Speta Legea 10/2001. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ NR.103/

Ședința publică de la 15 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

Grefier - -

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți, domiciliat în sat Comani,-, loc. D O, județ și, domiciliată în C,-, -.31,. 1C,.1,. 1, județ C - împotriva sentinței civile 1329/C din 14.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, toți cu domiciliul în B, str. -. -, nr. 17, sector 5, ambele domiciliate în B,-, sector 5, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant, personal, intimații pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C, prin avocat, cu delegație de substituire emisă de avocatul titular, intimata pârâtă, personal, și în calitate de mandatar pentru intimații pârâții, C, - și, potrivit procurilor speciale nr. 1364/21.09.2006, nr. 1408/10.10.2006, nr. 2296/23.10.2000 și nr. 1021/04.08.2008 (filele 40,41,42, 43 din dosar fond), lipsind apelanta reclamantă.

Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.

După referatul grefierului de ședință;

Apelantul reclamant, personal, având cuvântul, depune la dosar note scrise, pe care le comunică și părților prezente, în referire la testamentul și certificatele de deces ale generalului, la care sunt atașate următoarele înscrisuri: certificatul de deces nr. 77191 din 3.04.1991 în care se menționează că data decesului a survenit la C și a fost trecută în registrul stării civile sub nr. 399 la 06.05.1938, certificatul de deces nr. -/25.05.2000 în care se menționează că decesul a fost înregistrat la C, la nr. 399 în 27 sau 28 martie 1938, adresa nr. 76129/02.03.2009 emisă de Primăria Municipiului C - - Serviciul Stare Civilă în care i s-a răspuns că din verificările efectuate rezultă că numitul a decedat la -Franța la data de 27.03.1938 - act de deces nr. 399/06.05.1938 înregistrat la Primăria Municipiului C și adresa nr. 863/09.04.2009 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C în care se menționează că în evidențele instituției nu a fost identificat testamentul olograf privind pe.

Totodată, apelantul reclamant solicită acordarea unui nou termen pentru a depune a face demersuri la Primăria O în vederea depunerii certificatului de deces al generalului.

Intimata pârâtă, personal, având cuvântul,prezintă în originalîn fața completului de judecată următoarele înscrisuri: certificatul de deces al generalului, procesu-verbal nr. 4838/28.05.1946 emis de grefa Tribunalului Constanța -Secția I Civilă, ca urmare a deschiderii testamentului doamnei General, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5145/1927, transcris sub nr. 4571/1927 la grefa Tribunalului Constanța, extras de la Arhivele Naționale ale Statului privind înregistrarea testamentului lui sub nr. 2378/1938 la grefa Tribunalului Constanța.

Instanțapune în vedere intimatei să procedeze la semnarea și certificarea "conform cu originalul" a filelor 51,52 și 53 din dosarul de fond.

Intimata pârâtă, în ședință publică, procedează la semnarea pentru conformitate cu originalul filele 51,52 și 53 din dosarul de fond.

Având cuvântul avocat, pentru intimații pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C susține că față de înscrisurile depuse în original și răspunsul Arhivelor Statului nu se mai impune amânarea judecății și apreciază cauza în stare de judecată.

Apelantul reclamant arată că insistă în acordarea unui termen pentru ca Primăria D O să motiveze cu privire la certificatul de deces al generalului.

Deliberând, C, față de înscrisurile de la dosar și cele prezentate în origina, la acest termen, apreciază că nu mai este necesară acordarea unui termen pentru a se face demersuri la Primăria D O în vederea depunerii originalului certificatului de deces, astfel că va respinge cererea apelantului reclamant ca nefiind utilă cauzei.

Întrebate fiind de instanță, părțile prezente precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.

Instanța, luând act de susținerile părților, în sensul că nu mai sunt cererii prealabile sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.

Având cuvântul apelantul reclamant solicită admiterea apelului întrucât sentința instanței de fond este nelegală. Din probatoriile administrate rezultă că reclamanții au calitatea de moștenitori și sunt îndreptățiți de a primi cota ce li se cuvine din imobilul în litigiu. Urmează a se lua în considerare împrejurarea că în arhivele Primăriei nu există originalul testamentului generalului.

Având cuvântul avocat, pentru intimații pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În raport de înscrisurile depuse în original, la termenul de astăzi, apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Având cuvântul intimata pârâtă solicită respingerea apelului, ca nefondat.

Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.


CURTEA

Asupra apelului civil de față;

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 25.08.2008, astfel cum a fost precizată, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C, C, -, și anularea parțială a dispoziței nr.3488 din 18.06.2008 emisă de Primarul Municipiului C și obilgarea acestuia la restituirea în natură a cotei părți din imobilul situat în C--5A.

În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului g-ral căsătorit cu și că sunt fiii i ai defunctului, decedat la data de 30.11.1976, acesta din urmă având calitatea de moștenitor de pe urma defunctului, proprietarul imobilului.

Separat de faptul că defunctul este tatăl lor, reclamanții au mai susținut că între aceștia și defuncții și, există și o relație de rudenie colaterală care rezultă din actele depuse la dosar și care atestă calitatea acestora de nepoți de frate, sens în care se apreciază că au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, soluția adoptată prin dispoziția contestată fiind nelegală sub acest aspect.

Prin întâmpinare, pârâții persoane fizice și-au precizat poziția procesuală reținându-se în esență că se invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamanților, deoarece prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea certificatului de calitate de moștenitor emis de către BNP de pe urma defunctului, reținându-se totodată că aceștia sunt străini de succesiune fiind înlăturați prin dispozițiile testamentare ale defunctului.

Prin sentința civilă nr. 1329 din 14.11.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanții și.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții, în calitate de parte în raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr.10/2001, au calitatea să atace dispoziția prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului și din acest punct de vedere au calitate procesuală activă.

Pe fondul contestației, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.10294 din 30.06.2003 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea certificatului de calitate de moștenitor emis de BNP prin care s-a reținut calitatea reclamanților de descendenți ai defuncților D și, în calitate de nepoți de frate.

S-a mai reținut că deși reclamanții din speța de față sunt rude colaterale cu defuncții, foști proprietari imobilului, sunt străinii de succesiunea acestora fiind înlăturați prin dispozițiile testamentare ale defunctului. În atare situație, s-a apreciat că în mod legal cererea reclamanților a fost respinsă prin dispoziția contestată, aceștia nefăcând dovada calității de moștenitori de pe urma defuncților, foști proprietari ai imobilului, Tribunalul reținând astfel că acțiunea contestatorilor este nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și susținând, în esență, că instanța a stabilit greșit că nu au calitatea de moștenitori ai generalului și al soției acestuia, deoarece prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 125 din 7 mai 2003 se atestă faptul că moștenitori ai generalului sunt soția sa, și tatăl apelanților, de pe urma căruia reclamanții sunt moștenitori conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 137 din 8 mai 2003.

Arată că, în calitate de nepoți de frate, apelanții sunt moștenitorii lui și ai soției sale, cei doi neavând alți urmași.

Cu privire la testamentul depus, arată apelanții că nu există nici un indiciu că ar aparține generalului și că exprimă voința sa.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de susținerile apelanților, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit actului de vânzare cumpărare încheiat în decembrie 1927 și a cărții funciare nr. 456/1940, proprietar al imobilului din C, str. -. - nr. 7 (actual--5A), era d-na, soția generalului. Având în vedere că, la momentul dobândirii imobilului, raporturile patrimoniale dintre soți erau guvernate de normele Codului civil, se poate afirma că imobilul astfel dobândit era proprietatea personală a soțului dobânditor pentru că în acea perioadă era specific regimul separației de bunuri, iar nu regimul comunității.

Concluzia de mai sus este susținută și de faptul că atât generalul cât și soția sa, au decedat în martie 1938 și mai 1946, deci anterior intrării în vigoare a Codului familiei, succesiunea de pe urma acestora fiind deschisă la data decesului când, așa cum s-a arătat, era specific regimul separației de patrimonii.

Admițând chiar că, după intrarea în vigoare a Codului familiei prin Decretul nr. 32/1954, bunul ar putea fi considerat ca aparținând regimului comunității de bunuri potrivit art. 4 alin. 2 din decret, decesul dl., intervenit anterior decesului soției sale, a avut ca efect transmiterea drepturilor succesorale ale generalului către soția sa. Și aceasta nu numai în virtutea calității de moștenitor legal, conform Legii nr. 319/1944, dar și în virtutea calității de legatar universale pe care dl. a instituit-o în favoarea soției sale prin testamentul olograf înregistrat la Grefa Tribunalului Constanța sub nr. 2378/1938.

Acest testament, prezentat în original, nu numai că nu a fost atacat de către celelalte persoane care aveau vocație la moștenirea generalului, dar efectele lui, de transmitere a succesiunii numai către soția acestuia, d-na, au fost recunoscute cu autoritate de lucru judecat, în mod irevocabil, prin sentința civilă nr. 10294 din 30 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Constanța.

Calitatea de unică moștenitoare de pe urma generalului, atribuită soției sale prin testament și apoi succesorilor acesteia, pârâtele din cauza de față, C, -, și, este opozabilă reclamanților care au luat parte la judecată și care nu au prezentat instanței elemente noi care să conducă la o altă concluzie decât aceea reținută prin sentința nr. 10294, respectiv aceea că reclamanții nu sunt moștenitorii nici ai generalului și cu atât mai puțin ai soției sale,.

Certificatul de calitate de moștenitor nr. 125 din 7 mai 2003 eliberat de BNP, care afirmă calitatea de moștenitor al lui, de pe urma defunctului, nu poate fi primit ca act doveditor al calității de moștenitor în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme acesta nu este eliberat într-o procedură succesorală dezbătută în contradictoriu cu celelalte persoane care aveau vocație la succesiune, prin certificatul menționat soția defunctului fiind trecută ca străină de succesiune prin neacceptare. În orice caz, constatările notarului din certificatul de calitate de moștenitor nr. 125/2003 sunt contrazise prin hotărârea instanței nr. 10294/2003, certificatul de calitate invocat de reclamanți fiind eliberat în timpul soluționării cauzei prin care se invocase nulitatea unui alt certificat de calitate de moștenitor care le atribuia reclamanților calitatea de moștenitori ai generalului.

Prin urmare, în raportul dintre certificatul de calitate de moștenitor nr. 125/2003 eliberat de BNP într-o procedură sumară, lipsită de contradictorialitate cu celelalte persoane cărora certificatul le contestă calitatea succesorală și o hotărâre judecătorească care stabilește într-o procedură contradictorie cine are calitatea de succesor al defunctului, hotărârea instanței are putere doveditoare certă, pentru că principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art. 1201 Cod civil, împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată în alt proces.

Calitatea de moștenitor de pe urma defunctului, recunoscută prin hotărâre judecătorească soției sale, în baza testamentului înregistrat la Tribunalul Constanța sub nr. 2378/1938, atestă cu certitudine că reclamanții apelanți nu au calitatea de succesori și că nu pot obține măsuri reparatorii pentru bunurile care au aparținut acestuia și cu atât mai puțin nu pot obține măsuri reparatorii pentru bunurile proprietatea soției sale, ale cărei moștenitoare sunt pârâtele intimate din cauză.

Prin urmare, constatând că în cauză tribunalul a reținut corect că reclamanții nu sunt succesorii proprietarului și că, în privința lor nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, apelul va fi respins ca nefondat.

În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimaților Primarul Municipiului C și Municipiul C, apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanții reclamanți, domiciliat în sat Comani,-, loc. D O, județ și, domiciliată în C,-, -.31,. 1C,.1,. 1, județ C - împotriva sentinței civile 1329/C din 14.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, toți cu domiciliul în B, str. -. -, nr. 17, sector 5, ambele domiciliate în B,-, sector 5, ca nefondat.

Obligă apelanții la 595 lei, cheltuieli de judecată către intimații Primarul Municipiului C și Municipiul

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Jud. fond -

Red./tehnored.dec.jud./19.06.2009

Tehnored.disp.gref./11 ex./19.06.2009

Emis 9 com./19.06.2009.

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Constanta