Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(116/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.209
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.1126 din 27.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant personal, lipsind recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, în temeiul art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Se mai învederează și faptul că intimatul-reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 10.02.2010, întâmpinare.
Intimatul-reclamant se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de, la data de 28.03.2005, având CNP -.
Curtea constată că întâmpinarea a fost depusă cu respectarea dispozițiilor art.308 alin.2 din Codul d e procedură civilă și apreciază că recurentul-pârât a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acesteia de la dosar, dată fiind obligația sa de diligențe prevăzută de art. 129 al. 1 Cod Procedură Civilă, având în vedere și împrejurarea că a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, în temeiul art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și admiterea cererii privind acordarea despăgubirilor, formulată prin întâmpinare. Precizează că hotărârea recurată este legală și temeinică, iar criticile din recurs vizează pe alocuri, alte persoane.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 28 octombrie 2008, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să repună pe reclamant în termenul de deschiderea succesiunii mamei sale decedată la data de 10 decembrie 2004 în B,-,. 12,. B,. 1,. 41, sector 4.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este unicul fiu al defunctei, că începând din septembrie - octombrie 2004 până la data de 31 martie 2006, reclamantul a fost tot timpul internat în Spitalul din Franța unde a avut loc un transplant de ficat de la fiul acestuia, astfel că nu a putut fi prezent la înmormântarea mamei sale, reclamantul reușind să revină în țară, abia în aprilie 2006, astfel că a pierdut dreptul de șase luni pentru acceptarea moștenirii, solicitând repunerea în termenul de opțiune și stabilirea calității sale de unic moștenitor.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță, spre a-și susține apărările.
Reclamantul a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța a respins la data de 24 februarie 1999, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei de interes, calității procesuale pasive și inadmisibilității.
Prin sentința civilă nr. 1428 din 03 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr-, s-a admis cererea reclamantului, a fost repus în termenul de opțiune succesorală, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei decedată la data de 10 decembrie 2004 în B, sector 4, și s-a constatat calitatea reclamantului de unic moștenitor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că termenul de opțiune succesorală prevăzută de art. 700 cod civil este de șase luni de la deschiderea succesiunii (data decesului) și care s-a prescris, reclamantul administrând probe pertinente cu acte medicale care justifică repunerea în termenul de opțiune succesorală potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, s-a admis cererea, s-a constatat și manifestarea dorinței reclamantului de acceptare a succesiunii mamei sale, în calitate de descendent de gradul I, constatându-se calitatea sa de unic moștenitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul chemat în judecată, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea excepției lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului în prezenta cauză, acesta neavând astfel calitate procesuală pasivă, dar și respingerea cererii pe fond, ca neîntemeiată, respectiv ca inadmisibilă.
Pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, s-a constatat că într-adevăr, potrivit art. 680 Cod civil "în lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului", însă potrivit art. 5 alin. 8 din HG nr. 731 din 04 iulie 2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau ale Municipiului B reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale".
Privitor la inadmisibilitatea acțiunii, s-a arătat că potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, se instituie o procedură specială, necontencioasă privind vacanța succesorală, la inițiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, procedură finalizată cu eliberarea certificatului de vacanță succesorală de către notarul public, care exclude intervenția instanțelor judecătorești în materie.
Astfel, deși Statul prin Ministerul Finanțelor Publice ar dobândi moștenirea ope legis, de la deschiderea succesiunii, pentru a se produce un asemenea efect, este necesară eliberarea certificatului de vacanță succesorală.
Iar faptul că nu s-a dezbătut succesiunea defunctei, din diverse motive, nu-l califică în mod automat pe Stat, drept moștenitor, întrucât în acest fel, procedura notarială sus-menționată ar deveni practic inutilă, iar reglementarea - art. 85 din Legea nr. 36/1995 - fără conținut.
Prin decizia civilă nr. 1126 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă s-a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a arătat că nu poate fi primită excepția lipsei calității apelantului de reprezentant al Statului Român în litigiul dedus judecății, întrucât reprezentarea Statului prin direcțiile generale ale finanțelor publice potrivit art. 5 alin. 8 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 aprobate prin HG nr. 731/2007 vizează doar situația succesiunilor care urmează a fi declarate vacante, nu și situația de speță - obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l constatarea deschiderii succesiunii defunctei și a calității reclamantului de unic moștenitor, iar în cauză nu există dovezi că ar fi fost făcute demersuri pentru declararea vacanței succesiunii defunctei.
Or, în cauză sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora, în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, Statul participă "prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop", astfel că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea vacanței succesorale, s-a apreciat acest motiv de apel ca fiind lipit de obiect, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat un asemenea obiect.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a reiterat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român referitor la constatarea vacanței succesorale, în raport de dispozițiile art. 5 alin. 8 din HG nr. 731 din 04 iulie 2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, calitatea de reprezentant având, dimpotrivă, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau ale Municipiului B pentru Statul ca subiect de drepturi și obligații care urmează a fi citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale.
S-a reiterat și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea vacanței succesorale potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, care prin natura ei este o procedură necontencioasă.
Singura excepție decurge din cazurile prevăzute de art. 78 lit. b din Legea nr. 36/1995, când moștenitorii care își contestă unul altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale, întinderea drepturilor succesorale, când procedura dobândește caracter contencios, fiind sesizate instanțele judecătorești.
Simplul fapt că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută, nu echivalează automat, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, acest efect producându-se doar prin eliberarea unui certificat de vacanță succesorală.
S-a solicitat admiterea recursului, și admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice al Statului, respectiv a excepției de inadmisibilitate.
Intimatul - reclamant a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, precizând că este unicul moștenitor al mamei sale, în mod greșit în considerente menționându-se numele defuncților și, probabil aceste nume fiind preluate în mod eronat din alte dosare, arătând că este grav bolnav pentru a se prezenta în instanță, solicitând pentru abuzul declarării recursului, obligarea recurentului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul creat în sumă de 500 lei/ron, menționând un cont deschis la.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul este fondat pentru considerentele ca urmează:
Curtea constată că reclamantul cheamă în judecată Statul Român în calitate de pârât, deși acesta nu-i contestă eventualul drept de moștenitor al mamei sale, în calitate de fiu al acesteia.
reclamantul avea acces la un notar public, pentru a obține un certificat de moștenitor ori un certificat de calitate de moștenitor, fără a fi necesară formularea unei cereri în instanță.
Doar în situația divergențelor între moștenitori, în cazurile prevăzute de art. 78 lit. b) din Legea nr. 36/1995, părțile sunt îndrumate de către notar să se adreseze instanțelor judecătorești, pentru o dezbatere contradictorie a succesiunii.
În cererea sa, reclamantul afirmă calitatea sa de unic moștenitor, așadar cu excluderea altor persoane fizice cu vocație la succesiunea mamei sale, fie legală, fie testamentară, astfel că prin chemarea - statului, se dorește clarificarea - poziției acestuia față de succesiune, în raport de vocația sa generală, potrivit art. 680 Cod civil, de a culege succesiunea ope legis: "în lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului".
Numai într-o astfel de situație ar putea fi chemat Statul în judecată în calitate de pârât, acțiunea reclamantului devenind unainterogatoriecare dă dreptul titularului dreptului, în mod preventiv, să-l cheme în judecată pe Statul Român care eventual i-ar putea contesta dreptul, pentru a se consemna dacă îi recunoaște sau nu dreptul, în speță dreptul la moștenire.
Din relațiile de la dosarul de fond, rezultă că nu se cunosc moștenitorii defunctei, astfel că reclamantul a formulat o acțiune în constatare interogatorie, chemând în judecată Statul Român, potrivit celor menționate mai sus.
Recurentul însă, contestă calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, prin excepția invocată în primul motiv de recurs.
Excepția este fondată.
Curtea constată că într-adevăr, potrivit art. 5 alin. 8 din HG nr. 731 din 04 iulie 2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii (art. 680 Cod civil - nota red.), în proprietatea privată a statului, "În succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau ale Municipiului B reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale" și nu Ministerul Finanțelor Publice.
Prin art. 5 alin. 7 din hotărârea sus-menționată se statuează că: "pentru bunurile provenind din succesiuni vacante, titlul de proprietate al statului asupra acestora este certificatul de vacanță succesorală emis de notarul public, care se transmite direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau ale Municipiului B".
Prin urmare, excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român invocată în recursul formulat, este fondată.
Considerentul reținut în decizia recurată, în sensul că cererea nu are ca obiect constatarea vacanței succesorale și că statul ar urma să figureze ca subiect cu drepturi și obligații, potrivit art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, prin Ministerul Finanțelor Publice nu este corect, întrucât doar vocația generală la o eventuală succesiune vacantă îl legitimează procesual pe Statul Român în cauză, din perspectiva unor dispoziții legale speciale, cele sus-menționate, în materie de succesiune și care au prioritate de aplicare.
Excepția însă, privind inadmisibilitatea capătului de cerere privind constatarea vacanței succesorale, nu este fondată, în mod corect fiind respinsă de instanțele de fond și apel, întrucât nu există un astfel de capăt de cerere cu un astfel de obiect, pe de o parte, iar pe de altă parte, că procedura necontencioasă prevăzută pentru constatarea vacanței succesorale în general, nu exclude potrivit art. 331 Cod de procedură civilă, accesul la o instanță judecătorească, într-o acțiune interogatorie ori provocatorie, potrivit cu interesul titularului acțiunii, pentru clarificarea dreptului.
În speță, excepția privind inadmisibilitatea invocată nu va fi primită, pentru cele reținute mai sus.
Curtea constată că intimatul - reclamant a formulat direct în recurs, prin întâmpinare, o cerere de despăgubiri la care să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, de 500 lei/ron, pentru prejudiciul ce i s-a creat prin atacarea sentinței de fond.
O astfel de cerere nu este fondată urmând a fi respinsă ca atare, întrucât exercitarea căilor de atac constituie un drept procesual al părților cauzei, decurgând din lege, iar în speță nu s-a făcut vreo dovadă a abuzului procesual, mai mult, intimatul - reclamant este partea căzută în pretenții, prin admiterea recursului pârâtului.
din întâmpinare, în sensul menționării în considerentele deciziei recurate a altor defuncți, și, în loc de defuncta în cauză, este pertinentă, fiind o eroare materială clară, strecurată în chiar motivele de apel ale pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și preluate ca atare, în considerentele deciziei din apel (fila 4, respectiv fila 12 dosar apel), care nu conduce prin ea însăși, la o soluție de nulitate a hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul, modificată decizia recurată, în sensul admiterii apelului potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, schimbării în tot a sentinței apelate, admiterii excepției lipsei de calitate de reprezentant al Statului Român, a Ministerului Finanțelor Publice și respingerii cererii de chemare în judecată pe această excepție.
Se va respinge cererea intimatului - reclamant de acordare de despăgubiri, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 1126 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentința civilă nr. 1428 din 03 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
Schimbă în tot sentința în sensul că admite excepția lipsei calității de reprezentant al Statului, a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea în consecință.
Respinge cererea de acordare a despăgubirilor formulate de intimat, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact.
2ex./04.03.2010
-5.-;
Jud.4.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
