Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 121
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în comuna,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 11 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. în format vechi 7318/civ/2003), în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B, sector 2,-,. 4.. 5,. 20, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta pârâtă SC SA, prin avocat și intimatul reclamant, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea la data de 30.03.2009, prin Serviciul Registratură, a întâmpinării de către intimatul reclamant, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta pârâtă SC SA, a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate în sensul respingerii contestației formulate de reclamantul. A precizat că s-a reținut în mod greșit că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, în realitate imobilul fiind preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, completat și modificat prin Decretul nr. 524/1955, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 și 3 din legea nr. 10/2001. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la instanța de fond pârâta a dobândit imobilul după privatizare, astfel încât, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pârâta nu era și nu este învestită cu soluționarea notificării; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică. A precizat că din înscrisurile existente la dosar rezultă că imobilul a fost preluat fără titlu și că autoritățile locale de la acea dată au încercat, ulterior apariției Decretului nr. 92/1950, să repare această situație prin unele măsuri administrative nelegale. În speță, imobilul fiind preluat fără titlu, reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului în litigiu; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 27.10.2003 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, împotriva deciziei nr.7406 din 26.09.2003, prin care pârâta a refuzat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, jud. D, compus din teren în suprafață de 597,5o și construcția aflată pe acesta.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că, în temeiul art.21 din Legea nr.10/2001, a notificat Primăria Municipiului C pentru restituirea în natură a imobilului situat la adresa menționată și că, prin dispoziția nr.5715/20.05.2003, această instituție a dispus retrocedarea parțială a imobilului teren în suprafață de 597,50. pe care se află trei corpuri de clădire.
A menționat reclamantul că, prin aceeași dispoziție, Primăria Municipiului Caî naintat notificarea și actele doveditoare pârâtei, spre competență soluționare, pentru restul terenului în suprafață de 597,50. și a construcției edificate pe acesta, dar că pârâta i-a comunicat prin adresa nr.7406/26.09.2003 refuzul restituirii imobilului, motivând că a dobândit în mod legal atât terenul, cât și construcția, cu respectarea legislației în vigoare la data încheierii actelor de dobândire.
Pe fond, reclamantul a susținut că nu poate fi luată în considerare motivarea pârâtei în sensul că, fiind o societate comercială cu capital integral privat, care a dobândit imobilul cu bună-credință, nu poate fi obligată la restituirea lui în natură. Legat de acest aspect, reclamantul a arătat că, în raport de dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora "imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini", legea specială nu face distincție între posesorii de bună și de rea-credință și nici între natura societății, ca fiind societăți la care statul este acționar majoritar sau cu capital integral privat.
mai arătat că preluarea imobilului din patrimoniul autoarei sale s-a făcut fără titlu, întrucât deși în procesul-verbal de preluare din 20.04.1950 întocmit de delegatul Comitetului Provizoriu al orașului C s-a menționat drept act de preluare Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, în realitate imobilul nu se regăsește în nicio listă anexă la actul normativ menționat și nici în anexele la actele normative de modificare și completare a acestui decret.
La data de 04.02.2004, reclamantul a depus la dosar o precizare, prin care a solicitat ca, în situația în care se va constata că restituirea în natură nu este posibilă, pârâta să fie obligată la plata echivalentului bănesc al imobilului revendicat, cerere subsidiară la care reclamantul a renunțat însă ulterior.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale de unitate deținătoare a imobilului, motivând că în sensul Legii nr.10/2001 poate avea această calitate numai persoana juridică ce exercită un drept real asupra imobilului și căreia îi revine obligația legală de acordare a măsurilor reparatorii conform art.20 din lege, neîndeplinind însă această din urmă condiție.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea contestației, susținând că este proprietar de bună-credință al imobilului situat în C,-, care a intrat în patrimoniul său în baza unor acte cu titlu oneros, construcția fiind dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.290/11.02.1999, încheiat cu OLTENIA, iar terenul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 476/15.03.1999 încheiat cu
În perioadele 25.02.2004 - 22.05.2006, 25.09.2006 -17.09.2007, 28.01.2008- 27.10.2008 judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art.244 pct.1 Cod pr. civ. până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr. 290/11.02.1999 și nr. 476/15.03.1999, încheiate de pârâtă cu OLTENIA și, respectiv, cu C, a contractului de vânzare-cumpărare nr.290/11.02.1990, încheiat între OLTENIA și A și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr.-01444.
După repunerea cauzei pe rol, ca urmare a încetării cauzei care a determinat suspendarea judecății, pârâta a fost conceptată sub noua denumire de și, în suplimentarea probatoriilor administrate, părțile au depus înscrisuri cu privire anexele Decretului de naționalizare nr.92/1950.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 11 din 19.01.2009, a admis contestația, astfel cum a fost precizată, de către contestatorul, în contradictoriu cu pârâta SC SA ( FOSTĂ SC SA,
A anulat decizia nr.7406/26.09.2003, emisă de pârâta SC SA și a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului situat în C,- compus din teren în suprafață de 597,50 mp și construcția ridicată pe acesta - corp 1.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este moștenitor, în calitate de descendent de gradul II, al autorului G, fiind fiul numitei -, fiica adoptivă a autorului.
Prin actul de vânzare-cumpărare din 7 mai 1916, autorul Gad obândit imobilul situat în C,-, compus din casă de locuit, dependințe și terenul aferent. Imobilul a fost preluat de către stat, în urma aplicării Decretului de nr.92/1950, an în care figura ca fiind situat la adresa din-, ulterior-, actuală-.
La apariția Legii nr.10/2001, reclamantul, considerându-se persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din actuala-, s-a adresat cu notificare Primăriei Muncipiului C, solicitând restituirea în natură a acestui imobil.
Prin dispoziția nr.5715 din 20.05.2006, Primăria Municipiului Cad ispus restituirea în natură a unei părți a imobilului, respectiv a trei corpuri de clădire (corpurile II, III, IV) aflate pe suprafața totală de 597,50. astfel cum a fost identificat prin procesul-verbal privind starea de fapt din 04.04.2002, iar pentru restul terenului în suprafață de 597,50. și a construcției edificate pe acesta ( corpul I ) a înaintat notificarea, spre competență soluționare, în calitate de persoană juridică deținătoare a acestei părți a imobilului.
Examinând notificarea ce i-a fost înaintată, ( actuală ) a emis adresa nr.7406 din 26.09.2003, prin care i-a comunicat reclamantului că refuză restituirea în natură a terenului în suprafață de 597,50. și a construcției aflate pe acesta, motivând că a dobândit, cu bună credință, proprietatea imobilului, construcția prin contractul de vânzare autentificat sub nr.290/11.02.1999 încheiat cu OLTENIA, iar terenul prin contractul de vânzare autentificat sub nr.476/15.03.1999, încheiat cu C, imobilul fiind evidențiat în patrimoniul societății și înscris în Cartea Funciară.
În cuprinsul aceleiași adrese, pârâta și-a argumentat refuzul de restituire și prin aceea că nu ar avea calitatea de unitate deținătoare în sensul prevăzut de Legea nr.10/2001, întrucât este societate cu capital integral privat.
Examinând conținutul adresei nr.7406/26.09.2003, contestate în cauza de față, instanța a reținut că, deși sub aspectul structurii, ea nu are elementele specifice unei dispoziții sau decizii, prin aceasta pârâta a adoptat o soluție cu privire la notificarea reclamantului, exprimându-și clar poziția în sensul refuzului de restituire în natură a imobilului din str. - -, astfel încât adresa menționată are semnificația unei decizii/dispoziții motivate din categoria celor prevăzute de art.21 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește legalitatea soluției adoptate prin această decizie, s-a reținut că potrivit prevederilor art. 27 alin.1 din Legea nr.10/2001, în redactarea de la data apariției legii "pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate."
a contrario, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil persoana îndreptățită putea obține, conform acestei reglementări, restituirea în natură a terenului evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, articolul 27 din Legea nr.10/2001 a devenit, în urma renumerotării art.29, cuprinzând următoarele dispoziții " pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate", prevederi ce excludeau orice posibilitate de redobândire în natură a imobilului aflat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Prin decizia nr.830 din 8 iulie 2008, Curtea Constituțională a stabilit că art.I pct.60 din Titlul I al Legii nr.247/2005, prin care a fost modificat fostul art.27 din Legea nr.10/2001 este neconstituțional, în sensul că prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001 se încalcă dispozițiile art.15 alin.2 și art.16 alin.1 din Constituția României.
Urmare a acestei decizii, redevin aplicabile prevederile anterioare în forma redată de fostul art.27 (actual art.29 ), ceea ce înseamnă că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a imobilului aflat în prezent în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital integral privat atunci când imobilul a fost preluat fără titlu sau în lipsa unui titlu valabil.
Față de aceste argumente, nu poate fi primită apărarea pârâtei, invocată sub forma unei excepții, în sensul că nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului, întrucât este societate comercială cu capital integral privat, din normele enunțate, precum și din dispoz. art.21.1 și art.29.1 din G nr.250/2007, rezultând că societatea pârâtă întră în categoria persoanelor juridice deținătoare, competente a dispune cu privire la retrocedarea în natură a imobilelor aflate în patrimoniul său.
Referitor la titlul cu care statul preluat terenul, din actele depuse la dosar a rezultat că acesta îl constituie Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, act normativ indicat drept temei al preluării atât în procesul verbal de punere în executare a măsurii întocmit de Comitetul Provizoriu al orașului C la data de 20 aprilie 1950, cât și în dresa nr.7314/10.06.1996 emisă de
Cu toate acestea, s-a observat că autorul G nu figurează în listele anexele la Decretul nr.92/1950, fiica sa, regăsindu-se într-adevăr la poziția nr.163( fila 131), dar cu alte imobile situate în- și, nr.16 și nu cu cel aflat la data naționalizării la adresa din-.
Acest din urmă imobil apare ulterior trecut în proprietatea statului în tabelul cuprinzând imobilele aflate în administrarea C, naționalizate ulterior, ai căror proprietari figurează în anexa la Decr.92/1950, tabel în care este indicat drept proprietar al acestui imobil tot fiica autorului, ( fila 154).
Includerea imobilului din fosta str. - în acest tabel nu poate echivala însă cu o preluare realizată cu respectarea prevederilor Decretului de naționalizare, având în vedere pe de o parte faptul că tabelul nu-și găsește un corespondent în anexele la decret sau la actele normative de modificare sau completare a acestuia și nici nu este indicat alt act normativ sau de autoritate în baza căruia imobilul a fost încadrat ulterior în categoria celor vizate de naționalizare, iar pe de altă parte, persoană din patrimoniul căreia imobilul figurează ca fiind preluat în acest tabel nu avea la data naționalizării calitatea de proprietar. Aceasta, întrucât autorul G, care a dobândit proprietatea imobilului prin actul de vânzare-cumpărare din 7 mai 1916, era în viață la data naționalizării, el decedând la 05.08.1952 ( conform certificatului de deces de la fila 12), astfel că în favoarea fiicei sale adoptive n-ar fi putut opera la acea dată transmisiunea succesorală a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Drept urmare, s-a reținut că trecerea imobilului din C, fosta- s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Decretului nr.92/1950, act normativ care, de altfel, era abuziv în ansamblul său, fiind în contradicție cu prevederile Constituției de la acea dată și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România, ceea ce înseamnă că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea în natură a întregului imobil teren și construcții din C,-, jud.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează faptul că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil și că nu ar fi aplicabile dispoz. art. 29 alin.1 și 3 din Lg. 10/2001.
Se mai arată, de asemenea, că instanța nu a avut în vedere împrejurarea că apelanta nu are calitatea de deținător potrivit Lg. 10/2001, în sensul că nu are obligația de a dispune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii și, de asemenea, nu sunt entități investite cu soluționarea notificărilor.
Apelul este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul a contestat decizia nr. 7406/26.09.2003, prin care pârâta SC SA a refuzat restituirea în natură a imobilului situat în C, str. -, nr. 6, compus din teren în suprafață de 597,50mp și construcția aflată pe acesta.
Cu actele de filiație depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada că este persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Lg. 10/2001, potrivit art. 4 alin.2 din această lege, acesta fiind descendent de grd. II. al autorului G, fiind fiul numitei, care este fiica adoptivă a autorului.
Cu actele depuse la dosarul cauzei, s- făcut dovada că autorul Gad obândit imobilul situat în- printr-un contract de vânzare-cumpărare din 07.05.1916, imobil ce a fost naționalizat în baza Decretului 92/1950.
Acest imobil face parte din categoria imobilelor preluate abuziv potrivit art. 2 lit. a din Lg. 10/2001.
În privința restituirii în natură a imobilului, instanța de apel apreciază că soluția instanței de fond este greșită, pentru următoarele considerente:
SC SA este o societate cu capital integral privat, statul nemaideținând nici un pachet de acțiuni.
În această situație, din punct de vedere juridic sunt incidente dispoz. art. 29 alin.1 din Lg. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor, aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.
Aceste dispoziții ale art. 29, fost 27 din Lg. 10/2001, aplicabile în speță, urmare a deciziei nr. 830/2008 a Curții Constituționale, nu mai distinge asupra modului de preluare a imobilului, fiind necesară evidențierea imobilului în patrimoniul societății privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale.
De aici rezultă că societatea, fiind privatizată integral sau într-o proporție care nu permite aplicarea art. 21 din lege, pentru imobilele aflate în patrimoniul unor asemenea societăți, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale și nu la restituirea în natură.
Instanța de fond în mod greșit a argumentat că, în urma deciziei Curții Constituționale, redevin aplicabile prevederile anterioare în forma redată de fostul articol 27, în sensul că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a imobilului aflat în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital integral privat atunci când imobilul a fost preluat fără titlu sau în lipsa unui titlu valabil.
În consecință, având în vedere aceste considerente, restituirea în natură nu este posibilă, astfel că, potrivit art. 29 alin.3 din Lg. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării va emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și anume, Titlul VII din Lg. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Prin această modalitate, nu se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, deoarece acest drept nu este protejat în mod absolut de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Pentru a prevala dreptul de proprietate al reclamantului, care a fost deposedat abuziv de stat prin nerespectarea Decretului 92/1950, ar fi fost necesar să fie vorba, chiar potrivit jurisprudenței CEDO, de un bun actual, calitatea de proprietar să fie recunoscută printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unor măsuri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul reclamanților existența unor speranțe legitime de redobândire a bunului în materialitatea lui.
În cazul dat, însă, reclamantului nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunului printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a respingerii cererilor formulate de reclamant, întemeiate pe dispoz. art. 45 din Lg. 10/2001, de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare prin care intimata a cumpărat imobilul care face obiectul prezentei acțiuni.
Urmează deci, ca, în baza art. 296 Cod pr. civ. să se admită apelul, să se schimbe soluția instanței de fond, în sensul că se va respinge contestația privind restituirea în natură a imobilului, persoana îndreptățită urmând să primească despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în comuna,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 11 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. în format vechi 7318/civ/2003), în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B, sector 2,-,. 4.. 5,. 20.
Schimbă sentința civilă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./29.04.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Dan Spânu
