Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ Nr. 112/Ap Dosar nr-

Ședința publică din 19 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimata SC SRL B, împotriva sentinței civile nr. 118 din data de 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.10.2009

CURTEA:

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 118/2009 a Tribunalului Brașov, au fost respinse excepțiile nulității absolute a deciziei nr. 228/2003 și tardivității formulării contestației în anulare, invocată de intimată. A fost admisă contestația formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu intimata SC SRL, a dispus anularea deciziei nr. 228/2003 emisă de intimată și a obligat pe aceasta să soluționeze în fond NOTIFICAREA depusă de contestatori sub nr. 194/2002 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, și să emită o nouă decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului din B,-, construcție și teren înscris în CF 16445 B, sub nr. top. 2105/

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Din documentația depusă rezultă existența Notificării formulate prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, iar refuzul de semnare a unui contract de asistență juridică între avocat și contestatori nu semnifică lipsa notificării pentru a atrage nulitatea absolută a deciziei.

Decizia a fost comunicată în data de 16.07.2008, la cererea reprezentantului contestatorilor, astfel că s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, contestația fiind înregistrată la 21.07.2008.

Intimata susține lipsa calității de reprezentant al avocatului contestatorilor, dar nu face dovada că a comunicat acestora decizia atacată, din confirmarea de primire rezultând comunicarea și primirea de către tatăl d-lui avocat, fără a rezulta și felul trimiterii și fără a se atașa un borderou de predare la poștă pentru a se putea verifica dacă trimiterea se referă la decizia de soluționare notificării.

În consecință, ambele excepții au fost respinse.

Pe fond, instanța a reținut că, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc, s-a depus Notificarea nr. 194 din 12.02.2002, privind restituirea în natură a imobilului (construcții și teren), din B, str. (-) - nr. 15e, înscrisă în 16445, nr. top 2105/b (fi. 23).

Imobilul a fost proprietatea antecesoarei contestatorilor, anterior preluării de către stat, cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare de la fila 25, preluat fiind de Stat cu titlu de naționalizare în anul 1962, înscris în favoarea acestuia în Cartea funciară 16445 B sub B7.

Prin Decizia nr. 228/07.11.2003 (nu 226 cum indicaseră inițial contestatorii ) a fost respinsă cererea acestora prin care solicitau restituirea în natură a imobilului cu motivarea că nu au fost depuse în termenul legal documentele necesare soluționării.

Scopul Legii nr. 10/2001, republicată, este de a da posibilitatea efectivă persoanei îndreptățite să beneficieze de măsurile pe care le prevede legea, iar pentru aceasta intimata trebuie să răspundă la notificare după o analiză în fond a acesteia, în speță contestatorii solicitând în mod expres această modalitate de soluționare a prezentului litigiu.

Contestatorii sunt moștenitorii proprietarului tabular, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 raportat la art. 4 din legea nr. 10/2001, astfel că a fost admisă contestația, anulată decizia atacată și obligată intimata să soluționeze în fond Notificarea depusă de către contestatori sub nr. 194/1.02.2002, prin intermediul Biroului Executorului judecătoresc din B și să emită o nouă decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilului.

Deși s-au solicitat cheltuieli de judecată, contestatorii nu au făcut dovada acestora.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e apelanta SC SRL, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit au fost analizate de instanța de fond excepțiile tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 228/2003 și excepția nulității deciziei atacate.

În ceea ce privește excepția tardivității declarării contestației, se arată în cuprinsul motivelor de apel, că decizia atacată a fost comunicată la adresa Cabinetului de Avocatură din S, așa cum au solicitat în mod expres prin însăși conținutul notificării 194/2002, la data de 7.11.2003, iar pentru primire a semnat tatăl d-lui avocat, care a primit corespondența în data de 12.11.2003. S-a reținut în mod greșit de instanța de fond că data comunicării deciziei a fost 16.07.2008, întrucât la acea dată SC SRL a transmis numai un răspuns reprezentantului contestatorilor, cu privire la stadiul în care se află notificările formulate, iar acest răspuns nu echivalează cu comunicarea deciziei nr. 228/2003.

O altă critică vizează faptul că instanța de fond a reținut greșit că lipsa unui contract de asistență juridică, nu semnifică lipsa notificării, pentru a atrage nulitatea absolută a deciziei nr.228/2003. În cuprinsul disp. legii 10/2001 este prevăzut faptul că cererile de restituire a imobilelor ce intră sub incidența acestei legi se pot face fie personal, fie în baza unui mandat expres sau a unei procuri speciale. Se mai arată că simplul mandat verbal nu poate să țină locul unui mandat expres sau al unei procuri speciale.

În continuarea motivelor de apel se arată că notificatorii, abia în fața instanței de judecată au înțeles să depună acte în dovedirea calității lor de persoane îndreptățite la restituire, precum și în dovedirea dreptului de proprietate deținut anterior de antecesorul lor. Apelanta mai arată că depunerea acestor acte este tardivă și incorectă deoarece, înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de persoană îndreptățită se depun până la momentul emiterii deciziei, ceea ce în speță nu s-a realizat.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate instanța apreciază că apelul este întemeiat și în consecință va fi admis în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă și sentința primei instanțe va fi schimbată în tot, pentru următoarele considerente:

Legat de prima critică din apel, care vizează excepția de tardivitate a formulării contestației, din întregul material probatoriu administrat în cauză, rezultă că decizia nr. 228/2003, emisă de apelantă, în soluționarea notificării nr. 194/2002, formulată de reclamanți, a fost comunicată în data de 12.11.2003, la cabinetul de avocatură " ". Comunicarea s-a realizat, la sediul cabinetului de avocatură, la dorința expresă a reclamanților, dorință înserată fără echivoc, în notificarea expediată de executorul judecătoresc. (partea finală a acesteia, fila 23 dosar fond) Pe confirmarea de primire la rubrica destinatarul trimiterii, apare semnătura persoanei care a primit corespondența, tatălui avocatului ales, astfel că nu există nici un motiv care să conducă la ideea că decizia nu a fost comunicată. În plus, pe confirmarea de primire de la fila 12 din dosarul de fond, este făcută mențiunea "4437/228", care au următoarea semnificație: primul număr, 4437, este de fapt numărul de înregistrare în registrul de intrări ieșiri al SC, și nr. 228, reprezintă numărul deciziei prin care a fost soluționată notificarea formulată de reclamanți. Prin urmare decizia a fost corect comunicată, iar contestatorii nu se pot prevala pe lipsa comunicării, atâta timp cât nu au încunoștințat unitatea deținătoare despre schimbarea domiciliului ales, sau despre lipsa unui mandat scris între aceștia și avocatul.

De altfel, unitatea deținătoare a purtat corespondență cu părțile, la sediul ales, prin care au fost solicitate o serie de înscrisuri necesare soluționării notificării și a fost semnalată necesitatea efectuării unui raport de expertiză. În tot acest interval de timp reprezentantul părților putea să aducă la cunoștință unității deținătoare, că lipsește mandatul legal de reprezentare și corespondența să fie purtată cu părțile la domiciliul acestora din Germania, ori acest lucru nu s-a realizat.

Deși la dosarul de fond, există o procură specială, dată de contestatori pentru, să le reprezinte interesele în fața organelor competente, în vederea obținerii titlului de proprietate privitor la imobilul în discuție, înscris în CF 16445 B, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că demersurile acestuia au fost întreprinse în termenul legal. Simpla solicitare a acestuia, către SC SRL, de a primi relații cu privire la stadiul în care se află notificarea reclamanților, nu echivalează cu comunicarea deciziei. Prin adresa nr. 5346/16.07.2008, -ul nu procedează la comunicarea deciziei în discuție, ci îl informează pe mandatar despre stadiul în care se află soluționarea mai multor notificări, printre care și cea care face obiectul prezentului dosar. Prin urmare în mod greșit instanța de fond a apreciat că data de la care curge termenul pentru formula contestație este data de 16.07.2008, pentru că la acel moment nu s-a comunicat decizia 228/2003.

Așadar contestația a fost formulată cu depășirea termenului înscris în prevederile art. 26 alin 3 din legea 10/2001, motiv pentru care instanța apreciază că excepția de tardivitate a formulării contestației este întemeiată.

În ceea ce privește restul criticilor din recurs, față de cele de mai sus, având în vedere faptul că nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege, iar contestația urmează să fie respinsă ca tardiv formulată, analiza acestora este de prisos, întrucât excepția de tardivitate primează în raport de celelalte excepții.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr.118/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Admite excepția tardivității formulării contestației, invocată de SR. și în consecință:

Respinge contestația formulata de contestatorii si, împotriva deciziei nr. 228/7.11.2003, emisă de, în contradictoriu cu

Menține dispozițiile cu privire la nulitatea deciziei.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

Pt.GREFIER,

- -,

aflată în concediu medical,

semnează grefier șef secție,

Red.NG./09.11.2009

Tehnoredact./13.11.2009/ 6 ex.

Jud. fond

Președinte:Daniel Marius Cosma
Judecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Brasov