Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.116/A
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.62/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C-S în reprezentarea Statului Român, pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimata C-S în reprezentarea Statului Român se prezintă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul recurent
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea, din oficiu, pune în discuția părților, în raport de disp.art.2 alin.1 lit. "B" pr.civ. recalificarea căii de atac exercitată de reclamantul G, din recurs în apel, având în vedere valoarea obiectului litigiului, peste 5 miliarde lei, situație în care, hotărârea instanței de fond este supusă celor două căi de atac, apel și recurs și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției invocate și recalificarea căii de atac din recurs în apel a prezentei cauze.
Instanța recalifică calea de atac a prezentei cauze ca fiind apel, după care, nemaifiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 18.01.2008 sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pârâta C-S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3 milioane de euro cu titlul de daune morale, motivând în esență că a fost învinuit de săvârșirea unui delict privind uneltirea contra ordinei sociale, pentru adăpostirea și întrajutorarea unor persoane ce luptau împotriva sistemului existent la acel moment.
Prin sentința civilă nr.62/18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G împotriva Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S.
In considerentele sentinței civile, instanța de fond a reținut că Decretul-Lege nr.118/1990 cuprinde reglementări cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au fost persecutate din motive politice, astfel cum sunt menționate în mod expres, strict și limitativ în articolul 1 alin.1, art.6 alin.1 și 2 din același act normativ, precum și în art.7.
Față de condițiile speciale reglementate de Legea nr.118/1990 în care se pot acorda măsurile cu caracter reparatoriu, instanța de fond a considerat că cererea reclamantului de acordare de daune morale nu se justifică întrucât, însăși drepturile prevăzute și acordate în temeiul Decretului nr.118/1990 republicat, reprezintă măsuri cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au fost persecutate din motive politice, și nimeni nu poate adăuga la lege.
Impotriva acestei hotărâri, reclamantul Gad eclarat recurs în termen legal la 25.03.2008, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței civile recurate și pe fond, admiterea cererii, susținând că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită Legii nr.118/1990.
In motivarea recursului său, recurentul arată că într-adevăr, prin actul normativ sus-menționat, în articolul 6 alin.1 și 2 și art.7, se acordă o serie de măsuri ce au caracter reparatoriu, exceptând indemnizația lunară acordată.
Recurentul apreciază însă că, natura și scopul măsurilor reparatorii de care pot beneficia în virtutea Decretului-Lege nr.118/1990, nu reprezintă decât acoperirea parțială a prejudiciului de natură materială, provocat de măsura detenției abuzive, însă aceste măsuri reparatorii, nu exclud de plano repararea prejudiciului moral, derivat din aceeași măsură a detenției abuzive.
Totodată, s-a susținut că măsurile reparatorii instituite de legea specială nu acoperă și un eventual prejudiciu moral, nepatrimonial sau că ar exclude aplicarea principiilor de drept civil, privind acordarea daunelor morale. In speță, prejudiciul nepatrimonial derivă din suferințele fizice și psihice specifice unei detenții abuzive, prin încălcarea criteriului personalității umane și a libertății individuale a persoanei, prin privarea de libertate în mod injust. In condițiile în care prin decizia nr.302/13.03.2007 s-a reținut că reclamantul are calitatea de persecutat politic în perioada 31.12.1952 - 01.09.1960, față de recunoașterea caracterului abuziv al măsurii detenției, cât și față de durata acesteia în timp - 8 ani, recurentul susține că daunele morale solicitate sunt pe deplin justificate și în concordanță cu reglementările ce derivă din legislația europeană, incidente fiind prevederile art.5 alin.1, art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In drept, au fost invocate disp.art.304/1 pr.civ. art.998 civ. art.5 alin.1 și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata C-S a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond întrucât, în raport de dispozițiile exprese cuprinse în Decretul-Lege nr.118/1990 republicat, care cuprind măsuri cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au fost persecutate din motive politice, nu se poate adăuga la lege în sensul acordării pe lângă aceste măsuri reparatorii și a altor despăgubiri.
Instanța din oficiu, în raport de disp.art.2 alin.1 lit. "B" pr.civ. a pus în discuția părților recalificarea căii de atac exercitată de reclamantul G, din recurs în apel, având în vedere valoarea obiectului litigiului, peste 5 miliarde lei, situație în care, hotărârea instanței de fond este supusă celor două căi de atac, apel și recurs.
Examinând apelul, astfel cum a fost recalificat, prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de actele depuse și dispozițiile Decretului-Lege nr.118/1990 republicat, Curtea reține că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.302/13.03.2007 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie C-S, comisie instituită în baza Decretului-Lege nr.118/1990, s-a stabilit că reclamantul G are calitatea de persecutat politic în perioada 31.12.1952 - 01.09.1960, urmând să i se acorde o indemnizație lunară de 100 RON începând cu data de 01.03.2007 - raportat la perioada de persecuție.
Decretul-Lege nr.118/1990 republicat, cuprinde dispoziții exprese privind acordarea de măsuri reparatorii persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată la 6 martie 1945, astfel cum sunt menționate în disp.art.1 alin.1.
Articolul 6 alin.1 și 2 din același act normativ, reglementează în mod expres drepturile de care pot beneficia persoanele aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.1, respectiv: scutire de plata impozitelor și taxele locale; asistență medicală și medicamente gratuite; transport gratuit cu mijloacele de transport în comun; 12 călătorii gratuite anual, pe calea ferată, clasa I-a, pe toate categoriile de trenuri de persoane; un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o stațiune balneo-climaterică; scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor; prioritate la instalarea unui post telefonic, precum și scutire de plata taxei de abonament și acordarea la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci.
Articolul 7 din legea specială mai arată că persoanele prevăzute la art.1 beneficiază de prioritate la repartizarea de către consiliile locale a unei locuințe din fondul locativ de stat; prioritate la acordarea, prin unitățile CEC, de credite avantajoase pentru cumpărarea, construirea sau repararea de locuințe proprietate personală.
In raport de aceste reglementări, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă de față formulată de reclamantul G în temeiul dreptului comun, respectiv art.998 civil, este neîntemeiată întrucât, însăși legea specială - Decretul-Lege nr.118/1990, este cea care prin spiritul și conținutul ei, are ca finalitate stabilirea și acordarea de drepturi cu titlul de măsuri reparatorii pentru persoanele care au avut de suferit în trecut, în regimul comunist, ea însăși stabilind atât categoria de persoane ce pot fi considerate persecutate, cât și drepturile de care acestea pot beneficia.
In consecință, apelul declarat de reclamantul G este neîntemeiat și în baza art.296,pr.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul G, cu domiciliul procedural ales în C,- A - l - -, jud.C, împotriva sentinței civile nr.62/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C-S în reprezentarea Statului Român, cu sediul în Reșița,-, jud.C-S, pentru pretenții.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: /22.05.2008
Dact. /GK./ 4 ex./ 22.05.2008
Inst.fond.: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Ion Graur
