Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.12/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, str. -. -, nr. 24, județul C, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,. 30, împotriva sentinței civile nr. 1577 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 2690/2006), având ca obiect contestație în temeiul legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul pârât Primarul Orașului prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 38007 și intimata reclamantă prin av., conform împuternicirii avocațiale nr.77591/2007.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelantul pârât, reprezentantul acestuia critică soluția atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei susținând în esență următoarele:
Probele administrate în fond și apel dovedesc faptul că autorul reclamantei nu era îndreptățit la restituire conform legii 10/2001 pentru că la data de 6.03.1945 imobilul în litigiu se afla în posesia și proprietatea altei persoane.
Din actele dosarului rezultă că, la acea dată,. era proprietarul imobilului, iar legea și-a produs efectele asupra d-lui și nu asupra reclamantei.
Dreptul de a se acorda măsuri reparatorii a fost stabilit în mod nelegal. Cu privire la acordarea măsurilor reparatorii, instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile legii care prevăd că acestea urmează să fie stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare a Proprietății, conf. art. 26 din Legea 10/2001 republicată.
Legea specială menționează că este atributul exclusiv al comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor să stabilească modalitatea de acordare și cuantumul despăgubirilor.
În concluzie, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii contestației. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru intimata reclamantă, apărătorul acesteia având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat. Susține că, inițial, imobilul a aparținut autorului reclamantei. În acest imobil tatăl reclamantei a locuit puțin timp întrucât., primarul comunist de la acea vreme, l-a evacuat din imobil și și l-a însușit în mod abuziv.
Întrucât s-a demonstrat folosința imobilului de către autorul reclamantei și preluarea bunului de către stat, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra cererii de apel;
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Constanța reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 304/21.06.2006.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia contestată s-a respins notificarea nr. 655/13.04.2001 înregistrată la Prefectura și nr. 15/24.11.2005 înregistrată la Primăria orașului. Prin cele două notificări, s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, pentru imobilului ce a aparținut autorului său Șt..
Astfel, cu certificatele de naștere depuse la dosarul cauzei reclamanta a făcut dovada că, alături de și, este descendenta lui Șt., calitate în care s-a adresat cu notificare Prefecturii C ( notificarea nr. 655/2001) în vederea acordării de despăgubiri bănești pentru din imobilul și terenul aferent, proprietatea defunctului autor, situat în-, orașul, județul
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1602/21.02.1948 autorul reclamantei a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren de cultură în suprafață de 5 ha. precum și asupra unei construcții cu 6 camere și loc de casă de 1,200 ha. situat în localitatea, în V satului, imobilul nefiind identificat prin alte elemente.
Imobilul a fost naționalizat prin Decretul 92/1950 dar pe numele fostului primar,., aspect ce a îndreptățit instanța să considere că deși în drept autorul reclamantei a devenit proprietar asupra imobilului, în fapt folosința acestuia nu a fost niciodată transmisă.
Din interpretarea literală a textului art. 24 al.1 rezultă că instanța va considera proprietar persoana individualizată în actul de preluare numai în ipoteza în care lipsește orice probă din care să rezulte adevăratul proprietar.
Ori, cu contractul de vânzare-cumpărare depus s-a făcut dovada că la momentul aplicării Decretului 92/1950 autorul reclamantei era proprietarul imobilului în litigiu.
Potrivit art. 2 al.1 lit.a), în sensul Legii 10/2001, constituie imobile preluate în mod abuziv imobilele preluate prin Decretul nr. 92/1950.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse, instanța de fond a constatat că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat acordarea de despăgubiri, a calității sale de persoană îndreptățită în sensul art. 3 al.1 și art. 4 al. 2 din Legea 10/2001, motiv pentru care a dispus obligarea pârâtului să dea eficiență dispozițiilor art. 1 al.2 și art. 26 al.1 din același act normativ și să acorde reclamantei în compensare alte bunuri ori servicii ori să propună acordarea de despăgubiri bănești în condițiile art. 16 Titlul VII din legea 247/2005, ce instituie norme de imediată aplicare.
Pe cale de consecință, prin sentința civilă nr. 1577 din 27.09.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului și a obligat pârâtul să acorde reclamantei alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri bănești în temeiul art. 16 al.1 Titlul VII din Legea 247/2005.
Împotriva hotărârii judecătorești a declarat apel Primarul orașului, criticând soluția sub următoarele aspecte:
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada proprietății și posesiei asupra bunului a cărui restituire o solicită, imobilul trecând în proprietatea statului pe numele altei persoane, iar moștenitorilor acesteia din urmă, le-a fost restituit imobilul ca efect al notificării făcute în baza Legii 10/2001.
. a făcut dovada posesiei imobilului până la momentul preluării abuzive de către stat. figurează în evidențele fiscale cu două proprietăți, astfel că potrivit legii în vigoare la acea vreme, colonistul nu era îndreptățit să aibă două proprietăți.
O altă critică privește măsura luată de instanță, privind acordarea de măsuri reparatorii care este atributul comisiei centrale pentru acordarea despăgubirilor și nu a primarului consiliului local.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate, instanța constată că cererea este nefondată.
Astfel, reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, fiind moștenitoarea legală a defunctului Șt., sens în care a notificat pe Primarul din orașul să-i acorde despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de Primăria imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre Statul Român în calitate de vânzător și colonistul Șt. în calitate de cumpărător - filele 7-9 și 69-79 dosar fond.
Imobilul a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de ing. - filele 99-100 dosar fond.
Imobilul din litigiu este situat în zona mediană a orașului, pe- și se identifică în planul de situație, careul LXXII conform planului cadastral întocmit în anii 1932-1938. Imobilul a fost dobândit în cotă de de colonistul Șt. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1602/21.02.1948 la Grefa ribunalului Constanța, act încheiat cu Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, iar construcția cu destinație de locuință este păstrată și astăzi în starea inițială fiind compusă din 6 camere, 2 antreuri, 1 bucătărie, beci, cameră, iar anexele grajduri și magazii au fost demolate din anul 1966.
Autorul reclamantei a locuit o perioadă scurtă în imobil, fiind evacuat de primarul, care s- mutat în casă, iar naționalizarea s-a făcut pe numele său.
În concluzie, reclamanta a dovedit și dreptul de proprietate pretins, cu titlul de proprietate și planurile cadastrale și raportul de expertiză care a identificat imobilul cu aceleași vecinătăți care au existat și la data dobândirii.
Referitor la critica privind acordarea de măsuri reparatorii, instanța de fond a respectat dispozițiile legale în materie, stipulate în art. 26 al.1 din legea 10/2001 și art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Din lecturarea dispozițiilor legale, Primarul ar fi constatat cine acordă despăgubiri, respectiv Comisia Centrală conform art. 16 al.1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 296 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, str. -. -, nr. 24, județul C, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,. 30, împotriva sentinței civile nr. 1577 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 2690/2006), ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond..
Red.dec.jud. -
7.03.2008
Dact.gref.
4 ex./7.03.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
