, amplasamentul și vecinătățile suprafeței liberă de construcții, aflată în imediata apropiere a unui complex comercial, această porțiune de teren nu poate fi restituită în natură, reclamanta urmând a primi despăgubiri pentru întreg terenul expropriat în sumă de 50.000 Euro, așa cum rezultă din evaluarea expertului (fila 145 dosar).
Conform suplimentului la raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză, suma cuvenită reclamantei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul demolat este de 57.924 lei (fila 159 dosar -) și reprezintă diferența dintre valoarea de piață a construcției demolate și suma actualizată, primită cu titlu de despăgubiri la data exproprierii.
Față de cele arătate anterior, instanța constată că apelul declarat în cauză de reclamantă este întemeiat, urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă să-l admită și să schimbe în parte sentința tribunalului. Vor fi menținute dispozițiile referitoare la admiterea contestației și anularea Dispoziției nr. 1080/2005 emisă de Primăria Municipiului B și se va constata că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru imobilele expropriate în cuantumul precizat în considerentele prezentei decizii.
Conform art. 274 și 276 din Codul d procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată proporțional cu capetele de cerere admise, astfel că intimata Primăria municipiului B - prin primar - va plăti reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată parțiale din apel.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 491 din 29 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 491 din 29 martie 2006 a Tribunalului Botoșani în sensul că, menținând dispozițiile referitoare la admiterea contestației și anularea Dispoziției nr. 1080 din 18 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului B, constată că petenta este îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul clădire și teren aferent, expropriat conform Decretului nr. 421/1982, astfel:
- suma de 57.924 lei pentru imobilul clădire, reprezentând diferența dintre valoarea actualizată a imobilului demolat și suma primită la acel moment cu titlu de despăgubiri, conform evaluării expertei ( fila 159 dosar nr- );
- suma de 50.000 euro pentru terenul expropriat, aferent imobilului-clădire, conform evaluării exp. ( fila 145 dosar nr- ).
Obligă intimata Primăria Municipiului B - prin primar să plătească reclamantei apelante suma de 1200 lei cheltuieli de judecată parțiale din apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru judecător în
semnează președintele instanței
Red.
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 5/17.07.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Dumitraș Daniela
