Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.290/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pentru contestație la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul apelant Primarul Municipiului T consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și, pe fond, solicită respingerea acțiunii reclamantei, conform motivelor invocate în scris la dosar.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței, se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat, care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.1385/30/13.07.2006, reclamanta, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T, anularea dispoziției nr.1747/20.06.2006 emisă de pârât, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din T,- și obligarea pârâtului să procedeze la restituirea în natură a imobilului revendicat, iar în subsidiar, în situația în care nu este posibilă restituirea acestuia, pârâtul să fie obligat la despăgubiri prin compensarea cu un alt teren egal ca valoare și suprafață, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 10.000 lei/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, a arătat că prin dispoziția nr.1747/20.06.2006, Primarul Municipiului respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF nr.7475 T, nr.top.9310, în suprafață de 820. deoarece casa este demolată, iar terenul este ocupat de un bloc de locuințe și rețele.
Drept urmare, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005, fără însă a se preciza suma ce urmează a fi acordată cu titlu de despăgubiri, deși în preambulul deciziei se menționează că valoarea imobilului revendicat este de 250.000 Euro.
Reclamanta a arătat că din analiza dosarului administrativ, nu rezultă că cele edificate pe terenul său sunt construcții autorizate, sens în care în lipsa unor dovezi, precum că ar fi autorizate, pârâtul trebuia să facă aplicarea art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, care dispune că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01.01.1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. A mai arătat reclamanta că pârâtul a ignorat prevederile art.26 din Legea nr.10/2001.
In subsidiar, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a terenului, reclamanta a solicitat să i se acorde în compensație un alt teren în suprafață egală cu cea a celui revendicat, solicitând acest lucru întrucât, T are încă excedent de teren intravilan și extravilan, iar înainte de a i se propune acordarea unor despăgubiri, reclamanta să fie despăgubită prin compensație cu un alt teren similar ca valoare și amplasament.
In susținerea acestei cereri, s-a subliniat ca argument de lege că aceasta este și intenția legiuitorului în art.26 alin.1 din lege, când menționează că autoritatea investită cu soluționarea cererii de restituire, este obligată ca - în primul rând, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
De asemenea, în alin.5 și 6 se menționează că în situația în care oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art.25, alin.4, iar dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie după caz.
Pârâta a procedat direct la oferirea de despăgubiri, fără a oferi un alt teren în compensație, deși legea obligă la acest lucru.
Așadar, decizia contestată este în contradicție cu art.26 din Legea nr.101/2001, câtă vreme reclamanta nu a refuzat compensarea în mod expres, cu atât mai mult cu cât Municipiul T are posibilitatea acordării în compensație a unul alt teren.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.26 și urm. din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
Pârâtul intimat Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției nr.1747/20.06.2006, arătând că prin notificarea nr.626/5.10.2001 contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului din T,-, înscris în CF nr.7475 T, nr.top.9310, în suprafață de 820.
Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 a constatat că notificatoarea are calitatea de persoană îndreptățită conform disp.art.3 alin.1 lit.a coroborat cu art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, modificată și completată prin OUG nr.209/2005. Imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în baza Decretului nr.168/1977, în urma exproprierii stabilindu-se despăgubiri în sumă de 6.772 lei vechi, care au fost și încasate.
Din procesul verbal de constatare privind starea de fapt a imobilului revendicat, rezultă că terenul este ocupat de construcții și rețele. In avizul unic nr.605/V/2006, cu condiții și Referatul Direcției de Urbanism, s-a precizat că nu se poate retroceda în natură terenul notificat, deoarece este ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul liber de construcții este afectat de rețele aparținând SC, SC și Gaz Romania.
De asemenea, prin HG 498/2003 privind Normele de aplicare a Legii nr.10/2001, s-a precizat foarte clar că, în astfel de situații, aprecierea oportunității restituirii în natură aparține unității deținătoare.
S-a mai arătat că este eronată susținerea contestatoarei că s-ar fi ignorat prevederile art.26 din Legea nr.10/2001, întrucât în conformitate cu procesul verbal de afișare, înregistrat sub nr.-10906/05.06.2006 "Primăria Municipiului T nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare".
Pârâtul nu a indicat temeiul juridic al apărărilor formulate.
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamantă, s-a solicitat, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului revendicat, înscrierea pe lista spațiilor ce urmează a fi acordate în compensație potrivit Legii nr.10/2001 a imobilului situat în T,-, înscris în CF nr.1124 T; obligarea pârâtei să acorde în compensație acest imobil în conformitate cu art.26 din Legea nr.10/2001 și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil, cu regimul juridic corespunzător.
La termenul din 28.11.2006, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.183 pr.civ. pentru cercetarea falsului invocat de reclamantă în ce privește procesul verbal de afișare nr.SC 2006-10906/5.06.2006.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 28.11.2007, când s-a depus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cercetarea penală fiind finalizată.
La același termen, s-a admis cererea de probațiune formulată de reclamantă, în sensul ca pârâta să comunice motivele pentru care imobilul înscris în CF 1124 T nu a fost inclus în lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare.
Prin notele de ședință, pârâtul a învederat faptul că, imobilul înscris în CF 1124 T, nu face obiectul Legii nr.10/2001 și a fost inclus în domeniul public al Municipiului T prin nr.313/2005 și 321/2005, nefiind atestat până în prezent prin Hotărâre de Guvern.
In mod similar, s-a solicitat pârâtului să comunice situația imobilelor înscrise în CF nr.1 T, nr.top.8654 și nr.top.13493/4, respectiv dacă aparțin domeniului public sau privat al Municipiului și de ce nu au fost incluse în lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare, relațiile fiind depuse la filele 142 - 148 dosar.
Prin sentința civilă nr.290/PI/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului Primarul Municipiului
In consecință, a fost anulată dispoziția Primarului nr.1747/20.06.2006 emisă de pârât și s-a dispus înscrierea pe lista spațiilor ce urmează a fi acordate în compensare conform Legii nr.10/2001 a imobilului situat în T, înscris în CF nr.1 T, nr.top.8654, arabil în str.- cu str.- în suprafață de 780.
A fost obligat pârâtul să acorde reclamantei în compensație a acest imobil.
A fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr.1747/20.06.2006 pârâtul a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF nr.7475 T, nr.top.3910, în suprafață de 820. cu motivarea că a avut loc demolarea casei, iar terenul este ocupat de un bloc de locuințe și rețele. S-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005 și transmiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii nr.10/2001.
Din actele dosarului administrativ rezultă că în mod corect s-a stabilit că imobilul revendicat este ocupat cu construcții autorizate și rețele de utilități, astfel că nu este posibilă restituirea în natură. Astfel, avizele există la filele 21-35 din dosarul instanței, iar din procesul verbal de la fila 61 rezultă construcția unui bloc de locuințe de 4 niveluri pe terenul revendicat.
Prin urmare, primul capăt de cerere privind restituirea în natură nu poate fi admis, având în vedere și faptul că suprafața rămasă liberă de aproximativ 200. este improprie pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Petitul doi al acțiunii introductive a fost precizat la fila 90 din dosar, dar și prin concluziile de fond, cu privire la imobilul care urmează să fie acordat în compensare, reclamanta nemaisolicitând și obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii pe zi întârziere, astfel că instanța nu a mai analizat și soluționat acest petit.
Prin extrasul CF nr.1 T reclamanta a dovedit că pârâtul avea posibilitatea de a include în lista bunurilor ce se acordă în compensare imobilele indicate din această carte funciară, respectiv nr.top.8654 nr. top. 13493/4, întrucât din relațiile depuse la fila 142 rezultă că acestea nu sunt incluse în domeniul public.
Deși a invocat argumente privind imposibilitatea acordării către reclamantă a imobilelor menționate, instanța a constatat că pârâtul nu a dovedit faptul că există impedimente de natura existenței unor rețele pe teren, etc. Pârâtul avea la dispoziție efectuarea unei expertize pentru a dovedi această imposibilitate, dar nu a solicitat probe în sensul arătat, aceste apărări rămânând fără suport probator.
Nu s-a putut reține nici apărarea pârâtului, în sensul că stabilirea bunurilor ce pot fi acordate în compensare este atributul exclusiv al unității deținătoare, întrucât prin imposibilitatea instanței de a cenzura acest atribut s-ar nega dreptul de acces la justiție garantat de Constituție și apărat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin prisma acestor considerente, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța a admis în parte acțiunea precizată, a anulat dispoziția Primarului nr.1747/20.06.2006 emisă de pârât și a dispus înscrierea pe lista spațiilor ce urmează a fi acordate în compensare conform Legii nr.10/2001 a imobilului situat în T, înscris în CF nr.1 T, nr.top.8654, arabil în str.- cu str.- în suprafață de 780. acesta fiind echivalent în suprafață cu imobilul preluat de stat de la autorii reclamantei.
In baza art.26 alin.1 din lege a obligat pârâtul să acorde reclamantei în compensație acest imobil, urmând să aprecieze cu ocazia emiterii noii dispoziții dacă se impune și restituirea unei sume de bani de către o parte sau cealaltă în cazul în care imobilele nu sunt echivalente valoric.
Intrucât imobilul nu este acordat în mod direct reclamantei prin prezenta hotărâre, nu se poate admite capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantei, întrucât aceasta se va dispune de către pârât o dată cu emiterea dispoziției în sensul menționat.
Impotriva sentinței civile nr.290/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului în termen legal, la data de 21 martie 2008, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, respingerea contestației reclamantei ca netemeinică și nelegală.
In motivarea apelului, s-a invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile legale aplicabile în materie și probatoriul administrat.
Pârâtul-apelant a făcut o expunere a situației de fapt și de drept a imobilului revendicat de reclamantă prin notificarea nr.626/5.10.2001, subliniind că n u se poate dispune restituirea în natură a acestuia, întrucât, parțial, terenul este ocupat de un bloc de locuințe, iar terenul rămas liber de construcții, este afectat de rețele aparținând regiilor SC, SC și ON Gaz România.
Prin urmare, susține apelantul, având în vedere dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, modificat și completat ulterior, ce reglementează posibilitatea persoanei îndreptățite să obțină restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, afectată de servituți legale sau alte amenajări de utilitate publică, să solicite măsuri reparatorii în echivalent, coroborat cu HG nr.498/2003 privind normele de aplicare a Legii nr.10/2001, ce stabilește expres că, în astfel de situații, aprecierea oportunității restituirii în natură aparține unității deținătoare, în mod corect instanța de fond a reținut imobilitatea restituirii în natură a terenului revendicat de reclamanta.
Pârâtul a învederat prin apelul său că susținerea contestatoarei potrivit căreia s-ar fi ignorat prev.art.26 din Legea nr.10/2001 este total eronată - întrucât în conformitate cu procesul-verbal de afișare (întocmit în baza prev.art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001, modificată și completată prin OUG nr.209/2005, potrivit cărora "Primarii sau, după caz, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cele mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare"), înregistrat sub nr.SC 2006-10906/5.06.2006 - "Primăria Municipiului T nu dețin e bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare". Prin urmare, Comisia de aplicare Legii nr.10/2001 are plenitudine de competență în a stabili dacă există sau nu bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare.
Pentru aceste considerente, Primarul Municipiului Tas olicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul respingerii contestației ca nelegală și netemeinică.
In drept, au fost invocate disp.art.282 și urm. pr.civ. Legea nr.10/2001, HG nr.498/2003.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de pârât, în raport de actele depuse la dosar, disp.art.282, 296.pr.civ. rap. la disp.art.26 din Legea nr.20/1001 și Legea nr.247/2005, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin ispoziția nr.1747/20.06.2006, Primarul Municipiului Tar espins cererea de restituire în natură a imobilului situat în T,-, în scris în CF nr.7475 T, nr.top.9310, în suprafață de 820 mp, deoarece casa este demolată, iar terenul este ocupat de un bloc de locuințe și rețele.
Drept urmare, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile art.16 Titlul VII din legea nr.247/2005.
Prin contestația înregistrată de reclamanta la data de 13.07.2006 pe rolul Tribunalului Timiș, aceasta a solicitat în mod expres, printr-un petit subsidiar, ca în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, pârâta să fie obligată să o despăgubească prin compensare cu un alt teren egal ca valoare și suprafață (2 dosar fond), această cerere fiind reiterată și în precizarea petitului 2 al contestației, depusă la instanța de fond, la 90.
Cererea reclamantei de acordare, în compensare pentru terenul expropriat ce nu i se poate restitui în natură, a unui alt teren ( bun sau serviciu în sensul legii nr.10/2001) este legală și pe deplin justificată, întrucât, legea specială în materie, Legea nr.10/2001, prin art.26, dispun ca "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prev. art.25 salin.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Din analiza logică și legică a textului de lege sus menționată, rezultă fără dubiu că, legiuitorul, în reglementarea măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite, a stabilit o ordine cronologică, respectiv:1) restituirea în natură a imobilului revendicat, și în ipoteza în care aceasta nu este posibilă, urmează 2) acordarea, în compensare, a altor bunuri sau servicii, iar în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită 3) se propun acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Textul de lege este imperativ și în consecință, el trebuie respectat și aplicat ca atare fără nici o derogare, intenția fermă a legiuitorului, în art.26 alin.1 din lege, fiind cea a obligării ca, în primul rând, să se restituie în natură dacă e posibil, apoi să i se acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii și, ca ultimă variantă, propunerea acordării de despăgubiri.
In urma probatoriului administrat în fața instanței de fond, prin înscrierea în fals cu privire la procesul verbal de afișare din data de 5.06.2006 și depunerea de către reclamantă, prin apărător ales, avocat, a dovezilor privind existența unor bunuri (terenuri) ce pot fi acordate în compensare, ( 110, 123, 125 dosar fond), Curtea apreciază că, în deplină concordanță cu disp.art.26 din Legea nr.10/2001, republicată, s-a admis contestația reclamantei, și, față de precizarea de acțiune de la 90, s-a dispus înscrierea pe lista spațiilor a urmează a fi acordate în compensare, conform Legii nr.10/2001, a imobilului situat în T, în scris în CF nr.1 T nr.top.8654, arabil în str.-, cu str.-, în suprafață de 780 mp, obligând, totodată, pârâtul Primarul Municipiului T să acorde reclamantei, în compensație, conform art.26 din lege acest imobil-teren.
De altfel, cererea reclamantei este nu numai legală, dar și posibilă, având în vedere și adresa nr. SC 2008 - 1363/05.02.2008 emisă de Consiliul Local al Municipiului T, potrivit cu care imobilele solicitate a fi acordate în compensare, indicate de reclamantă (situate în T, identificate prin nr.top.8654 și 13493/4, înscrise în CF nr.1 T, nr.crt.655, 1897) sunt în proprietatea Primăriei Municipiului T, nefiind incluse în domeniul public (142, 147, 148 dosar fond).
In raport de această stare de fapt dovedită în cauză cu înscrisuri elocvente, conformată apoi și de Consiliul Local al Municipiului T, Curtea apreciază că susținerile pârâtului-apelant invocate prin apel, în sensul greșitei interpretări și aplicări a disp.art.26 din Legea nr.10/2001, sunt nefondate, contrazise de probele administrate.
De asemenea, este nefondată și susținerea potrivit cu care, raportat la disp.art.26 și art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001, Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 are plenitudinea de competență în a stabili dacă există sau nu bunuri disponibile, sau sarcini ce pot fi acordate în compensare.
O astfel de susținere contravine și încalcă art.6 din CEDO, respectiv dreptul oricărei peroane la judecată în mod echitabil, public, într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege. In conformitate cu jurisprudența constantă, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești garantat de art.6 alin.1, se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului, ca element din patrimoniul comun al statelor contractante.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.1 din Convenție, include, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi ipotetice, sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, ori acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real și corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art.6 alin.1 implică, mai ales, în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
O altă interpretare a disp.art.26 din Legea nr.10/2001, cea susținută de pârât, relativ la plenitudinea de competență a Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, în a stabili dacă există sau nu bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare, este de natură a pune în discuție dreptul de acces la instanță, drept care nu se rezumă la posibilitatea titularului unui drept de a se adresa la instanță cu atribuții jurisdicționale, ci presupune, deopotrivă, dreptul de beneficia de o judecată, adică efectiv, cât și obligația instanței de a săvârși o judecată, în același sens. In caz contrar, dreptul de acces la o instanță ar fi golit de conținut, aspect cenzurat constant prin jurisprudența CEDO (cauza Yagtzilar Greciei - Hot. Din 6 decembrie 2005).
In speța de față, în urma probatoriului administrat, s-a făcut dovada existenței unui astfel de bun (teren), aflat în proprietatea Primăriei Municipiului T, s-a respectat de reclamantă și procedura de înscriere a acestuia pe lista bunurilor ce pot fi acordate în compensare, astfel încât, nimic nu împiedică pârâtul la acordarea lui, cu titlu de compensare, conform art.26 din lege, reclamantei.
De altfel, prin apelul de față nu s-au invocat nici un fel de critici privind terenul acordat în compensare, ceea ce confirmă, încă odată, faptul că el este la dispoziția Primăriei Municipiului T, iar hotărârea instanței de fond este pe deplin legală.
In consecință, Curtea constată că instanța de fond, în urma administrării unui amplu probator, a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii speciale în materie, respectiv a dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001 republicată, și întrucât apelul de față vizează doar acest aspect, al incidenței textului de lege invocat, Curtea o va respinge ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T, cu sediul în T, Bd. -, nr.1, jud.T, împotriva sentinței civile nr.290/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în T,-,.13, jud.T, și cu domiciliul procedural ales în T, str. -, nr.6,etaj 2,.27, jud.T - la avocat, pentru contestație la Legea nr.10/2001.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 23.06.2008
Dact. // 5 ex./23.06.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Ion Graur
