Anulare act. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, când părțile au lipsit cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.10.2009
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 115/2009 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
La data de 20 mai 2008, fost încheiat între pârâții, în calitate de promitenți -vânzători, și pârâtul, în calitate de beneficiar - cumpărător, antecontractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 1343, de Biroul Notarului Public.
Prin acest act juridic, pârâții și s-au obligat să vândă, până la data de 20.11.2008, pârâtului imobilul cu destinația de teren agricol în suprafață de 4 ha 9286 mp. situat în extravilanul satului, aflat în parcela cu nr. top. 3410.
În convenția astfel perfectată s-a menționat că, promitenții - vânzători au calitatea de comoștenitori ai defunctului și că, până la data de 20.11.2008, se obligă să obțină titlu de proprietate asupra imobilului cu destinația de teren mai sus identificat, certificatul suplimentar de moștenitor, precum și întreaga documentației necesară întabulării în cartea funciară a acestui imobil.
Prețul de vânzare al imobilului cu destinația de teren agricol în suprafață de 4 ha 9286 mp. situat în extravilanul satului, aflat în parcela cu nr. top. 3410 fost stabilit de părțile contractante la suma de 1.100.000 Euro. Din acest preț, la data perfectării antecontractului a fost achitată suma de 1.000 Euro, urmând ca diferența de preț să fie achitată astfel: 100.000 Euro până la data de 01. iulie 2008, iar suma de 999.000 Euro să fie achitată cel mai târziu la data de 20.11.2008.
Prin cererea pe care a formulat-o, reclamanta a susținut că antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1343, la data de 20 mai 2008, de către Biroul Notarului Public este nul absolut pentru următoarele motive: 1) pârâtul nu a achitat, la termenul convenit cea de a doua din prețul de vânzare al imobilului și a declarat un domiciliu fals pentru a se sustrage executării silite; 2) imobilul ce a format obiectul material al antecontractului formează obiectul unui litigiu; 3) cei care au încheiat în calitate de promitenți - vânzători actul juridic atacat nu sunt unicii moștenitori ai proprietarului inițial al imobilului, o astfel de calitate având și reclamanta, care nu și-a exprimat consimțământul la încheierea actului; 4) pentru că imobilul ce formează obiectul material al antecontractului face parte dintr-o succesiune nedeschisă și 5) pentru că acest imobil nu a fost corect identificat și nu a fost întabulat în cartea funciară, ceea ce este de natură a concluziona că el nu face parte din circuitul civil.
În speță, s-a reținut că sancțiunea nulității a fost invocată față de un antecontract de vânzare - cumpărare, de către o persoană ce nu are calitatea de parte contractantă.
În acest sens, tribunalul a apreciat că, primul motiv de nulitate a antecontractului, ce a fost perfectat de către pârâți, și anume acela al neachitării de către pârâtul a celei de a doua rate din prețul de vânzare al bunului imobil în litigiu, constituie, o cauză de rezoluțiune a acestui act juridic, care nu poate fi invocată decât de partea contractantă, care și-a executat obligația pe care și-a asumat-o sau care se declară să execute această obligație, iar nu un motiv de nulitate absolută.
Neexecutarea acestei obligații contractuale este de natură doar să deschidă promitenților - vânzători, care sunt pârâții și, posibilitatea de solicita rezoluțiune antecontractului, în cazul în care dovedesc că au executat obligația pe care și-au asumat-o, în conformitate cu prevederile art. 1020 Cod civil.
În ceea ce privește susținerea pe care reclamanta a formulat-o în sensul că, la data perfectării antecontractului de vânzare - cumpărare, pârâtul a declarat un domiciliu fictiv, instanța constată, în primul rând că, o astfel de împrejurare nu poate constitui un motiv de nulitate absolută.
De altfel, prin antecontractul de vânzare-cumpărare pe care le-au încheiat, pârâții și și-au asumat și obligația ca, până la data de 20.11.2008, să obțină titlu de proprietate pentru bunul imobil ce constituie obiectul material al antecontractului, care poate fi reprezentat și cu o hotărâre judecătorească, care să ateste dreptul de proprietate al antecesorului lor asupra acestui imobil, obligație care este legală, ea fiind accesorie obligației principale mai sus menționate, care își găsește temeiul în dispozițiile art. 970 alin. (1) Cod civil, conform cărora convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar și la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dau obligației, după natura sa.
Antecontractul nu este să transmită proprietatea, nedând naștere obligației de a da, ci unei obligații de a face, respectiv, de a face toate demersurile necesare în vederea încheierii în mod valabil a vânzării-cumpărării.
Dacă în urma partajului, bunul revine în proprietatea coindivizarului - promitent, atunci el va fi considerat proprietar în mod retroactiv, astfel că, antecontractul va fi perfect valabil. Dacă, cu ocazia partajului, bunul cade în lotul altui coindivizar, promitentul se poate obliga, eventual, să îl procure până la data executării antecontractului, în caz contra, fiind aplicabile regulile art. 1020 - 1021 Cod civil.
În cazul unui astfel de antecontract, s-a considerat că, acesta dă naștere și unei obligații conexe obligației de a face, promitentul - vânzător fiind obligat, până la data perfectării actului autentic de proprietate, să ceară și să obțină ieșirea din indiviziune, antecontractul de vânzare - cumpărare neputând fi valorificat până la data îndeplinirii și acestei obligații.
În ceea ce privește susținerea reclamantei făcută în sensul că, antecontractul privește o succesiune nedeschisă, tribunalul reține că aceasta este lipsită de temei, astfel că, nu o va primi, pentru următoarele considerente:
Așa cum am arătat, în antecontractul de vânzare - cumpărare s-a specificat faptul că, bunul imobil ce constituie obiectul său material, deși face parte din succesiunea rămasă după defunctul, nu a fost indicat în certificatul de moștenitor, ce a fost emis ca urmare a decesului acestuia la data de 15 mai 1992. Din această cauză, promitenții - vânzători și-au asumat obligația ca, până la data convenită de părțile contractante pentru executarea antecontractului, să facă toate demersurile necesare pentru a obține suplimentarea masei succesorale rămase după defunctul cu acest bun imobil.
În legătură cu ultimul motiv de nulitate a antecontractului, invocat de reclamantă, care se referă la faptul că, bunul imobil ce constituie obiectul material al acestuia nu este înscris în evidențele de publicitate imobiliară și, prin urmare, nu se află în circuitul civil, și la faptul că acest imobil nu a fost corect identificat, tribunalul reține că și acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Nu poate fi admisă teza potrivit căreia, neînscrierea în evidențele de publicitate imobiliară a unui bun imobil echivalează cu scoaterea din circuitul civil al acestuia. Scoaterea unui bun din circuitul civil poate opera numai în cazurile expres și limitativ instituite de lege, iar cel invocat de către reclamantă nu se constituie într-un caz de scoatere din circuitul civil a unui bun imobil.
Greșita identificare a bunului imobil ce constituie obiectul material al antecontractului, sub aspectul suprafeței nu se constituie într-un caz de nulitate, așa cum a susținut reclamanta.
Sub acest aspect, este de menționat că, din cuprinsul antecontractului reiese că, părțile au indicat criteriile de identificare administrativă și cadastrală a bunului imobil în litigiu, specificând că, identificarea acestuia se va realiza pe baza unei documentații tehnice, pe care promitenții - vânzători s-au obligat să o obțină până la data convenită de părțile contractante pentru executarea antecontractului, documentației, care va constitui și baza înscrierii în evidențele de carte funciară a imobilului.
Împotriva acestei sentința s-a declarat apel d e apelanta, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 270 din Codul d e procedură civilă. Se mai arată că pârâții și au recunoscut pretențiile reclamantei prin întâmpinare și pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei în condițiile art. 225 Cod de procedură civilă pentru că nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, iar instanța de judecată nu a ținut cont de acest aspect.
Cea de-a doua critică din apel vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1020 din codul civil, învederând că prin neexecutarea obligației din antecontract, rezultă că acesta s-a încheiat în scop ilicit al înșelăciunii în convenție.
Cea de-a treia critică din apel vizează faptul că în mod nelegal prima instanță a respins proba cu interogatoriu pârâtului.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul este nefondat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă.
În speța de față, reclamanta a solicitat prin cererea introductivă de instanță să se constate nulitatea unui antecontract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică între și în calitate de promitenți vânzători pe de o parte și în calitate de beneficiar cumpărător, pe de altă parte. Față de acest antecontract reclamanta are calitatea de terț, nefiind parte contractantă. Prima instanță a arătat pe larg, în ce condiții este admisibilă acțiunea în constatarea nulității unui act juridic, în situația în care acțiunea este promovată de un terț față de actul a cărui nulitate se solicită. Totodată instanță a analizat în mod suficient de amplu, care sunt căile juridice de urmat, pentru parte contractantă care suportă consecințele neexecutării obligațiilor asumate de cocontractantul său.
S-a arătat de către instanța de fond că neachitarea tranșei a doua din preț de către beneficiarul cumpărător, nu poate atrage nulitatea promisiunii de vânzare cumpărare, ci deschide doar posibilitatea promitenților vânzători să promoveze o acțiune în rezoluțiunea actului. Prin urmare poziția procesuală a pârâților și, exprimată prin întâmpinarea depusă în dosarul 11668-197-2008, la fila 24, este irelevantă în prezentul proces, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu aceasta era calea de urmat. Reclamanta, nu poate de conivență cu pârâții, să eludeze căile juridice care trebuiesc urmate, apelând la dispozițiile art. 270 din Codul d e procedură civilă. De asemenea nu pot fi incidente în cauză nici dispozițiile art. 225 din Codul d e procedură civilă, pentru aceleași considerente pe care le-am arătat mai sus, poziția procesuală a pârâtului fiind irelevantă în speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată.
Cea de-a doua critică din apel, vizează faptul că nu au fost analizate dispozițiile art. 968 din codul civil, ori reclamanta nu a arătat în ce constă cauza nelicită, prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Raportându-ne la obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept invocat de apelantă nu este incident în cauză.
Referitor la ultima critică din apel, critică ce vizează admisibilitatea probei cu interogatoriul pârâtului, instanța de fond era singura în măsură să aprecieze pertinența, concludența și utilitatea administrării unei astfel de probe, așa încât nici această critică nu poate fi primită.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr. 115/2009 a Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
pt.Grefier, - -, aflată în concediu medical, semnează grefier șef secție, |
Red./03.11.2009
Tehnoredact./13.11.2009/ 6 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu
