Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(102/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.111
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Haralambe Mariana JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.1319 din 12.11.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G, în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.88, emise de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelanta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, în temeiul art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că intimat-reclamant în cauză, este și numitul, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită, chiar dacă nu a fost citat, prin prezența domnului avocat G ce îl reprezintă și pe acesta, conform împuternicirii avocațiale pe care a depus-o la fila 12 din dosarul de apel, date fiind prevederile art. 89 al. 2 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimaților-reclamanți declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului prezent, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV Civilă sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând să fie pronunțată o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 385 din 10 decembrie 2001 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență, că prin sentința civilă nr. 201/2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC SA și au fost obligate cele două pârâte să restituie reclamanților, o moară țărănească situată în satul, comuna, județul M, cu anexele și accesoriile acesteia.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel, pârâtele, iar prin decizia civilă nr. 2741/2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3737/2004, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA, a fost admis apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost schimbată în parte, sentința, în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâta SC SA care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 5237/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă pronunțată în dosar nr-.
Reclamanții au mai invocat faptul că pe data de 15 octombrie 2005, sentința civilă nr. 201/2004 a fost pusă în executare, iar reclamanții au intrat în posesia imobilului, conform procesului - verbal încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc " ".
Prin urmare, la data emiterii deciziei de către pârâtă, totul era terminat și decizia este nulă absolut, fiind rămasă fără obiect, de vreme ce instanțele de judecată au decis deja restituirea în natură a imobilului.
La dosarul cauzei, reclamanții au depus copii de pe hotărârile judecătorești sus-menționate, de pe procesul - verbal din 12 octombrie 2005 și de pe decizia nr. 485 din 10 decembrie 2001 emisă de pârâtă.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a invocat în primul rând, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, întrucât decizia nr. 485/2008 a fost emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca urmare a dosarului întocmit în baza notificării nr. 391/2001 formulate de către, astfel încât ceilalți doi reclamanți nu pot avea calitatea procesuală activă de a solicita nulitatea unei decizii la care nu au fost parte.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat și nici ale calității de moștenitor și pe cale de consecință, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis decizia de respingere a notificării, în deplină concordanță cu cerințele legii.
La termenul din data de 12 noiembrie 2009, tribunalul a acordat cuvântul părților atât asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și, invocată de către pârâtă, cât și pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția invocată, tribunalul a constatat că asupra imobilului ce formează obiectul cauzei, există depusă la pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, notificarea nr. 391/2001, formulată de către reclamantul, prin care solicita restituirea în natură a imobilului "Moara cu " situat în localitatea, comuna, județul
Această notificare a fost soluționată prin emiterea deciziei nr. 485 din 10 decembrie 2008 prin care pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea formulată de către reclamantul, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat și nici dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie de regulă în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Calitatea procesuală activă presupune o identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Tribunalul a apreciat că în prezenta cauză, reclamanții și nu au calitatea procesuală activă de a solicita anularea deciziei nr. 485 din 10 decembrie 2008, întrucât nici nu au formulat notificarea nr. 391/2001 și nici nu figurează ca titulari în conținutul deciziei sus-menționate.
Așadar, având în vedere că acești doi reclamanți nu au formulat notificarea nr. 391/2001, iar decizia nr. 485 din 10 decembrie 2008 se referă numai la reclamantul, în mod implicit, nu au nici calitatea procesuală activă de a solicita anularea unei decizii care privește o terță persoană.
În consecință, în raport de considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul care are calitate procesuală activă în cauză, conform argumentelor sus-menționate, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 201/2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC SA și au fost obligate cele două pârâte să restituie reclamanților o moară țărănească situată în satul, comuna, județul M, cu anexele și accesorii le acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, pârâtele, iar prin decizia civilă nr. 2741/2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3737/2004, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA, a fost admis apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs pârâta SC SA care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 5237/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă, pronunțată în dosar nr-.
Tribunalul a constatat că pe data de 15 octombrie 2005, sentința civilă nr. 201/2004 a fost pusă în executare, iar reclamanții au intrat în posesia imobilului, conform procesului - verbal încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc " ".
Tribunalul a reținut că în speța dedusă judecății, se impune constatarea nulității absolute a deciziei nr. 485 din 10 decembrie 2008, întrucât această decizie intră în contradicție totală cu dispozitivul sentinței civile nr. 201/2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, astfel cum a fost schimbat în parte, prin decizia civilă nr. 2741/2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3737/2004.
În motivarea deciziei civile sus-menționate, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are obligația legală de a restitui în natură imobilul, întrucât acesta este deținut de pârâta SC SA, iar potrivit art. 20 și 21 din Legea nr. 10/2001 în cadrul unei cereri de restituire în natură a unui imobil, calitatea procesuală pasivă poate avea numai persoana juridică deținătoare și nicidecum Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Așadar, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, a fost obligată pârâta SC SA să restituie reclamanților o moară țărănească situată în satul, comuna, județul M, cu anexele și accesoriile acesteia, iar această hotărâre a și fost pusă în executare, pe cale de consecință Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai putea să emită decizia nr. 485 din 10 decembrie 2008 prin care să soluționeze notificarea nr. 391/2001, întrucât asupra cererii de restituire a aceluiași imobil, se pronunțase deja o instanță, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
A precizat că aceste decizii se bucură de autoritate de lucru judecat în raport de pârâtă, care nu poate ignora efectele acestor decizii privite ca realitate juridică, iar pârâtei îi incumbă obligația generală a oricărui subiect de drept, de a respecta raporturile juridice pe care aceste hotărâri judecătorești le consacră.
Deciziile civile sus-menționate sunt opozabile pârâtei, atât în sensul restrâns, pârâta fiind parte în respectivele dosare, dar sunt opozabile și în sensul general al noțiunii de opozabilitate, care presupune respectarea situației juridice consacrate printr-o hotărâre judecătorească, cu atât mai mult cu cât decizia este irevocabilă, iar hotărârea a și fost pusă în executare.
În concluzie, în raport de aceste considerente, având în vedere că decizia nr. 485 din 10 decembrie 2008 fost emisă cu privire la un imobil pentru care deja se dispusese restituirea în natură, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă la care pârâta a fost parte, tribunalul a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 485 din 10 decembrie 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în soluționarea notificării nr. 391/2001 formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001.
A precizat totodată, că deși în cererea formulată, numărul deciziei este nr. 485 din 10 decembrie 2001, tribunalul a constatat nulitatea deciziei nr. 485 din 10 decembrie 2008, întrucât în realitate, decizia a fost emisă pe data de 10 decembrie 2008, așa cum rezultă și din întâmpinarea formulată, dar și din conținutul deciziei depuse la termenul din data de 12 noiembrie 2009 de către reprezentantul pârâtei.
Împotriva sentinței civile nr. 1319 din 12 noiembrie 2009, pronunțate în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat apel, în termen legal, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, pentru următoarele considerente:
Apelanta - pârâtă a fost învestită legal cu soluționarea notificării nr. 391/2001, formulate de către intimatul, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului "Moara cu valțuri" situat în localitatea, comuna, județul
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 25 coroborat cu cele ale art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire.
Astfel, precizează apelanta că în mod eronat, instanța de fond a reținut că "în speța dedusă judecații se impune constatarea nulității absolute a deciziei nr. 485 din 10 decembrie 2008", atât timp cât instituția apelantă a fost investită cu soluționarea unei notificării, ea fiind obligată să se pronunțe asupra cererii.
Apelanta consideră că decizia nr. 485/2008 a fost emisă în deplină concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul, respingerii contestației, ca nefondată.
Motivele respingerii notificării nr. 391/2001 sunt următoarele: nu au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și nici ale calității de moștenitor de pe urma defunctului.
În susținerea notificării, petentul a depus doar procesul - verbal de preluare încheiat în data de 15 iunie 1948, neprezentând alte acte.
Ca regulă generală, dreptul de proprietate se dovedește cu acte translative de proprietate, precum și cu acte de vânzare - cumpărare, schimb, donație, rentă viageră, contract de întreținere, testament care conține un legat cu titlu particular, bineînțeles în completarea probatoriului de mai sus, putându-se depune și orice alte înscrisuri.
Apelanta precizează că prin adresa nr. CB/25668 din 05 octombrie 2007, s-au solicitat intimatului - reclamant, documente prin care să dovedească dreptul de proprietate și calitatea sa de moștenitor, dar acesta nu a înțeles să dea curs solicitării Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
Faptul că petentul depune procesul - verbal de preluare din data de 15 iunie 1948, nu suplinește lipsa actelor doveditoare din dosarul administrativ al notificării, acesta reprezentând doar modul prin care statul a intrat în posesia bunului. Într-adevăr, procesul - verbal de preluare depus alături de acte translative de proprietate, întărește dreptul de proprietate al deținătorului imobilului revendicat, dar nu poate fi considerat act care să dovedească proprietatea.
Astfel, nefiind depuse la dosarul administrativ al notificării, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis decizia de respingere a notificării în deplină concordanță cu cerințele legii.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor, art. 22.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prevede: "Se admit numai copii egalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor".
Actele doveditoare ale calității de moștenitor sunt: certificatul de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia, filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a învederat că nu a avut cunoștința de faptul că reclamanții au început procedura de executare silită privind restituirea în natură a imobilului revendicat, în baza sentinței civile nr. 201/2004, aceștia fiind puși deja în posesie.
În același sens, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost legal învestită cu soluționarea notificării petentului în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Față de dispozițiile articolului sus-menționat, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluționat legal notificarea petentului, prin emiterea deciziei motivate nr. 485 din 10 decembrie 2008, având obligația legală de soluționare a acestei notificări.
Au învederat instanței, că intimații - reclamanți aveau obligația să comunice Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului că au fost puși în posesie și proprietate asupra imobilului revendicat, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 și că nu mai au pretenții privind acordarea de despăgubiri/măsuri reparatorii în echivalent, de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în condițiile art. 29 din lege.
În consecință, apelanta apreciază că decizia nr. 485 din 10 decembrie 2008 este temeinică și legală, fiind emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în deplină concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, și-a întemeiat motivele de apel pe dispozițiile art. 288 și următoarele Cod de procedură civilă, precum și celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul motivelor de apel, solicitând totodată, judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod de procedură civilă.
A solicitat în temeiul dispozițiilor art. 288, art. 296 Cod de procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către intimatul - reclamant, în contradictoriu cu instituția apelantă.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Intimații - reclamanți, și nu au depus întâmpinare, deși potrivit art.289 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație.
În apel, nu au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 și art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 282 și urm. Cod de procedură civilă.
Verificând decizia apelată, prin prisma criticilor invocate, în limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul prezent este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată faptul că prin decizia civilă nr. 2741/2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3737/2004, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 5237/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a stabilit în mod irevocabil, faptul că în aplicarea Legii 10/2001, apelanta din cauza prezentă - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, nu poate să soluționeze notificarea vizând imobilul constituit din moara țărănească situată în satul, comuna, județul M, cu terenul, anexele și accesoriile acesteia.
Această apreciere în referire la imobilul concret din litigiul respectiv (același imobil cu cel din prezenta cauză), s-a realizat în considerarea pe de o parte, a faptului că pârâta apelantă prezentă nu era unitatea deținătoare a imobilului, în sensul prevederilor art. 20 din Legea 10/2001, în forma în vigoare pe atunci (devenit art. 21 în prezent), iar, pe de altă parte, în considerarea imposibilității de calificare a pârâtei, din principala instituție implicată în procesele de privatizare, într-un mecanism cu atribuții jurisdicționale în cadrul proceselor de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent (filele 12 verso, 13 dosar fond).
Același argument al nedeținerii imobilului în litigiu, ca și temei al statuării că această apelantă nu avea calitate procesuală pasivă în cadrul cererii de restituire întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001, a fost reținut și de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă, în cadrul considerentelor deciziei sale (fila 33 verso dosar fond).
Așadar, se poate concluziona în temeiul acestor argumente expuse, faptul că prin aceste hotărâri judecătorești anterioare, s-a stabilit în mod irevocabil, împrejurarea că apelanta nu poate soluționa notificarea formulată în baza Legii 10/201, cu privire la imobilul în litigiu.
Or, în disprețul acestei statuări irevocabile a unei instanțe de judecată, pârâta apelantă procedează nu numai la soluționarea notificării, dar și mai mult, la soluționarea sa pe fond, în sensul respingerii cererii întemeiate pe Legea 10/2001, de restituire a imobilului, sfidând încă o dată, hotărârea judecătorească anterioară, irevocabilă, prin care se dispusese și restituirea imobilului.
Argumentul apelantei în sensul că dispozițiile Legii 10/2001, o obligau să soluționeze notificarea, devine nerelevant, atât timp cât această problemă fusese tranșată în mod irevocabil, prin referire tocmai la prevederile acestei legi speciale, în hotărârea judecătorească anterioară, apelanta, ca parte litigantă în cauza anterioară, fiind obligată să respecte dispozițiile instanței de judecată.
De asemenea, prin prisma acelorași considerente, argumentul apelantei în sensul că trebuia să fie înștiințată de către reclamanți că au început procedura executării silite sau că au fost puși în posesie, este total nefondat, atât timp cât se stabilise că nu această instituție poate soluționa notificarea și atât timp cât a fost parte în litigiul anterior, prin care s-a dispus restituirea imobilului.
În consecință, date fiind aceste argumente, toate criticile apelantei referitoare la nedepunerea de acte doveditoare ale dreptului de proprietate sau ale calității de moștenitor, de către notificator, inclusiv în urmare solicitării în acest sens, a apelantei, au același evident caracter nefondat.
Întrucât potrivit principiului disponibilității, reclamanții (și ne referim în mod special, la cel cu calitate procesuală activă) au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei astfel emise și având în vedere reaua-credință a apelantei ce a ignorat cu desăvârșire dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile, în care a avut calitatea de parte, Curtea apreciază că sentința civilă pronunțată de către tribunal, în sensul constatării nulității absolute a deciziei administrative, este una legală și temeinică, argumentația instanței de fond fiind corectă și judicioasă.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, apelul promovat.
Totodată, se va lua act potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă, că nu se solicită cheltuieli de judecată, aferente fazei apelului, de către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1319 din 12 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat G, DTS,-, -. 1,. 7, județul M, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. 14.03.2010
Tehnodact./
6ex./ 14.03.2010
-4.-
Președinte:Haralambe MarianaJudecători:Haralambe Mariana, Fănica Pena
