Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales în C,-, județ C (la sediul " --") - declarat împotriva sentinței civile nr. 1257/C din 10.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C, reprezentat prin Primar, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul B,-, sector 1, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 19392/03.03.2009 și intimații pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul, reprezentat prin Primar, prin avocat, cu delegație de substituire emisă de avocatul titular, FN/04.03.2009, lipsind intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că, prin serviciul registratură, la data de 13.04.2009, intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus note de ședință, 1 exemplar.
Având cuvântul apărătorul apelantului reclamant arată că depune la dosar copie de pe pașaportul reclamantului, înscris cu care face dovada că acesta este cetățean american, renunțând la cetățenia română. Arată că, se solicită restituirea în natură a terenului, cu recunoașterea unui drept de folosință special pentru reclamant.
Având cuvântul apărătorul intimaților pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar arată că depune la dosar chitanța nr. 1071/05.03.2009 cu care face dovada cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de avocat.
. fiind de instanță, părțile prin avocați precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, luând act de susținerile părților, prin avocați, în sensul că nu mai sunt cererii prealabile sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Având cuvântul apărătorul apelantului reclamant solicită admiterea apelului formulat, cu consecința modificării sentinței civile nr. 1257/C din 10.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în sensul restituirii în natură a suprafeței de teren de 204,5 mp - reprezentând teren liber - parte din imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață totală de 325,30 mp și construcție, urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată. Aprecierea instanței că suprafața de teren liberă este relativ mică, nu poate fi reținută, și nu poate fi un impediment în vederea restituirii în natură a acesteia. Potrivit raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, suprafața totală a terenului este de 325, 30.p, iar suprafața ocupată de construcție este de 120,80 mp. Astfel că, rezultă o suprafață liberă de 204,5 mp, pe care sunt edificate construcții cu caracter provizoriu. Suprafața rămasă liberă de 204,5 mp permite exploatarea eficientă a terenului, astfel că se apreciază că nu există nici un impediment în ceea ce privește restituirea sa în natură. Totodată, apărătorul apelantului depune la dosar practică judiciară în referire la cererea cetățeanului străin de restituire în natură a unei construcții și a terenului aferent.
Având cuvântul apărătorul intimaților pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Arată că, parțial terenul revendicat este ocupat de o construcție care a fost cumpărată potrivit dispozițiilor Legii 112/1995. Terenul rămas liber nu poate fi restituit în natură reclamantului, aceasta implicând un drept de dispoziție. Ori dreptul de dispoziție nu poate fi acordat unui cetățean străin.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr. 1561/13.02.20007 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul Constanta prin Primar și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Constanta- compus din teren în suprafață de 325 mp. și construcție, acordarea de măsuri compensatorii reprezentând despăgubiri bănești pentru imobilul mai sus menționat, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 491 din 16.10.2001 la BEJ a solicitat Prefectului Județului Constanta acordarea de măsuri compensatorii reprezentând despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Constanta- compus din teren în suprafața de 325 mp. și construcție.
S-a mai arătat că ulterior s-a solicitat restituirea în natură a imobilului mai sus menționat, ce a aparținut părinților săi și, dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.138 din 9.07.1945 și preluat ulterior în proprietatea statului prin Decretul nr. 111/ 1951.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 23- 24 din Legea nr. 10/ 2001.
Prin sentința civilă nr. 2338 din 18 dec. 2007 pronunțată de către Tribunalul Constanta în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant cu obligarea pârâtului să emită o dispoziție care să conțină o propunere de acordare a despăgubirilor pentru imobilul format din teren în suprafață de 325,3 mp și locuința situată în Constanta,-, județul
Totodată a fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului, ca neîntemeiată.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a reținut că prin sentința civilă nr. 420 din 2.03 2005 Tribunalul Constantaa admis cererea reclamantului și a obligat Prefectura Constanta să răspundă notificării nr. 491 din 16.10.2005, prin acordarea unei oferte de despăgubiri. iar prin adresa nr. 9145 din 5.10.2005 Prefectura Constanta a înaintat Primăriei municipiului Constanta spre soluționare notificarea nr. 491/ 2001 ce nu a fost soluționată până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/ 2001 în absenta unor probe contrare, existenta si după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, iar pârâtul nu a făcut nici o dovadă contrarie acestei prezumții, sens în care instanța a precizat că terenul - care în prezent face parte din domeniul privat al municipiului Constanta - a fost preluat în mod abuziv.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/ 2001 obligă, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, pe deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prevederilor legii cu soluționarea notificării ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin.1 să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită (ceea ce este cazul în speță).
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au promovat apel reclamantul și pârâții Primarul municipiului C, Consiliul local Constanta și Municipiul Constanta prin Primar prin care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 101/ C din 7 mai 2008 pronunțată de către Curtea de Apel Constanta în dosarul civil nr- a fost respins apelul civil promovat de către primarul municipiului C și admis apelul reclamantului, cu consecința desființării sentinței civile atacată, și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanta.
În motivare s-a arătat că nu se poate retine o contradicție între dispozitiv si considerente întrucât în sarcina Primarului municipiului Constanta în calitate de unitate deținătoare, cade obligația de a emite dispoziție privind măsurile reparatorii ce se cuvin reclamantului ca persoană îndreptățită.
S-a mai arătat că instanța de fond a fost învestită cu o cerere privind restituirea în natură a imobilului și în subsidiar cu o cerere privind acordarea măsurilor compensatorii prin echivalent, iar prima instanță în mod greșit a respins ca tardivă cererea și nu a soluționat pretențiile reclamantului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1257/10.11.2008 prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C să emită o dispoziție motivată care să conțină propunere de acordare a despăgubirilor calculate la standardele internaționale de evaluare, pentru imobilul compus din teren și suprafața de 325,3 mp. și construcție situate în C,-, județ C, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului mai sus menționat.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor B cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii conform art. 3 din Legea nr. 10/2001pentru imobilul situat în C,-, bun preluat în mod abuziv de către stat de la autorii lui și.
S-a mai reținut că imobilul nu poate fi restituit în natură reclamantului întrucât construcția a fost înstrăinată chiriașilor și în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 28350/27.12.1996 încheiat conform Legii nr. 112/1995, iar terenul în suprafață de 325 mp. este necesar pentru folosința normală a locuinței înstrăinate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării cererii de restituire în natură a terenului liber în suprafață de 204,5 mp.
- Apelantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de restituire în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 204,5 mp.
Conform raportului de expertiză tehnico-imobiliară efectuat în cauză din suprafața totală de teren de 325,30 mp. este ocupată de construcții numai o suprafață de 120,80 mp. restul terenului de 204,5 mp. este liber de construcții cu caracter definitiv, iar construcțiile cu caracter provizoriu - magazie și garaj - nu constituie un impediment la restituirea în natură a acestui teren.
- În speță se impune și stabilirea valorii de circulație a întregului teren, pentru ca măsurile compensatorii să fie acordate în același echivalent valoric.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța în raport de criticile reclamantului se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 se înscrie în încercarea legiuitorului român de a reglementa măsuri reparatorii cât mai complete și mai adecvate proprietarilor, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, deposedate abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Legiuitorul a fost preocupat să acopere pe cât posibil toate situațiile de preluare a imobilelor de către stat în perioada de referință, acordând prevalență restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv de către stat.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la aplicarea celorlalte măsuri reparatorii.
Soluția adoptată de prima instanță cu privire la terenul în suprafață de 325,30 mp. nu încalcă principiul restituirii în natură consacrat de legea specială, cum în mod eronat susține reclamantul, deoarece tribunalul a constatat justificat că terenul nu este liber în sensul art. 9 din Legea nr. 10/2001, și pe cale de consecință nu poate fi restituit în natură, iar în acest context singura modalitate de rezolvare a solicitării în cadrul Legii nr. 10/2001 era acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 204, 5 mp. a fost corect apreciată pentru că actuala destinație a terenului intră în aria de cuprindere a sintagmei "teren aferent imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995", conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificări.
Astfel, din expertiza efectuată în cauză de ing. rezultă că imobilul ce a făcut obiectul notificării reclamantului se află în C,-. Din suprafața totală de 325 mp. o suprafață de 120,80 mp. este ocupată de locuință alcătuită din 3 camere, sală, marchiză, bucătărie și, înstrăinată în baza Legea nr. 112/1995 chiriașului. Construcția este așezată pe partea dreaptă a terenului, cum privești din stradă. Diferența de teren de 204,5 mp. constituie curtea imobilului, prin care se realizează accesul în locuință și care asigură utilizarea normală a clădirii înstrăinate.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu se restituie în natură, ci doar prin echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și nici terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul disp. Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată, în baza art. II din nr.HG 11/1997 în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul și a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 aliniat ultim din lege.
Terenul aferent reprezintă nu numai terenul de sub construcție, ci întreaga suprafață care asigură o utilizare normală a construcției înstrăinate conform Legii nr. 112/1995.
Ca proprietari ai construcției, chiriașii cumpărători au un drept de folosință și asupra terenului, dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției. Așa cum s-a statuat în practica judiciară, dreptul de superficie (dreptul de proprietate pe construcție și dreptul de folosință pe terenul aferent) nu poate fi redus doar la suprafața de teren aflată efectiv sub construcție, deoarece în acest caz titularul construcției ar fi profund prejudiciat, el fiind în imposibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra casei de locuit și fiind lipsit total de folosința terenului din jurul casei - teren absolut necesar pentru folosința normală a locuinței - precum și de folosința terenului care îi asigură accesul la calea publică.
În aceste condiții, chiar dacă prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat în favoarea cumpărătorilor și, nu s-a transmis chiriașilor cumpărători și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, ei au vocație legală de dobândirea dreptului de proprietate și asupra acestui imobil, care nu poate fi restituit în natură reclamantului.
Imposibilitatea acestei restituiri privește întreaga suprafață de teren de 325,30 mp. inclusiv suprafața de 204,5 mp. neconstruită, deoarece "terenul aferent" la care fac referire prevederile legale menționate - reprezintă tot ceea ce ține de respectiva construcție, ori în cauză, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 28350/1996 (fila 123 dosar nr- al Tribunalului Constanța ) indicat în baza Legii nr. 112/1995 și al schiței anexă la expertiza (filele 107-111),efectuat la instanța de fond rezultă că suprafața construită este de 120,80 mp. - casa de locuit, 25,65 mp. - magazie și 13,50 mp.- garaj, iar diferența de teren reprezintă prin dimensiuni și configurație teren necesar utilizării normale a locuinței.
Referitor la solicitarea de efectuare a expertizei de evaluare a terenului revendicat de reclamant în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor se reține că această probă nu este utilă soluționării cauzei, deoarece în speță sunt incidente prevederile alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 247/2005, fiind vorba de o notificare nesoluționată până la data intrării în vigoare a acestei hotărârii, ori prin decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 52/4.06.2007 s-a statuat că pentru situația dată, instanța trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei care a formulat notificarea de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor prevăzute de noua lege, fără a mai putea statua asupra valorii acestora, întrucât art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 conține norme de procedură care sunt de imediată aplicare.
Cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului se va stabili în conformitate cu procedura stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală, pe baza propunerilor unității deținătoare a imobilului, hotărârea Comisiei Centrale putând fi cenzurată în contencios administrativ.
În cauză se reține că reclamantul a solicitat în principal restituirea în natură a bunului și în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești, iar nu acordarea de bunuri sau servicii în compensare pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură.
Conform principiului disponibilității părților în procesul civil și avându-se în vedere împrejurarea că unitatea deținătoare nu a făcut o ofertă de acordare de bunuri sau servicii în compensare reclamantului, pe care acesta să o fi acceptat, prima instanță în mod corect a obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată cu propunerea de acordare de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
În baza art. 247 Cod proc. civilă obligă apelantul reclamant la 595 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelulformulat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales în C,-, județ C (la sediul "--") - împotriva sentinței civile nr. 1257/C din 10.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C, reprezentat prin Primar, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul B,-, sector 1.ca nefondat.
Obligă apelantul la 595 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud./29.04.2009
Tehnored.gref./7 ex./05.05.2009
Emis 5 com./05.05.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
