Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 100
Ședința publică din data de 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea, cu domiciliul ales la Cabientul Av. -, cu sediul în P,-, județul P,împotriva sentinței civile nr. 81 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA S - PRIN PRIMAR, cu sediul în S,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta contestatoare reprezentat de avocat din cadrul Baroului P și intimata Primăria S - prin primar reprezentată de consilier juridic .
Procedura îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta contestatoare, susține oral motivele de apel, arătând că în mod greșit instanța de fond a considerat că termenul prevăzut de dispozițiile art.22 din Legea 10/2001 este un termen de decădere și nu unul de prescripție, nefiind posibil repunerea în termenul de a formula notificarea.
În acest sens precizează că deosebirea esențială dintre prescripția extinctivă și termenul de decădere se regăsește în faptul că prescripția extinctivă stinge numai dreptul la acțiune, pe când decăderea stinge însuși dreptul subiectiv.
Astfel, susține că din actele existente la dosar rezultă faptul că apelantul contestator a fost în imposibilitate de a formula notificarea în termenul prevăzut de Legea 10/2001, deoarece a luat cunoștință de dispozițiile acestei legi în momentul în care a venit prima oară în țară, în vara anului 2005, dată la care a înțeles să formuleze notificarea.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata Primăria S- prin primar, față de dispozițiile deciziei nr.293/3.03.2009 a Curții Constituționale, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatoarea solicitat, în contradictoriu cu Primăria S, să se dispună anularea Dispoziției nr. 2249/4.12.2006 prin care fost respinsă notificarea nr. 1065/2005, repunerea în termenul de formula cerere în baza Legii nr. 10/2001, precum și restituirea în natură imobilului situat în S,--32, județul
În motivarea contestației, s- învederat că imobilul solicitat aparținut mamei contestatoarei -opol, în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 639/1942, fiind rechiziționat în anul 1952, prin Ordinul nr. 2970/1946, preluarea realizându-se prin procesul-verbal nr. 644/1952.
Contestatoarea precizat că arătat în cuprinsul notificării faptul că nu avut cunoștință de măsurile reparatorii din legislația română, datorită faptului că de foarte mulți ani locuiește în, unde avut domiciliul până la deces și mama sa, luând cunoștință de respectivele acte normative în vara anului 2005, când revenit în țară.
Intimata, legal citată, nu formulat întâmpinare.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.81/09.01.2008, a respins atât cererea de repunere în termenul de depunere a notificării, cât și contestația formulată în temeiul Legii 10/2001, ca fiind neîntemeiată, reținând că prin Dispoziția nr. 2249/4.12.2006 emisă de Primarul orașului S s- dispus respingerea notificării nr.1065/2005 înregistrată la Primăria Orașului S, formulată de contestatoarea prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc Asociați și, apreciindu-se că respectiva notificare fost tardiv introdusă, prin nesocotirea art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată, completată și republicată.
S-a mai reținut că, prin respectiva notificare, contestatoarea solicitat restituirea în natură imobilului situat în S,--32, ce aparținut mamei sale, în prezent decedată, -opol.
Conform art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, persoana îndreptățită trebuia să notifice, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură imobilului, nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării, atrăgând pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent potrivit alin.5 al aceluiași text legal.
Din interpretarea literală și sistematică a dispoziției legale enunțate mai sus, rezultă în mod indubitabil faptul că termenul instituit de Legea 10/2001 pentru notificarea unității deținătoare este un termen de decădere, iar nu de prescripție extinctivă.
S-a mai arătat că, în concret, acest termen de decădere curge ireversibil, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, aceasta fiind deosebirea esențială între decădere, ca sancțiune de drept material și prescripția extinctivă. Întrucât textul de lege nu distinge, decăderea operează indiferent dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil ori dacă la data intrării în vigoare a legii, imobilele erau deținute de persoanele juridice obligate la restituirea în natură, sau de alte persoane fizice ori juridice.
Instanța de fond a mai arătat că Legea nr.247/2005, care a modificat Legea nr.10/2001, nu a operat o repunere a persoanelor îndreptățite în termenul de formulare a notificării și nici nu a instituit un nou termen de depunere a unor astfel de notificări. Prin urmare, notificarea înregistrată la Primăria orașului S sub nr.22243/02.12.2005, formulată de contestatoarea pentru imobilul situat în S,--32, este tardivă, împrejurare care, de altfel, nu a fost contestată nici de partea menționată atât timp cât a adresat instanței de judecată și o cerere de repunere în termenul de a formula cerere în baza Legii 10/2001.
În raport cu natura juridică a termenului instituit de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, acesta nu este susceptibil de întrerupere, de suspendare sau repunere în termen, motiv pentru care tribunalul a respins cererea contestatoarei de repunere în termenul de formulare a notificării pentru imobilul descris.
De asemenea, în baza art.25 cu aplicarea art.22 din Legea nr.10/2001, coroborate cu art.1169 Cod civil, tribunalul a respins contestația formulată de, ca fiind neîntemeiată, apreciind că Dispoziția nr. 2249/04.12.2006 a Primarului orașului S este legală și temeinică.
Împotriva sentinței instanței de fond, contestatoarea a formulat apel, pentru următoarele motive:
Se critică sentința pentru că în mod greșit instanța de fond a considerat că termenul prevăzut de art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere, și nu unul de prescripție, nefiind posibil repunerea în termenul de a formula notificarea.
În dezvoltarea motivului de apel, s-a apreciat că deosebirea esențială dintre prescripția extinctivă și termenul de decădere se regăsește în faptul că prescripția extinctivă stinge numai dreptul la acțiune, pe când decăderea stinge însuși dreptul subiectiv.
Se susține că, în cauză, este vorba de un termen de prescripție, și nu unul de decădere, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, fiind categoric în a considera că se pierde dreptul material la acțiune și nu însuți dreptul subiectiv.
Apelanta consideră că art. II-IV din Legea nr. 247/2005, prin care s-a acordat un nou termen de 60 zile pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru anumite categorii de persoane și pentru anumite categorii de terenuri, este discreționar, aplicându-se măsuri discriminatorii prin neacordarea unui nou termen pentru cei care se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Apreciază apelanta că este discriminatoriu să se interpreteze dispozițiile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 ca reprezentând un termen de decădere, iar dispozițiile art. III din Legea nr. 247/2005 privitoare la termenul de 6 luni prevăzut în art. 4 (1) din OUG nr.94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 să fie considerat un termen de prescripție, astfel că, s-au încălcat grav dispozițiile art. 16 și 21 din Constituția României.
Arată apelanta că, din actele depuse la dosar, rezultă faptul că aceasta a fost în imposibilitate de a formula notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, luând cunoștință de dispozițiile acestei legi în momentul în care a venit prima orară în țară, în vara anului 2005, dată la care a înțeles să formuleze notificarea.
Se solicită admiterea apelului, iar pe fond, admiterea acțiunii.
Intimata, deși a fost citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceasta nu a depus-
În ședința publică din 28 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelantă.
În fapt, prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2008, invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II și IV din Legea nr. 247/2005, prin care s-a acordat un nou termen de 60 zile pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru anumite categorii de persoane, pentru anumite categorii de terenuri, astfel că, au fost aplicate măsuri discriminatorii prin neacordarea unui nou termen pentru cei care se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Se susține mai departe că, dându-se posibilitatea de a se formula noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate doar în ceea ce privește aplicabilitatea Legii nr.18/1991 și a legilor privind cultele religioase și minoritățile naționale și neacordând același termen și pentru persoanele care se încadrează în dispozițiile Legii nr.10/2001, consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 16 din Constituția României care prevede egalitatea cetățenilor în drepturi, în fața legii și a autorităților publice.
Consideră petenta că s-au încălcat și dispozițiile art. 21 din Constituția României care dă posibilitatea oricărei persoane să se adreseze justiției pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, fără a putea fi îngrădit de vreo lege.
Apreciază petenta că atât ea, cât și alte persoane care au fost în imposibilitate de a formula cerere în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, sunt discriminate în mod flagrant prin dispozițiile art. II-IV din Legea nr. 247/2005, care au stabilit un nou termen pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate numai pentru anumite categorii de persoane.
La dosar s-a depus decizia nr. 293/3.03.2009 a Curții Constituționale.
Examinând sentința apelantă, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată prima critică, care se referă la faptul că instanța de fond a considerat că termenul prevăzut de art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere, și nu unul de prescripție, întrucât chiar textul de lege precizează că nerespectarea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Pe de altă parte, este bine știut că excepția prescripției este o excepție de fond, peremtorie, care tinde în respingerea acțiunii fără a mai intra în cercetarea fondului, pe când textul mai sus menționat precizează în mod clar că nerespectarea termenului de 6 luni atrage chiar pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, deci sancțiunea este nu prescripția, ci decăderea din dreptul de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii.
În ceea ce privește criticile aduse art. II-IV din Legea nr. 247/2005, apelanta a invocat excepția de neconstituționalitate a acestor texte de lege.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin încheierea din 28 octombrie 2008 a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale care s-a pronunțat prin decizia nr. 293/3.03.2009.
Prin această decizie, Curtea Constituțională a arătat că autorul excepției este nemulțumit de faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a acordat un nou termen de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele care se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, în vreme ce, pentru alte categorii de persoane, care se încadrează în dispozițiile altor legi, s-au acordat noi termene de depunere a cererilor de restituire.
De asemenea, se arată că, în mod constant Curtea Constituțională a reținut că acceptarea unei asemenea critici care tinde la completarea textelor de lege, ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare țării.
În ceea ce privește ultima critică, respectiv faptul că apelanta a fost în imposibilitate de a formula notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 întrucât locuiește în străinătate și a luat cunoștință de această lege abia când a venit în țară, în vara anului 2005, Curtea va reține că aceasta este nefondată întrucât textul de lege, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, nu face nicio distincție în ceea ce privește domiciliul persoanelor îndreptățite de a solicita măsuri reparatorii potrivit acestei legi.
Este știut că necunoașterea legii de către o persoană, indiferent unde are domiciliul, nu poate fi invocată ca o apărare pentru repunerea în termenul de depunere a notificării.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă, ca respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură -, cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr. 81 pronunțată la 9 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA S-prin primar, cu sediul în S,-, cod poștal -, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
4 ex/18.05.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Marilena Panait
