Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 117/A/2008
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 25/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 17 Iunie 2008, concluzii scrise formulate de către reclamanta.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 13 Iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă precizată și înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 315/97/26.01.2007, reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B, Primarul Orașului pentru Consiliul Local, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă - SC SA, a solicitat ca în baza probelor ce se vor administra - în principal, să se constate că este moștenitoarea defunctei, în cotă de 1/1 parte, ca unică fiică, masa succesorală după aceasta fiind compusă din imobilele casă și teren, înscrise în CF 762 și 211, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de certificat de moștenitor; să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 25/1977 a Consiliului Popular al Județului H pentru cauză ilicită și a Decretului 223/1974 și să se dispună repunerea în situația anterioară de carte funciară cu privire la imobilul înscris în CF 211 și 762, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812, prin ștergerea inscripțiilor privind proprietatea statului și a LV. și obligarea pârâților la restituirea în natură a respectivelor imobile și de a fi lăsate în deplină proprietate și posesie.
S-a solicitat, de asemenea, să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor casă și teren din CF 762 și 211, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812, prin formare a două loturi din care, unul cu nr. top. nou pentru sine, și altul pentru restul coproprietarilor rămași în indiviziune, urmând a se efectua mențiunile cuvenite în cartea funciară, inclusiv sub aspectul rectificării suprafețelor de teren în ipoteza în care, expertiza topo cadastrală va constata diferențe.
In subsidiar, reclamanta a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare a defunctei în cotă de 1/1 parte, ca unică fiică; compunerea masei succesorale după aceasta din imobilele înscrise în CF 762 și 211, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de certificat de moștenitor.
S-a solicitat să fie obligați pârâții, să-i restituie în natură imobilele casa și teren având coordonatele cadastrale arătate și să-i lase în deplină proprietate și posesie aceste imobile, iar în situația în care se constată că s-au acordat despăgubiri la preluarea abuzivă a acesteia, conform Deciziei nr. 25/1977 a Consiliului Popular al Județului H, să fie obligată la restituirea acestora, în sumă actualizată.
Pentru ambele variante, reclamanta a cerut cheltuieli de judecată.
La un termen ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea sub aspectul temeiului de drept, invocând prevederile Legii 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 ( 69, 70), motivat de faptul că a formulat cereri de restituire în temeiul Legii 10/2001 și respectiv a Legii nr. 247/2005, însă instituțiile abilitate Prefectura H și Primăria orașului i-a comunicat că restituirea pe cale administrativă a acestor imobile nu mai este posibilă.
In motivarea cererii, s-a arătat că la plecarea din țară a mamei sale, prin decizia administrativă menționată, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, s-au confiscat imobilele proprietatea sa, situate pe raza localității, astfel cum au fost identificate în petitul acțiunii.
S-a susținut că, întrucât, în anul 1989, prin actele normative adoptate s-a stabilit nulitatea absolută a Decretului nr. 223/1974, pentru cauză ilicită și nedemocratică, precum și a actelor decurgând din executarea lui, se impune și constatarea nulității Deciziei nr. -, ca lovită de nulitate absolută.
S-a arătat că imobilele în litigiu există, se află în administrarea pârâtei L, cât și Prefecturii H, însă solicitarea sa a fost refuzată cu îndrumarea de a se adresa instanței de judecată.
S-a timbrat acțiunea, conform chitanțelor eliberate de Consiliul Local D ( 9 - 13).
Pârâtul Primarul orașului a depus întâmpinare, cerând respingerea acțiunii.
A arătat în esență că imobilul în litigiu a fost expropriat, prin Decretul nr. 270/1988 fără a fi însă operată această expropriere în cartea funciară, că atât pentru construcție cât și pentru teren s-au acordat despăgubiri la momentul respectiv, că reclamanta avea posibilitatea de a revendica imobilul respectiv în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, care fiind act normativ special, reparator, derogă de la dreptul comun în materie.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de P, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii ca nedovedită.
A arătat că Decretul nr. 223/1974 prevede două ipoteze distincte pentru persoanele care părăseau țara: respectiv se acordau despăgubiri pentru imobilele proprietate personală dacă plecarea acestora era legal aprobată, și nu se acordau despăgubiri pentru atare imobile, dacă plecarea era frauduloasă.
In ambele situații, însă, potrivit art. 13 din Legea 59/1974, terenurile aparținând persoanelor care având domiciliul în țară, plecau definitiv, de orice fel, inclusiv cele aferente construcțiilor treceau în proprietatea statului.
S-a invocat faptul că acțiunea nu este susținută de probe.
SC SA pentru RAGCL a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a tribunalului, respectiv incidența art. 1 cod procedură civilă, având în vedere că prin cererea formulată de reclamantă, se solicită, în temeiul art. 111 cod procedură civilă, să se constate nulitatea deciziei nr. 25/1977 a Consiliului Popular al Județului H, precum și a Decretului nr. 223/1974.
A invocat excepția de tardivitate a acțiunii având ca obiect revendicarea unor imobile a căror regim este reglementat de Legea 10/2001.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nesusținută de probe, acțiunea fiind confuză sub aspectul imobilelor pretinse, precum și a situației juridice a acestora.
Prin sentința civilă nr. 25/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea civilă, precizată, formulată de reclamanta născută, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, Primarul Orașului, în și pentru Consiliul Local al Orașului, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală - SC SA, pentru revendicare în temeiul Legii 10/2001.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Este necontestat, de asemenea, că prin Dispoziția nr. 25/1977 a fostului Consiliu Popular al Județului H, cota parte indiviză a proprietății imobiliare înscrise în CF 762 și 211, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812, compus din teren și construcții, aparținând antecesoarei reclamantei, a fost preluat de stat ca urmare a aprobării cererii sale de plecare definitivă din România, fiind stabilite despăgubiri pentru construcții.
In mod cert, prin Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul român a reglementat regimul reparațiunilor pentru imobilele construcții și teren preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist.
Prin actul normativ arătat, s-a instituit ca regulă de principiu restituirea unor atare imobile, în natură, libere de orice sarcini.
, și doar în ipoteza în care restituirea totală sau parțială a acestora nu ar fi cu putință, prin același act normativ, legiuitorul a stabilit măsuri reparatorii, în natură, prin compensări cu bunuri ori servicii, sau în echivalent, prin despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv a Legii nr. 247/2005.
Or, pentru demararea procedurii reparatorii, prin respectivul act normativ, legiuitorul a impus câteva condiții de bază esențiale, a căror îndeplinire cumulativă este obligatorie, respectiv: condiția calității persoanei solicitante de a fi îndreptățită la atare reparațiuni, conform art. 3 și 4 din lege, condiția ca imobilul să fi fost preluat abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în oricare din variantele prevăzute de art. 2 din lege, și în fine, condiția ca atare imobile să fio fost solicitate printr-o cerere notificată prin executor judecătoresc, în termenul legal, care prorogat succesiv în două etape, a expirat la 14.02.2002.
Neîndeplinirea oricărei dintre aceste condiții face imposibilă acordarea reparațiunilor în oricare din modalitățile reglementate.
Mai mult, prin art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, s-a impus sancțiunea decăderii din dreptul de a mai solicita prin justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru persoanele care, îndreptățite fiind, nu au îndeplinit condiția notificării imobilului în termenul legal.
Sancțiunea este expresă, imperativ prevăzută și instanța nu o poate înlătura, nefiind susceptibilă de suspendări ori întreruperi.
Așa fiind, și apreciind instanța de fond a fi de prisos analizarea cauzei sub aspectul îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de Legea 10/2001, față de împrejurarea că, în cauză, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea acestei cerințe esențiale, acțiunea a fost respinsă pe temeiul de drept arătat, fiind inadmisibilă.
Nu s-a acordat cheltuieli de judecată, întrucât acestea nu au fost cerute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In expunerea motivelor se arată că prin sentința dată, apelantei i-a fost încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil prin respingerea întregului probatoriu.
Alături de temeiurile de drept invocate, respectiv art. 450, 451, 550 - 653, 728, 948-966, acțiunea a fost precizată și pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Deși prin sentință se confirmă că o parte a petitului este real și corect solicitat, acțiunea se respinge în întregul ei.
Apelanta mai arată că nu este sub incidența dispozițiilor art. 22 al. 5 din Legea nr. 10/2001, ci a art. 26 alin. 3 care dă condiții de admisibilitate acțiunii, dar în a cărui probatoriu au fost împiedicați pt. restricționarea dreptului la administrare de probe.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice H pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In apel nu s-a solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat instanței să se constate că este moștenitoarea lui, în cota de 1/1 parte, fiind singura sa fiică și masa succesorală este compusă din imobilele casă și teren înscrise în CF 762 și 2111, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de certificat de moștenitor; să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 25/1977 a Consiliului Popular al Județului H pentru cauza ilicită și a Decretului nr. 223/1974 și să se dispună repunerea în situația anterioară în CF 211 și 762, top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812, prin ștergerea inscripțiilor referitoare la proprietatea Statului Român și a LV. și înscrierea dreptului său de proprietate dobândit prin moștenire precum și obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv prin Decizia nr. 25/1977 a Consiliului Popular al Județului H; să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie imobilele teren și casă din CF 762 și 211, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812; să se dispună sistarea indiviziunii imobilelor casă și teren din CF 211 și 762, nr. top. 840/2, 809, 810/1, 811 și 812 prin formarea a două loturi, unul pentru reclamantă cu nr. top. nou și altul pentru restul coproprietarilor de carte funciară rămași în indiviziune și să se dispună rectificarea suprafeței de la tabular la real dacă prin expertiza topocadastrală se vor constata diferențe de la tabular la real și să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF 211 și 762.
In drept s-au invocat prevederile art. 480, 481, 650, 651, 652, 653, 728, 948, 949, 950, 966 cod civil.
Prin precizarea formulată de reclamantă ( fila 68 și fila 70) aceasta arată că în drept acțiunea se întemeiatăși pe dispozițiile art. 25 alin. 3 din Legea 10/2001.
Astfel, prin precizarea de acțiune reclamanta nu a renunțat la dispozițiile dreptului comun ci a adăugat un nou temei în drept.
Instanța de fond a respins acțiunea în întregul ei arătând, în esență, că reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în natură sau echivalent, conform art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu a îndeplinit condiția notificării în termenul legal.
Această soluție este nelegală.
Instanța de fond nu a arătat care capăt de cerere este inadmisibil.
Mai mult, unele capete de cerere nici nu puteau fi întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001, astfel că se impunea examinarea acestora prin prisma dispozițiilor legale invocate de către reclamantă.
Prin urmare, întrucât, nelegal instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, rezolvând procesul fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 297 al. 1 cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
In rejudecare, instanța de fond va răspunde motivat în fapt și drept la toate capetele de cerere, administrând orice probă pe care o consideră necesară pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.
In rejudecare se va ține seama și de cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de apel d e către reclamantă.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 25/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil -, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.06.2008
Președinte, - -(CO) semn. Președinte | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
9 ex/18.07.2008
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
