Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 103 din 25 iunie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 iunie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.107/C din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.7826/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul-moștenitor, asistat de avocat, lipsă fiind apelanta-reclamantă și intimații-pârâți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosarul cauzei s-a depus prin compartimentul arhivă cerere de majorare de onorariu din partea expertului.
Apărătorul apelanților depune la dosar chitanța nr.-/1 din 23.06.2006 în cuantum de 1.003,00 lei și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor, cu precizarea că referitor la cererea de majorarea onorariului de expert, arată că s-a pronunțat la termenul anterior când s-a dispus majorarea acestui onorariu în sumă de 1000 lei.
Avocat, având cuvântul pentru apelanți, arată că în cauză fiind vorba despre un apel după casare, solicită admiterea lui, casarea deciziei Tribunalului, iar pe fond să fie rejudecată cauza și admisă contestația, prin anularea primei dispoziții emisă în luna august prin care a fost respinsă notificarea și anularea și a dispoziției emisă în luna noiembrie prin care a fost prima revocată. Solicită admiterea contestației și obligarea Primăriei de a emite dispoziție de despăgubiri în bani cu sumele stabilite de expert pentru suprafața de teren din intravilan cât și pentru suprafața din extravilan. Solicită cheltuieli de judecată pentru onorariu expert și onorariu avocat, urmând a depune chitanța pentru acest onorariu.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.7826/22.08.2003, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.33/29.07.2003 a Primăriei, în contradictoriu cu intimatul - Primarul comunei.
În motivarea contestației s-a arătat că dispoziția contestată este nelegală și netemeinică, încălcând dispozițiile Legii nr.10/2001, ale nr.HG614/2001, respectiv ale nr.HG498/2003.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.10011/26.11.2003, contestatorii și au formulat contestație împotriva dispoziției nr.63/23.10.2003 a Primarului comunei, solicitând anularea acestei dispoziții nelegale și obligarea primarului la emiterea unei dispoziții prin care să facă ofertă concretă de despăgubiri, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 200.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acestei contestații, s-a arătat că prin aceasta s-a revocat dispoziția nr.33/2003 împotriva căreia contestatorii formulaseră contestația ce face obiectul dosarului nr.7826/2003, fără a fi făcută vreo ofertă concretă de despăgubire, potrivit dispozițiilor legale.
Prin încheierea pronunțată la termenul din 7.01.2004, s-a dispus conexarea dosarului nr.10011/2003 la dosarul nr.7826/2003 al Tribunalului Bacău.
Prin sentința civilă nr.107/10.03.2004, Tribunalul Bacăua admis în parte cererea conexă, a anulat dispoziția nr.63/23.10.2003, a respins cererea din acțiunea conexă privind obligarea Primarului la emiterea dispoziției de ofertă și despăgubiri, ca nefondată, a respins acțiunea principală având ca obiect contestația împotriva dispoziției nr.33/29.07.2003, ca nefondată, obligând, totodată, intimatul la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 9.08.2001,numiții și au formulat în temeiul Legii 10/2001, notificare, înregistrată la. din B în dosarul nr.65/2001, pentru restituirea în natură a unor suprafețe de teren situate în intravilanul comunei, județul B, deținute de un număr de 9 persoane, totalizând 10.285.
În motivarea notificării s-a arătat ă terenurile arătate au făcut parte din parcela proprietatea petenților în suprafață de 8800. fiind stăpânite până în 1975, când a fost împărțită de autoritatea comunală în 9 parcele a câte 250. sau mai mici, și atribuit persoanelor fizice indicate pentru edificarea de locuințe, fără ca proprietarii să fi fost despăgubiți sau compensați, pentru acest teren, dobândit prin moștenire de la.
Prin dispoziția nr.33/29.07.2003 a Primarului comunei s-a respins notificarea nr.65/2001 a domnului pe motiv că imobilul solicitat nu face obiectul Legii 10/2001, regimul juridic al terenului fiind reglementat prin legea fondului funciar.
După promovarea contestației împotriva acestei dispoziții, prin dispoziția nr.63/23.10.2003 a Primăriei comunei s-a dispus revocarea dispoziției nr.33/2003 privind respingerea notificării nr.65/2001 depuse de, având în vedere normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Examinând legalitatea și temeinicia dispozițiilor contestate, instanța a reținut ca fiind întemeiată cererea pentru anularea dispoziției nr.63/2003, deoarece actele administrative supuse controlului instanțelor judecătorești nu pot fi modificate, revocate în esența lor, asupra fondului drepturilor examinate, de către organele emitente, ci doar de instanțele judecătorești competente a analiza legalitatea și temeinicia lor.
În ce privește cererile privind obligarea primarului la emiterea dispoziției de ofertă concretă de despăgubiri sub sancțiunea de daune cominatorii și contestația împotriva dispoziției nr.33/2003, cu consecințele obligării intimaților la restituirea în natură a terenurilor, instanța a apreciat că nu sunt fondate, reținând, din înscrisurile cauzei și susținerile contestatorilor, că suprafața de 8800.teren ce a format temeiul notificării, a format obiectul aplicării Legii nr.18/1991. Chiar dacă cei doi contestatori nu au fost membri terenul a făcut obiectul dispozițiilor acestei persoane juridice, autorul acestora, figurând ca înscris în AP. cu suprafața de 7,7, ha. Chiar contestatorii au arătat că -ul a intrat în mod abuziv în posesia terenului care provenea de la autorul, iar anularea titlului de proprietate nr.31618/1995 emis contestatorilor pentru suprafața de 4199. reprezintă un argument suplimentar pentru recunoașterea incidenței dispozițiilor Legii 18/1991, cu consecința excluderii aplicării /2001.
Împrejurarea că nu a fost primită de către contestatori suprafața de 4400. oferită spre compensare, nu reprezintă o cauză de aplicare a Legii nr.10/2001 și nici o modalitate de modificare a regimului juridic aplicabil.
Instanța a reținut din chiar susținerile contestatorilor, că terenul în suprafață de 8800. a fost atribuit în folosință inițial, în anul 1975, pentru edificarea de locuințe, iar recunoașterea dreptului de proprietate pentru cei care și-au edificat construcția contestată de foștii proprietari, s-a realizat urmându-se procedura prevăzută de art.36 alin.2,4,6 din Legea 18/1991, republicată.
Referitor la oferta de despăgubiri formulată prin acțiunea conexă, instanța a apreciat că aceasta urmează tot regimul juridic al legilor fondului funciar și procedura statuată inclusiv prin dispozițiile art.3 alin.4 al Legii nr.1/2000, astfel cum a fost modificată, care prevăd, ca ultimă măsură, acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată.
]Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea ed Apel Bacău care prin decizia civilă nr.1398/28.10.2004 pronunțată în dosarul nr.2061/2004 a respins ca nefondat apelul contestatorilor.
Recursul declarat de contestatori împotriva acestei hotărâri a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia civilă nr.6128/22.06.2006 pronunțată în dosarul nr.6630/2005 a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului reținându-se în esență următoarele:
Instanța de apel a reținut că petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu teren din aceeași categorie de folosință, fiind emis nr.31618/1995, pentru 4.400. însă, aceștia au refuzat acordarea de teren în compensare după depunerea notificării la Legea 10/2001; că pentru terenurile solicitate nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001 și că nu se poate considera prin aceasta că dreptul de acces la justiție al petiționarilor este îngrădit, aceștia având deschisă procedura prevăzută de Legea nr.1/2000.
Aceste argumente nu pot fi reținute. Nu rezultă că pentru terenurile ce fac obiectul Notificării nr.64/2001 reclamantul a beneficiat de măsuri reparatorii efective în baza altor legi de reparație și nici faptul că acestea ar forma obiectul Legii nr.18/1991. Titlul de proprietate nr.31618/1995, eliberat de Comisia Județeană B pentru stabilirea drepturilor de proprietate în baza Legii nr.18/1991, a fost anulat în ce privește amplasamentul terenului în suprafața de 4149. prin decizia civilă nr.498/2003 a Curții de Apel Bacău, reținându-se că terenul trebuie să se reconstituie fostei proprietare, iar prin decizia civilă nr.1017/27.10.2003 a Tribunalului Bacăus -a stabilit că la data de 1 ianuarie 1990, acest teren nu se mai regăsea în patrimoniul, întrucât fusese inclus într-un teren mai mare de 3,76 ha. ce formase obiectul unui schimb de terenuri între fosta și stat. Prin aceeași decizie s-a stabilit că aceste terenuri devenite proprietate de stat, în urma acestui schimb, au fost atribuite conform Legii nr.58/1974, ca loturi în folosință pentru construcția de locuințe cetățenilor din comuna, iar ulterior au fost atribuite în proprietatea deținătorilor de construcții conform Legii nr.18/1991.
Prin urmare nu se poate aprecia nenuanțat că recurenții au refuzat acordarea de teren în compensare și că au dreptul la reparație conform Legii nr.1/2000. În condițiile în care s-a stabilit că la data intrării în vigoare a Legii 18/1991 terenul nu se afla în patrimoniul fostei și deci nu se afla la dispoziția Comisiei de fond funciar, nu putea forma obiectul măsurilor de reparație reglementate prin această lege specială și prin legile ulterioare de modificare, nefiind astfel exclus din domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001.
Pe de altă parte, în art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 este reglementată situația terenurilor atribuite în folosință pentru construcții de locuințe, în sensul că acestea devin, la cererea deținătorilor locuințelor, proprietatea acestora. Cu privire însă la drepturile fostului proprietar, Legea nr.18/1991 nu prevede modalități de despăgubire.
Solicitările contestatorilor au fost examinate doar prin raportare la o condiție de admisibilitate a cererii de reparație în baza Legii 10/2001, respectiv cea prevăzută de art.8 din Legea nr.10/2001, fără a se verifica fondul cererii și modalitățile posibile de reparație.
Procedând la rejudecarea apelului, Curtea de Apel reține îl reține întemeiat pentru concluziile ce se vor arăta în continuare.
În motivarea deciziei nr.6128/22.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că terenurile ce fac obiectul notificării nu sunt excluse din domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001 și că în cauză nu rezultă că pentru aceste terenuri contestatorii au beneficiat de măsuri reparatorii efective în baza altor legi de reparație și nici faptul că acestea ar forma obiectul Legii nr.18/1991.
Prin aceeași decizie s-a dispus ca, instanța de apel, în rejudecare, să facă și o completă stabilire a situației de fapt, în raport de care să se stabilească modalitățile legale de reparație.
Față de cele reținute de instanța de recurs și de dispozițiile art.315 al.1 Cod procedură civilă, curtea de apel a dispus în cauză efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor de către un expert tehnic judiciar în domeniul topo-cadastru și ulterior de către un expert tehnic judiciar.
Prin Încheierea de la termenul de judecată din 9.04.2008 s-au stabilit, la cererea apelanților-contestatori obiectivele expertizei: evaluarea a două suprafețe de teren:
- terenul extravilan de la punctul"" în suprafață de 1 ha;
- terenul intravilan în suprafață de 4391,80. identificat în schița efectuată de expertul (fila 130), anexă la raportul de expertiză.
Răspunzând acestor obiective, expertul tehnic judiciar a estimat o valoare de piață de 276. 684 lei pentru suprafața de 4391,8. teren intravilan comuna și o valoare de piață de 354.500 lei pentru suprafața de 10.000. teren situat în extravilanul comunei.
Se constată însă, din studiul actelor și lucrările dosarului, raportat la acțiunea introductivă, că Dispoziția contestată nr.33/29.07.2003(fila 5 dosar fond)vizează respingerea notificării nr.65/14.08.2001, notificare prin care apelanții contestatori au solicitat restituirea în natură doar a suprafeței totale de 10.285. teren situat în intravilanul comunei, județul
Ulterior, prin precizările la acțiune(filele 32,33 dosar fond), contestatorii au făcut referire tot la Dispoziția nr.33/29.07.2003, solicitând în final restituirea în natură a terenurilor cuprinse în notificarea nr.65/14.08.2001.
De menționat că acțiunea conexă, vizează Dispoziția nr.63/23.10.2003 a Primarului comunei, cerere soluționată de prima instanță și necontestată de niciuna din părți.
Faptul că apelanții-contestatori aduc în discuție, pe parcursul soluționării apelului și alte suprafețe de teren care au făcut obiectul altor notificări excede cadrului procesual prezent, întrucât aceștia nu și-au modificat acțiunea introductivă în acest sens.
Astfel, s-au solicitat, în rejudecarea apelului, prin precizările de la termenul din 9.04.2008 și de la termenul din 25.06.2008 despăgubiri și pentru suprafața de 1,oo ha. teren situat la punctul ""în extravilanul comunei.
Acest teren a făcut, alături de alte suprafețe de teren, obiectul notificării nr.64/14.08.2001, această notificare însă, nefăcând obiectul analizei prezente cauze, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, dispoziția contestată nr.33/29.07.2003 vizează doar soluția dată de Primăria comunei la notificarea nr.65/14.08.2001.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, cu referire la art.315 al.1 Cod procedură civilă, se va admite apelul contestatorilor, se va schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării la plata de despăgubiri pentru suprafața de 4391,8. teren ce a făcut obiectul notificării nr.65/14.08.2001, despăgubiri stabilite în condițiile art.10 al.9 din Legea 10/2001 cu referire la Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite apelul promovat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.107/C din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.7826/2003.
Schimbă în parte sentința civilă apelată.
Admite contestația împotriva Dispoziției nr.33/29.07.2003 emisă de Primăria comunei, județul
Anulează dispoziția contestată.
Obligă Primăria comunei, județul B să emită în favoarea contestatorilor o dispoziție motivată de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în sumă de 276.684 lei reprezentând valoarea de piață a suprafeței de 4391,8 mp situată în intravilanul comunei, județul B, identificată prin schița la raportul de expertiză (fila 130 dosar apel).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate privind admiterea contestației împotriva Dispoziției nr.63/23.10.2003 a Primarului comunei.
Obligă intimații să plătească apelanților suma de 3400 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.sent.-
Red..- /
Red.dec..rej.- /14.07.2008
Tehn.- / 6 ex.
14.07.2008/17.07.2008
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Sorina Ciobanu
