Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 106/
Ședința publică din 07 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.28 din data de 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în Câmpulung,-, bloc 4,.B,.2, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns, la ambele strigări ale cauzei, consilier juridic, pentru apelantul Primarul Comunei, lipsind intimații-reclamanți, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare și o cerere de strigare a cauzei după ora 11.30, din partea apărătorului intimaților-reclamanți, avocat.
Se comunică întâmpinarea, în copie, reprezentantului apelantului.
Consilier juridic, pentru apelantul Primarul Comunei, precizează că a fost prezent când s-a deplasat expertul la fața locului, însă nu a fost prezent în instanță, pentru a contesta raportul de expertiză, nefiind legal citat.
Având în vedere cererea depusă la dosar de către apărătorul intimaților-reclamanți, avocat, Curtea constată necesar a lăsa cauza la oad oua strigare, la ora 11.30.
La cea de-a doua strigare a cauzei, la ora 11.35, consilier juridic, pentru apelant, arată că nu are cereri de formulat cu privire la susținerea apelului. Precizează că nu a fost legal citat și nu s-a prezentat în instanță la termenul de judecată la care a fost depus la dosar raportul de expertiză, astfel că nu a putut formula obiecțiuni, în sensul că în prima parte a acestuia se arată de către expert că terenul nu a putut fi identificat, iar în cea de-a doua parte se face referire la terenul identificat. Solicită soluționarea pe fond a apelului.
În raport de precizarea reprezentantului apelantului, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru apelantul Primarul Comunei, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond, menținerea Dispoziției nr.63 emisă de Primarul Comunei și acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu. Precizează că, potrivit dispozițiilor art.10 alin.3 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001, entitatea investită are obligația de a identifica terenul revendicat, precum și vecinătățile acestuia și destinația, pentru a nu afecta căile de acces. Arată că terenul nu a putut fi identificat nici de expert, iar prin restituirea în natură a acestuia au fost afectate servituțile legale, respectiv căile de acces ale proprietarilor construcțiilor, terenul în litigiu fiind închiriat acestora din urmă. De asemenea, arată că intimații-reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate, nici măcar cu martori. În ceea ce privește bunurile mobile, arată că nu s-a făcut dovada că acestea existau fizic la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, așa cum prevede art.6 din Normele Metodologice pentru aplicarea acestei legi.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr.4290/05.04.2006, la ribunalul Argeș, contestatorii, -, au solicitat modificarea în parte a Dispoziției nr.33/22.02.2006 emisă de Primarul comunei, județul A, în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului de 1500. amplasat în "Căminul " și acordarea de despăgubiri și pentru bunurile mobile solicitate.
În motivarea contestației s-a arătat că în temeiul Legii 10/2001, aceștia în calitate de moștenitori ai defunctului au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1500. și acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele construcții edificate pe acest teren, care au fost demolate.
Prin Decizia nr.33/22.02.2006 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele construcții cu destinația de case de locuit, o magazie pentru muncitori și anexe pentru animale, precum și pentru clădirile ce au fost afectate înainte de demolare activității de morărit, pentru povarnă, etc, dar și pentru suprafața de teren de 1500. din "Căminul ".
Prin aceeași dispoziție s-a respins solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru bunurile existente la momentul deposedării în construcțiile moară și povarnă.
S-a mai arătat că dispoziția contestată este nelegală și netemeinică, deoarece terenul solicitat pe care au fost amplasate cele două construcții de locuit este liber și aflat în domeniul privat al comunei, astfel că se impunea restituirea în natură și acordarea de despăgubiri.
În plus, acest teren reprezintă singura cale de acces la terenul din pct."Tabon" ce a aparținut autorului petenților și pentru care aceștia au fost validați în temeiul Legii Fondului Funciar.
Petenții au contestat dispoziția și pe motiv că le-a fost respinsă cererea de despăgubiri pentru bunurile mobile necesare desfășurării activității de morărit și povarnei, deși aceste bunuri menționate în procesul verbal de inventariere a bunurilor confiscate.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că suprafața de 1500. situată în intravilanul localității nu este liberă, deoarece CAP-ul a construit două clădiri care au fost vândute de către Comisia de Lichidare a CAP-ului în anul 1991, cetățenilor G și, iar terenul aferent acestora a fost cuprins în domeniul privat al comunei și administrat de Consiliul Local, fiind încheiate contracte de închiriere cu cei doi cumpărători.
Cu privire la bunurile mobile și utilajele solicitate, de vreme ce acestea nu mai există și nici nu se află în evidențele vreunei societăți sau persoane juridice, pârâtul apreciază că nu se pot acorda despăgubiri.
S-a mai menționat de către pârât că prevederile Dispoziției nr.33 din 11.04.2006 și-au încetat aplicabilitatea începând cu 11.04.2006 prin emiterea Dispoziției nr.63/12.04.2006, precizând că dispozitivul a rămas același.
La întâmpinare pârâtul a anexat procesul verbal din 7 aprilie 2006 și dispoziția nr. 63/12.04.2006.
Față de apărările formulate prin întâmpinare, petenții au înțeles să conteste și dispoziția nr. 63/12.04.2006, dispoziție ce nu le-a fost comunicată.
Prin sentința civilă nr.28 din 6 februarie 2008, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația formulată de contestatori și a anulat în parte Dispoziția nr.63 din 12 aprilie 2006, emisă de Primarul comunei, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 452,92. și respectiv a suprafeței de 608,40. identificate în schița anexă la raportul de expertiză, cu culoare portocalie, de la fila 139 și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente pentru următoarele bunuri mobile: un de alamă de 200, un ferăstrău de apă, moară, 2 butoaie a 500, 17 butii pentru borhot și 8 butoaie Ť.
S-a menținut în rest dispoziția și a fost respinsă contestația cu privire la Dispoziția nr.33/2006, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Potrivit procesului verbal încheiat la 21.03.1949, aflat la fila 67 dosar, autorul petenților a fost deposedat de întreaga sa avere mobilă și imobilă aflată în comuna, compusă din bunurile menționate în formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului și tabelul V- aflate la filele 68(verso) și 69 dosar.
Din cuprinsul tabelului mai sus menționat, rezultă că autorul petenților a deținut în proprietate o moară și o povarnă precum și un fierăstrău de apă.
Din depoziția martorului G s-a reținut că autorul petenților - - avea și butii mari de câte 3000- 4000 litri fiecare, în care depozita prunele, iar povarna avea în dotare un de cupru de distilare, răcitor, cadru de răcire, cadrul de primire a borhotului și butoaie de depozitat țuica.
Este de altfel de notorietate că C ce deținea în proprietate o povarnă trebuia să dețină și bunurile mai sus menționate de martori, bunuri necesare desfășurării unei astfel de activități.
De asemenea, prin Dispoziția nr.63/2006 Primarul comunei recunoaște că autorul petenților a fost deposedat de un de A de 200.; 17 butii de borhot, 2 butoaie a 500. fiecare, 8 butoaie pentru Ť. moară și fierăstrău, dar întrucât la data formulării notificării acestea nu mai existau a apreciat că nu se impune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate, de stat sau de alte persoane juridice, o dată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Așadar, textul de lege mai sus enunțat, reglementează starea fizică a utilajelor și instalațiilor la data preluării și nu la data notificării, întrucât acest text de lege trebuie interpretat prin analogie cu art.11 din același act normativ, potrivit căruia pentru construcțiile demolate se acordă măsuri reparatorii și în concordanță cu scopul urmărit de legiuitor în edictarea acestui act normativ.
A interpreta dispozițiile legale mai sus enunțate în maniera reținută de pârâta - Primăria, înseamnă a goli de conținut legea specială al cărui caracter este esențialmente reparatoriu. Este normal ca de la data preluării abuzive, respectiv din anul 1949 și până la data formulării notificării, utilajele solicitate să nu mai existe fizic datorită uzurii fizice, însă ceea ce interesează este dacă ele au existat la momentul deposedării.
Așadar, cum din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că la data preluării abuzive autorul petenților deține în proprietate și bunurile mobile solicitate prin notificare, instanța apreciază că aceștia sunt îndreptățiți în temeiul art. 6 pct.2 din Legea nr.10/2001 la măsuri reparatorii și pentru acestea, respectiv un de A de 200.17 butii pentru borhot, 2 butoaie a 500. fiecare, 8 butoaie țuici, moară și fierăstrău de apă.
Privitor la terenul solicitat a fi restituit în natură în suprafață de 1500. instanța a reținut următoarele:
Pârâta a recunoscut prin întâmpinare că acesta se află situat în intravilanul localității, unde a fost "Căminul " și că pe acesta se aflau clădirile confiscate care au fost demolate.
A mai precizat pârâta că pe acest teren CAP-ul a construit două clădiri ce au fost vândute de către Comisia de lichidare a CAP-ului în anul 1991 cetățenilor G și, iar terenul în litigiu și aferent acestor construcții a fost închiriat celor doi cumpărători.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză a fost identificat terenul în litigiu.
Din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că terenul măsoară 1760. iar suprafața de 453. respectiv suprafața de 608. identificați în schița cu culoare portocalie sunt libere de construcții și detalii de sistematizare.
Așadar, pentru aceste două suprafețe sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel că petenții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestora.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că acțiunea este în parte întemeiată, motiv pentru care în temeiul art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001 a admis-o și a anulat în parte dispoziția nr.63/12.04.2006 emisă de Primarul comunei și în consecință, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 452,92. și respectiv de 608,40. identificate în schița anexă la Raportul de expertiză tehnică - cu culoare portocalie (fila 139) și acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente pentru următoarele bunuri mobile: un de A de 200. un fierăstrău de apă, o moară, 2 butoaie a 500. fiecare, 17 butii pentru borhot și 8 butoaie pentru Ť. A menținut în rest dispoziția.
Întrucât la emiterea dispoziției nr.63/12.04.2006 și-a încetat aplicabilitatea dispoziția nr.33/11.04.2006 potrivit art.1 din procesul verbal din 7 aprilie 2006, instanța a respins contestația formulată împotriva dispoziției nr.33/22.02.2006, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel Primarul comunei, susținând că este nelegală pentru că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive s-a susținut că instanța nu a ținut cont de prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, care arată că terenurile afectate de servituțile legale nu pot fi reconstituite și nu a luat în considerație constatările raportului de expertiză tehnică întocmit de expert, care a arătat că nu se poate pronunța dacă terenul identificat în expertiză este unul și același cu C solicitat de reclamanți.
S-a susținut că reclamanții nu au putut face dovada că terenul solicitat este același cu C din punctul "Căminul " și că terenul menționat în expertiză, care a fost reconstituit acestora este de fapt cale de acces pentru cele două construcții deținute în mod legal de către persoane fizice, astfel că nelegal a fost atribuit.
De asemenea, susține că instanța a dispus nelegal măsuri reparatorii în echivalent și plata despăgubirilor aferente pentru anumite bunuri mobile, încălcând dispozițiile Legii nr.10/2001 și Normele de aplicare care arată că pentru a se putea acorda astfel de măsuri reparatorii trebuie ca bunurile să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a acestei legi, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
S-a solicitat desființarea hotărârii atacate ținând cont și de faptul că la data efectuării în teren a raportului de expertiză nu a fost citat legal, încălcându-se astfel prevederile art.297 Cod procedură civilă.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins.
Motivul de apel încadrat de pârât în art.304 pct.8 Cod procedură civilă, prin care se susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății este nefondat și urmează a fi respins, întrucât instanța s-a pronunțat asupra contestației formulată împotriva dispoziției nr.63/2006, respectiv asupra a ceea ce a fost investită.
C de-al doilea motiv de apel încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, care vizează greșita reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 452,92. și respectiv 608,40. și acordarea nelegală a măsurilor reparatorii în echivalent pentru unele bunuri mobile, este de asemenea nefondat și urmează a fi respins.
Inițial, apelantul-pârât a recunoscut că suprafața solicitată de contestatori de 1.500 este situată în intravilanul localității și că a constituit căminul casei autorului acestora, pe care a construit două clădiri ce au fost vândute de Comisia de lichidare în 1991 (4-6, 7 și 28).
Prin urmare, critica vizând amplasamentul terenului litigios este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în raport cu probatoriul administrat în cauză.
S-a stabilit atât cu procesul-verbal nr.415 din 22 februarie 2006, cât și cu întâmpinarea depusă la dosar, faptul că amplasamentul solicitat de contestatori se află în pct."Căminul ", fiind identificat de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, ca aparținând anterior autorilor contestatorilor, astfel că susținerile din apel, precum că terenul identificat prin expertiză nu este unul și același cu C solicitat de contestatori nu are nici un temei.
Susținerile apelantului în sensul că terenul ar fi afectat de servituți legale și nu poate fi reconstituit sunt neîntemeiate, neexistând nici o dovadă în acest sens.
Recunoașterea prin întâmpinare a faptului că o parte din terenul solicitat este liber și închiriat persoanelor care au cumpărat cele două clădiri construite de, coroborată cu concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză de către expert, care identifică cele două parcele de teren în suprafață de 452,92. și respectiv 608,40. și stabilește că sunt libere, conduc la concluzia că instanța de fond corect a procedat în baza art.26 din Legea nr.10/2001 la admiterea contestației și anularea în parte a dispoziției nr.63/2006 în ceea ce privește terenul solicitat a fi restituit în natură, fiind aplicabile dispozițiile art.11 alin.3 din aceeași lege.
Prin raportul de expertiză sus-menționat, prin schița anexă a acestuia cu culoare portocalie au fost identificate cele două parcele de teren libere de construcții și detalii de sistematizare, astfel că prin soluția pronunțată în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, cum se susține de către apelant.
De asemenea, s-a stabilit cu această probă că cele două parcele reconstituite nu sunt afectate de servituți legale.
Se constată că și critica prin care se susține de către apelant că instanța de fond a dispus nelegal măsuri reparatorii în echivalent pentru anumite bunuri mobile este neîntemeiată în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001.
S-a dovedit cu procesul-verbal întocmit la 21 martie 1949, cu inventarul patrimoniului autorilor, și cu depoziția martorului G, faptul că autorii contestatorilor au deținut în proprietate o moară, o povarnă, un fierăstrău de apă, mai multe butoaie, butii pentru borhot și de cupru de distilare cu răcitor și cadru de răcire (67, 68, 69, 52) și că acestea au fost confiscate.
Prin dispoziția nr.63/2006 apelantul-pârât recunoaște că autorul petenților a fost deposedat de un de A, de 17 butii de borhot, 2 butoaie a 500. fiecare, 8 butoaie pentru Ť. moară, ferăstrău, dar a susținut că la data formulării notificării acestea nu mai existau, apreciind că nu se impune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru acestea.
Prima instanță în mod corect a apreciat că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul și a acordat măsuri reparatorii și pentru acestea.
Apelantul-pârât nu a făcut dovada susținerilor acestuia în sensul că aceste bunuri au fost înlocuite, casate sau distruse, ci dimpotrivă la dosar există dovezi în sensul vânzării acestora la licitația din 18 iunie 1991 (54-56).
Din actele dosarului, precum și recunoașterea apelantului la acest termen, rezultă că la efectuarea expertizei tehnice a fost prezent un reprezentant al primăriei, astfel că este nejustificată susținerea acestuia în sensul că nu ar fi fost legal citat.
La acest termen, reprezentantul apelantului a susținut că nu a fost legal citat la termenul de judecată la care a fost depus raportul de expertiză și astfel nu a formulat obiecțiuni.
Din actele dosarului, rezultă că raportul de expertiză s-a depus la dosar la data de 24 ianuarie 2008, iar cauza a fost soluționată la 4 februarie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită cu părțile (136 și 143).
Faptul că la acest termen de judecată a lipsit pârâtul nu conduce la nulitatea sentinței pronunțată în cauză pentru lipsă de procedură, întrucât pentru acest termen pârâtul a avut termen în cunoștință, fiind prezent la un termen anterior și nu mai trebuia citat.
Pentru considerentele expuse anterior se constată că instanța de fond a făcut o apreciere corespunzătoare a actelor dosarului și a aplicat corect dispozițiile Legii nr.10/2001, nefiind întemeiat nici unul din motivele de apel invocate.
Ca urmare, în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat apelul formulat de către pârât.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe apelant la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător dovedit cu chitanța de la fila 165.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.28 din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați-reclamanți fiind, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în Câmpulung,-, bloc 4,.B,.2, județ
Obligă pe apelantul-pârât Primarul comunei să plătească intimaților-reclamanți, - și suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.8/22.05.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
