Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 708
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 128 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în com., sat, jud.D, domiciliat în M, -., nr. 7, -. 12, jud. D, domiciliat în com. Lungă, Sat Izvoru, nr. 11, jud.D, domiciliat în M, nr. 14, -. 1, jud.D, domiciliat M, -, nr. 88, jud.D, domiciliat în com., Sat De, nr. 109, jud.D, domiciliat în M, -, nr. 100,. 2, jud.D, M, bld. 22, nr. 3.. 28, jud.D, domiciliat în M, nr. 1, -. 45, jud. domiciliat în com., Sat, nr. 264, jud.D, domiciliat în M, bld., nr. 2,. 1,. 3, jud.D, domiciliat în M, nr. 6, -. 13, jud.D, domiciliat în M, bld., nr. 2, -. A,. 12, jud.D, domiciliat în M, nr. 30, -. 12, jud.D, domiciliat în M,. nr. 2,. 41, jud.D, domiciliat în M, nr. 27, -C,. 15, jud.D, domiciliat în M, nr. 1, --IV,. 6, jud.D, domiciliat în M, nr. 2, -B,. 15, jud.D, domiciliat în com., Sat De, nr. 404, jud.D, domiciliat în com., Sat, nr. 186, jud.D, domiciliat în M, T, nr. 17,. 26,. 5, jud.D, domiciliat în M, nr. 11, -. 55, jud.D, domiciliat în M, nr. 3, jud.D, domiciliat în com., Sat De, nr. 142, jud.D, domiciliat în com., Sat, jud.D, domiciliat în M, bld. 22, nr. 1, -. 8, jud.D, domiciliat în M, nr. 17, -. 16, jud.D, domiciliat în com., Sat, jud.D, domiciliat în M, nr. 7, -. 17, jud.D, G, domiciliat în M,-, jud.D, domiciliat în M,-, jud.D, domiciliat în M, str.-,. 17, jud.D, domiciliat în com., Sat, nr. 204, jud.D, domciliat în com. Lungă, Sat, nr. 102, jud.D, domiciliat în M, bld. 22, nr. 3.. 76, jud.D, domiciliat în com., Sat, jud.D, domiciliat în M, -, nr. 100,.37, jud.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat întrucât în salariul de bază au fost introduse aceste suplimentări conform telexului 2412/1998.
Mai arată că sunt opozabile și actele depuse inclusiv la instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neacordate conform art. 176 al. 1 și 2 din CCM la Nivel de Energie Electrică, petrol și gaze pentru anii 2005, 2006 și 2007, art. 176 al. 1 și 168 al. 1 din CCM la nivel de societate, actualizate cu rata inflației.
S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la acordarea gratuită a acțiunilor la care reclamanții aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare potrivit disp. art. 168 al. 6 din CCM 2004 - 2008.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei și aveau dreptul, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza CCM încheiat la Nivel de Energie Electrică, Petrol și Gaze prevăzute de art. 176 al. 1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură.
S-a mai arătat că în CCM încheiat la nivel de societate pentru anii 1994 - 1996 se prevede, la art. 168 al. 1, acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe A, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, Ziua, precum și în luna octombrie -pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 al. 1, se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale.
De asemenea, s-a susținut de către reclamanți, că în anul 1997, în urma negocierilor între patronat și sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu s-au mai introdus în salariu și nici nu au mai fost acordate separat, așa cum se întâmplase anterior anului 1997, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au mai precizat reclamanții că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007 nu se mai face nicio referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a se menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, reclamanții fiind prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, încălcându-se prevederile art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea gratuită a acțiunilor, reclamanții au arătat că dreptul prevăzut de art. 168 al. 6 din pentru anii 2004 - 2008 este imperativ și nu este condiționat de vreo negociere între și, iar în eventualitatea în care aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate invoca faptul că dreptul lor nu există, instanța având posibilitatea să stabilească care sunt beneficiarii acelor drepturi și în ce condiții pot fi acestea achitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 38, 243, 283 al. 1 lit. c), art. 287 Codul Muncii, art. 145, art. 168 al. 1, art. 176 și 232 din CCM la nivel de societate pe anii 2005, 2006 și 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a prescripției dreptului la acțiune pentru capetele de cerere privind contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă și contravaloarea cotei de gaze și a prematurității pentru acest din urmă capăt de cerere, iar pe fond, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în cuprinsul întâmpinării.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 128 pronunțată la data de 19 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile invocate de către pârâtă, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, excepția prematurității și cea a prescripției dreptului la acțiune.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată la plata suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă 2006 - 2007 conform perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Totodată, s-a respins ca nefondată cererea privind plata contravalorii a 4000 mc gaze naturale pe anii 2005 - 2007 și ca prematur formulată cererea privind acordarea a 100 de acțiuni.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția prescripției invocată de către pârâtă este neîntemeiată întrucât drepturile solicitate de salariați sunt drepturi salariale și nu alte venituri reglementate pentru persoane aflate în nevoi speciale, în speță termenul de prescripție fiind de 3 ani și nu de 6 luni, așa cum a susținut pârâta.
Instanța a respins și excepția prematurității cererii, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe motiv că obligația negocierilor cade în sarcina pârâtei conform dispozițiilor CCM și ale contractului individual de muncă. Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, tribunalul a apreciat-o ca fiind fondată pentru perioada 2006 - 2007 întrucât aceasta deși nu este prevăzută în CCM la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007, este prevăzută la nivel de ramură pentru perioada 2006 -2007, respectiv în CCM la Nivel de pe anul 2006 nr. 288/2006 din 15.02.2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/15.02.2006, act care a intrat în vigoare la data de 26 martie 2007.
Astfel, s-a reținut că potrivit. art. 176 al. 1 și 2 din CCM la Nivel de, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă. Fiecare din aceste adaosuri vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale reprezentând cota de gaze a fost apreciat ca neîntemeiat, fiind respins cu motivarea că în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze, în art. 176 al. 1 din CCM pe anul 1997 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 1.06.1997, conform unui act adițional la contract.
De asemenea, s-a arătat că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul CAs -a menționat, în art. 176 al. 1, că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997, astfel că partenerii sociali au stabilit, prin voința comună, că aceste drepturi sunt incluse în valoarea drepturilor salariale acordate încă din anul 1997.
S-a mai arătat că în măsura în care această clauză nu a fost contestată sub aspectul legalității, prevederile sale se impun cu forță de lege ambelor părți semnatare (administrație și patronat), dar și salariaților, iar aceștia din urmă nu pot pretinde distinct acordarea acestor drepturi și deși potrivit art. 238 al. 1 din Codul Muncii contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiate la un nivel superior, în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate au fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și compensării lor.
Cererea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul reclamanții ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, conform disp. art. 168 alin.6 din CCM pe anii 2004-2008, fost apreciată ca prematură reținându-se că în art. 168 alin.6 CCM la nivel de unitate pe anul 2005 este prevăzută obligația pârâtei de a acorda gratuit salariaților un număr de acțiuni negociat de cu SA.
Totodată, s-a arătat că prin Protocolul nr. 814/10.10.2008 încheiat între SA și s-a stabilit acordarea unui număr de 100 de acțiuni ordinare, nominative și dematerializate ale SA, fiecare acțiune având caracteristicile existente la data inițierii procesului de distribuire gratuită a acțiunilor, mecanismul și procedura tehnică de distribuire, inclusiv momentul inițierii acestui proces, urmând a fi stabilite ulterior semnării acestui protocol, în acest protocol fiind stabilite și persoanele îndreptățite la primirea de acțiuni gratuite, respectiv, cele care au deținut calitatea de salariat al oricând în perioada cu începere de la 14.12.2004 și până la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor.
S-a mai reținut că pârâta a inițiat demersurile prevăzute de CCM în ce privește acordarea gratuită a acțiunilor prin încheierea protocolului din 10.10.2008, în vederea stingerii acestor obligații și eliminarea prevederilor din CCM, așa cum rezultă din conținutul art. III din protocol, astfel încât tribunalul a respins cererea formulată de reclamanți cu privire la acest capăt de cerere ca prematură.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că veniturile solicitate de reclamanți, prevăzute de art.176 alin.1 din CCM, nu pot fi considerate un drept salarial, fiind vorba de un venit reglementat ca măsură de protecție socială, prevăzut într-un capitol distinct din CCM pe intitulat "Protecția socială a salariaților", astfel că pretențiile intimaților-reclamanți sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art.283 lit.e Codul Muncii, fiind vorba de cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, data nașterii dreptului la acțiune fiind data la care salariatul nu a încasat suma solicitată, deși momentul pretins al exigibilității era luna octombrie a fiecărui an.
Așa fiind, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, cererile intimaților-reclamanți erau prescrise.
Într-un alt motiv de recurs se arată că intimații-reclamanți sunt lipsiți de calitate procesuală activă, susținându-se că această calitate presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății, iar în raport de art.176 din CCM, rezultă că acest text stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului, constând în venitul anual pentru aprovizionare de toamnă-iarnă și nu dă naștere la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani, drept care ar fi luat naștere în condițiile unui rezultat în acest sens al negocierii speciale cu sindicatul, iar pentru ipoteza în care au loc negocierile, se instituie numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor pentru determinarea cuantumului venitului anual din luna octombrie, respectiv un salariu minim pe, stabilit conform CCM.
Se mai arată că asemenea negocieri nu au mai existat începând cu anul 1998, ceea ce corespunde situației că acest venit a fost introdus din luna martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat al recurentei - majorat în acest fel.
Separat de motivația pentru care sindicatul nu a mai solicitat, conform alin.4 al art.176 CCM și Legii nr.130/1996, negocierea cu patronatul pe această temă, faptul în sine, al inexistenței negocierilor pentru acordarea distinctă a venitului din luna octombrie și inexistența unei clauze explicite în acest sens în CCM pe perioada indicată până în prezent, atrage inexistența dreptului pretins prin acțiune, astfel încât intimații-reclamanți, nefiind creditori în raportul juridic de drept substanțial - obligațional - invocat nu au calitate procesuală activă.
Pe fond, se susține că acțiunea este neîntemeiată, nedatorându-se venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în condițiile în care acesta a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, introducerea adaosurilor în salariul de bază fiind prevăzută de art.137 și art.176 alin.6 din CCM.
Arată recurenta că acest venit a fost introdus din martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat - majorat în acest fel, prin adresa IP nr.2412/29.05.1998 sucursalele fiind înștiințate cu privire la aplicarea art.168 alin.3 din CCM aferent anului 1997, care statua că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Se mai învederează că părțile semnatare ale CCM au agreat majorarea salariilor brute de bază, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 1.03.1998, cuantum ce a fost indicat și cum acest ajutor a fost inclus în salariul de bază al angajaților la nivelul anului 1998, de atunci fiind plătit lunar ca parte integrantă din salariu, acțiunea reclamanților nu putea fi primită.
De asemenea, se susține că potrivit art.168 din CCM SA din perioada 1998-2001, fiecare din suplimentările de la alin.1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr.130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază, precizându-se că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr.2412/1998.
Se concluzionează că dreptul invocat în baza art.176 CCM nu este un drept pur și simplu, ci afectat de condiție suspensivă, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare, pasivitatea și neformularea niciunei cereri de negociere la încheierea CCM pe anii 2005, 2006 și 2007 corespunzând situației introducerii venitului anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în salariul de bază, ceea ce semnifică renunțarea implicită la dreptul pretins în prezent de către intimații-reclamanți și inexistența creanței pretinse prin acțiune.
Se mai arată că hotărârea este contradictorie sub aspectul argumentelor care susțin, în opinia instanței, existența dreptului la suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru anii 2006-2007 întrucât inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit, în CCM din 2003 până în prezent înseamnă inexistența dreptului pretins de reclamanți prin acțiune.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Intimații- reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin sentința pronunțată tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și prescripției dreptului la acțiune invocate de recurenta-pârâtă, soluție care este corectă după cum se va arăta în continuare.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, pe când, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor acestora, cât și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecată societatea-pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, iar împrejurarea că cererea acestora este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare nu justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei sunt însă întemeiate.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie ( pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai - printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractale colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada 2006-2007.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale intimaților-reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 s-a convenit ca suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SNP SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, până în prezent, astfel încât în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea obligând pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă 2006 - 2007 conform perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge în întregime capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă actualizate, ca neîntemeiat, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 128 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în com., sat, jud.D, domiciliat în M, -., nr. 7, -. 12, jud. D, domiciliat în com. Lungă, Sat Izvoru, nr. 11, jud.D, domiciliat în M, nr. 14, -. 1, jud.D, domiciliat M, -, nr. 88, jud.D, domiciliat în com., Sat De, nr. 109, jud.D, domiciliat în M, -, nr. 100,. 2, jud.D, M, bld. 22, nr. 3.. 28, jud.D, domiciliat în M, nr. 1, -. 45, jud. domiciliat în com., Sat, nr. 264, jud.D, domiciliat în M, bld., nr. 2,. 1,. 3, jud.D, domiciliat în M, nr. 6, -. 13, jud.D, domiciliat în M, bld., nr. 2, -. A,. 12, jud.D, domiciliat în M, nr. 30, -. 12, jud.D, domiciliat în M,. nr. 2,. 41, jud.D, domiciliat în M, nr. 27, -C,. 15, jud.D, domiciliat în M, nr. 1, --IV,. 6, jud.D, domiciliat în M, nr. 2, -B,. 15, jud.D, domiciliat în com., Sat De, nr. 404, jud.D, domiciliat în com., Sat, nr. 186, jud.D, domiciliat în M, T, nr. 17,. 26,. 5, jud.D, domiciliat în M, nr. 11, -. 55, jud.D, domiciliat în M, nr. 3, jud.D, domiciliat în com., Sat De, nr. 142, jud.D, domiciliat în com., Sat, jud.D, domiciliat în M, bld. 22, nr. 1, -. 8, jud.D, domiciliat în M, nr. 17, -. 16, jud.D, domiciliat în com., Sat, jud.D, domiciliat în M, nr. 7, -. 17, jud.D, G, domiciliat în M,-, jud.D, domiciliat în M,-, jud.D, domiciliat în M, str.-,. 17, jud.D, domiciliat în com., Sat, nr. 204, jud.D, domciliat în com. Lungă, Sat, nr. 102, jud.D, domiciliat în M, bld. 22, nr. 3.. 76, jud.D, domiciliat în com., Sat, jud.D, domiciliat în M, -, nr. 100,.37, jud.D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge în întregime capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă actualizate, ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
fiind pensionat, prezenta
se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
3 ex./06.05.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
