Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 119/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de intimata. cu sediul în B,-, sector 2 prin SUCURSALA RM., cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.1061 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind contestatorii:, domiciliată în B,-, județul V, GH. și, toți cu domiciliul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic, pentru apelantele-intimate și avocat, pentru intimații-contestatori, în baza împuternicirii avocațiale nr.33/2008, eliberată de Baroul
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier-juridic depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea depusă de către intimații-contestatori, care se comunică apărătorului acestora, în ședință publică.
Avocat arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare, act depus în această ședință.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Consilier-juridic solicită admiterea apelului și menținerea deciziei emise de către B, având în vedere faptul că, Tribunalul Vâlcea nu era competent să soluționeze contestații împotriva deciziilor emise de către aceasta, competența în cauză revenind Tribunalului București, chiar dacă bunurile ce fac obiectul notificării sunt pe raza județului Dreptul de proprietate asupra imobilului ce a fost solicitat prin notificare, a fost dovedit doar pentru suprafața de 3500.
Avocat solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, apreciind că sucursalele din țară ale dețin terenurile și au personalitate juridică, astfel încât această critică nu poate fi privită ca întemeiată. Dreptul de proprietate al intimaților a fost dovedit în urma probatoriului administrat în cauză, autorul acestora fiind condamnat politic, consecința acestui fapt fiind confiscarea averii. Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul ce a aparținut autorului intimaților a fost înscris în mai multe roluri agricole, după anul 1958, fiind confiscat în anul 1974. Tot din acest raport de expertiză rezultă și faptul că terenul de 3500.p face parte din suprafața de 10.913. instanța de fond, în mod legal, obligând apelanta la acordarea măsurilor reparatorii și pentru diferența de teren.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, petiționarii -, și au formulat contestație împotriva deciziei nr.29/15 ianuarie 2007, emisă de intimata ""
În motivarea contestației, petiționarii au arătat că, în calitate de moștenitori ai autorului G, au notificat intimata "" B pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 10.913. Intimata a admis în parte notificarea și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 3.500. ocupat în prezent de o parte a platformei Electrice.
Se susține că decizia emisă este nelegală, intimata nejustificând acordarea de măsuri reparatorii doar pentru o parte din teren, deși prin sentința penală nr.615/12.12.1958 a Tribunalului Militar Craiovaa fost confiscat autorului G terenul de 10.913.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, susținând că terenul de 10.913. ce face obiectul notificării este revendicat în condițiile Legii nr.10/2001 de moștenitorii fratelui lui G, reclamanții nefăcând dovada că autorul lor nu a fost proprietarul celor 10.913.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1061 din 21 decembrie 2007, admis în parte contestația, a anulat în parte decizia, în sensul obligării intimatei "" B să propună acordarea de despăgubiri și pentru diferența de 7.413. la valoarea stabilită de expert.
Totodată, au fost menținute în rest dispozițiile deciziei contestate, iar intimata a fost obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către contestatori.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petenții au făcut dovada că sunt moștenitorii lui G, care a fost condamnat politic, și căruia la data condamnării i s-a confiscat întreaga avere, conform sentinței penale nr.615/12.12.1958 a Tribunalului Militar Craiova. Prin decizia nr.3190 din 2 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea de condamnare a autorului, înlăturând și pedeapsa confiscării averii.
Ulterior confiscării, terenul a apărut în rolul altor persoane, așa cum rezultă din raportul de expertiză și, ca atare, în 1974 fost expropriat de la persoanele respective, confirmându-se că terenul a suferit în decursul timpului mai multe transformări, care nu confirmă că a fost preluat de la adevăratul titular, ci de la cei care l-au deținut după anul 1958.
Susținerea pârâtei, conform căreia în evidențele Primăriei (registrul agricol din 1959) autorul figura cu suprafața de 3.500. - confiscați, a fost privită ca neîntemeiată, câtă vreme averea a fost confiscată în anul 1958 și, ca atare, autorul nu mai putea figura cu teren în anul 1959.
Conform raportului de expertiză, terenul de 10.913. pe care se află construcția Electrice, a fost proprietatea autorului reclamanților, iar terenul de 3.500. pentru care s-au acordat măsuri reparatorii face parte din terenul identificat prin raportul de expertiză, ca fiind fosta proprietate a autorului G, confiscată în anul 1958 și apare și în planul de expropriere al intimatei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, intimata "" B prin Sucursala Râmnicu V, invocând următoarele motive:
Într-o primă critică se susține că Tribunalul Vâlcea nu este competent teritorial să soluționeze contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de "" Temeiul acestei excepții stă în prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 coroborat cu alin.1 din Capitolul II din nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la care se adaugă art.7 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Excepția a fost ridicată în fața instanței de fond, care în mod cu totul neîntemeiat a constatat că unitate deținătoare a bunurilor ce fac obiectul notificării este Sucursala Râmnicu V și că reprezentantul acesteia nu a stăruit în susținerea ei. Instanța a aplicat greșit procedura civilă în detrimentul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 și a explicațiilor date de normele de aplicare ale acestei legi.
Sub acest aspect decizia este nelegală, competența de soluționare în fond a contestației revenind Tribunalului București, întrucât unitatea deținătoare este persoana juridică ce a emis decizia contestată, adică "" B, pentru că aceasta întrunește toate condițiile legale: a emis decizia, are personalitatea juridică cerută de nr. 250/2007 și poate sta într-un eventual proces.
Față de excepția ridicată și la instanța de fond, se apreciază că aceasta este de ordine publică, conform art.159 alin.3 din Codul d e procedură civilă și nu poate fi înlăturată de părți, deoarece prevederile art.26 alin.3 sunt imperative.
Pentru aceste argumente se solicită anularea sentinței apelate și trimiterea dosarului instanței competente, respectiv Tribunalului București.
Pe fondul cauzei, se susține că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a Legii nr.10/2001 și nr.250/2007, întrucât reclamanții nu au făcut dovada celor solicitate prin notificare, respectiv că Gaf ost proprietar al unei suprafețe de 10.913. iar hotărârea de condamnare nu indică vreun teren confiscat pentru a aplica prevederile art.24 din lege.
Se susține că în mod greșit tribunalul a reținut că Gaf ost proprietarul unei suprafețe de 10913. pe aceeași locație pe care se află Electrică.
Se concluzionează în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat în notificare a fost dovedit doar pentru 3500. iar decizia contestată a consfințit această situație de fapt.
Se solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre judecare la instanța competentă, iar pe fond menținerea deciziei anulate ca fiind legală și temeinică.
La data de 30 aprilie 2007, la dosar a fost depusă întâmpinare de către contestatori, prin care au solicitat respingerea excepției privind competența de soluționare a contestației și totodată a apelului, întrucât autorului i-a fost confiscată întreaga suprafață de teren, așa cum au dovedit cu inventarul averii lui -, terenul pentru care unitatea deținătoare a emis decizia de 3500. făcând parte din trupul de 10913. motiv pentru care în mod legal a fost admisă contestația și pentru suprafața de 7413.
Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Potrivit art.24 alin.(8) din Legea nr.10/2001, competența de soluționare a contestației revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
În Capitolul II din G nr.498/18 aprilie 2003, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, este definit conținutul noțiunii de "unitate deținătoare".
Astfel, unitatea deținătoare este fie unitatea cu personalitate juridică exercitând în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii -, fie entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu, bunul care face obiectul legii.
Din actele și lucrările dosarului reiese că în baza actului constitutiv al societății, terenul este în patrimoniul "" B, care, de altfel, a și emis decizia contestată nr.29 din 15 ianuarie 2007 (2-3, dosar fond).
Pentru cele ce preced, este privită ca întemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea în soluționarea contestației, excepție soluționată în mod greșit de către această instanță, invocată de către intimată, în temeiul art.158 și urm. Cod procedură civilă.
Se impunea admiterea excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București. În acest sens este și decizia civilă nr.4330 din 21 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, apelul este privit ca fondat și va fi admis ca atare, cu consecința desființării sentinței și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.
Față de soluția adoptată, este de prisos analizarea celorlalte critici invocate în apel care privesc fondul dedus judecății, care urmează a fi avute în vedere de către instanța competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimata ". cu sediul în B,-, sector 2 prin SUCURSALA RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.1061 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind contestatorii, domiciliată în B,-, județul V, GH. și, toți cu domiciliul în comuna, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./10.06.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
