Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 123/A/2009
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către reclamanții G și, precum și de pârâta Primăria comunei, împotriva sentinței civile nr.242 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 12 și 19 iunie 2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei solicitând:
-să se constate că imobilul înscris în CF 1383, nr. top. 73 - 73a, 74/1/2/2/2 grădină, casă intravilan în suprafață de 2 ha 5984 mp a trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român.
-să se dispună restituirea în natură a școlii generale, grădiniței și magaziei de lemne.
-să se dispună plata de despăgubiri bănești pentru construcțiile - anexe gospodărești preluate și demolate cât și pentru partea din grădină - teren intravilan care nu se poate restitui fiind repartizată ca loturi de casă, extinderi, grădini, etc.
-să se dispună predarea imobilului, clădirilor și a terenului grădină intravilan existente în prezent.
-să se anuleze dispoziția nr. 24/2003 a Primarului comunei și restituirea în natură a construcțiilor existente.
Reclamanții și-au precizat acțiunea contestând și dispoziția nr. 240/20.10.2006 a Primarului comunei prin care s-a dispus numai restituirea imobilului școală din satul înscris în CF 1383 cu o suprafață de 702,37 mp fără nicio motivare și fără a se face referire la valoarea despăgubirilor pentru anexele gospodărești demolate și nici la terenul grădina intravilan de 2 ha 5984 mp.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta Primăria comunei prin Primar a solicitat respingerea acțiunii invocând necompetența materială a tribunalului pentru capetele 1,2,3 și 4 care au ca obiect revendicare imobiliară și despăgubiri dar și excepția autorității de lucru judecat deoarece aspectele revendicării au fost soluționate în procedura specială.
Printr-o completare a întâmpinării pârâta a invocat excepția de modificare tardivă a acțiunii, excepția tardivității contestației împotriva deciziei 240/2006 și a arătat că dispoziția nr. 24/2003 a fost revocată tacit prin dispoziția nr. 240/2006 emisă în executarea deciziei civile nr. 5284/2006 a ÎCCJ.
Prin sentința civilă nr. 242/2008, Tribunalul Hunedoaraa admis excepția autorității de lucru judecat.
S-a admis în parte contestația precizată și completată împotriva dispoziției nr. 24/2003 astfel cum a fost modificată prin dispoziția nr. 240/2006 și în consecință:
S-a constatat că pentru construcțiile demolate - corpuri, anexe și dependințe la imobilul situat în comuna înscris în CF 1383 nr. top. (73-73; 74)/1/2/2/2, contestatorii sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent prin despăgubiri la valoarea de circulație a acestora în condițiile titlului VII al Legii nr. 245/2007.
A fost obligat intimatul să comunice întreg dosarul notificării - transmise cu nr. 85/2002 prin J din D, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea titlurilor de despăgubiri cuvenite.
A fost respinsă în rest contestația iar intimata a fost obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin notificarea înregistrată cu nr. 85 din 12 februarie 2002 prin J din D, a fost solicitată restituirea în natură a imobilului din, înscris în CF 1383, sub, nr. top. (73 - 73a- 74)/1/2/2/2, având destinația de locuință și a grădinii intravilan în suprafață de 2594 mp, precum și plata de despăgubiri bănești pentru locuințele servitorilor, anexele gospodărești aferente imobilului, care s-au demolat precum și despăgubiri pentru partea de grădină teren intravilan - ce nu se poate restitui ca și pentru inventarul viței de vie atestat prin proces verbal din 18 mai 1949 ( filele 8 - 11).
În baza acestei notificări, s-a emis decizia nr. 93/2001 de către Inspectoratul Școlar al Județului H, în sensul respingerii acesteia ( fila 20).
Prin sentința civilă nr. 2151/2001, Tribunalul Hunedoaraa constatat calitatea contestatorilor G și, de persoane îndreptățite la reparațiunile reglementate de Legea 10/2001, a anulat decizia atacată și a stabilit dreptul acestora la măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru respectivul imobil, obligând Primarul comunei să emită dispoziție motivată în acest sens.
În considerentele hotărârii respective, instanța a constatat că imobilul notificat, având destinație de unitate de învățământ intră sub incidența art. 16 din Legea 10/2001, fiind exceptat de la restituirea în natură, în considerarea scopului special al acesteia, de a deservi interesul public, social, cultural și obștesc.
Totodată, prin această hotărâre, instanța a lămurit valabilitatea titlului statului, constatând că dreptul persoanei de a beneficia de despăgubiri în echivalent la prețul de circulație al imobilului, în condițiile art. 16 din Legea 10/2001 - în varianta aplicabilă la acel moment - se pretează doar imobilelor preluate de stat cu titlu valabil - față de cele preluate fără titlu valabil, a căror regim este reglementat de alin. 4 al respectivului text de lege și impunea judecata cu celeritate, potrivit dreptului comun, cu consecința restituirii lor, de regulă, în natură ( filele 76 - 77).
S-a arătat, prin hotărâre că, în lipsa dovezii unui astfel de demers - de constatare a nevalabilității titlului statului - se prezumă că imobilul a intrat în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind înlăturate eventuale vicii ale acestuia și, în consecință, s-au stabilit ca aplicabile prevederile art. 16 alin. 1 și 2 în sensul acordării de măsuri reparatorii, în echivalent, prin despăgubiri, imobilul având destinația de locuință.
S-a reținut, prin aceeași hotărâre, că pentru terenul notificat, contestatorii figurează în anexa de despăgubiri la Legea nr. 1/2000 (filele 76 - 77).
Conformându-se acestei hotărâri, Primarul comunei a emis dispoziția nr. 24/2003, propunând persoanelor îndreptățite ca atât pentru locuință cât și pentru dependințele și anexele demolate, să opteze pentru despăgubiri bănești în sumă de 453.619.070 lei ROL ( fila 29).
Dispoziția a fost atacată în toate gradele de jurisdicție, fiind modificată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5284/2006 ca urmare a modificării formei art. 16 din Legea nr. 10/2001, dispunându-se restituirea în natură a imobilului.
În executarea acestei decizii, Primarul comunei a emis dispoziția nr. 240/2006 prin care a omis să mai mențină oferta de despăgubiri în echivalent pentru dependințele și anexele gospodărești demolate - solicitate de autorii notificării cu nr. 85/2002 prin J.
Cum, modificarea dispoziției nr. 24/2003 prin dispoziția nr. 240/2005 este determinată, în mod evident, de modificarea sentinței civile nr. 2151/2001 a Tribunalului Hunedoara prin decizia nr. 5284/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a considerat că se impune o adaptare corespunzătoare a acesteia.
Prin Legea nr. 247/2005, legiuitorul a reglementat o procedură specială de stabilire și plată a despăgubirilor, abilitând în acest sens Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor ca unică autoritate competentă de a emite, prin decizie, titluri de despăgubiri persoanelor îndreptățite, urmează ca și contestatorii să epuizeze această procedură administrativă.
Pe cale de consecință, s-a conchis că în cauză, operează autoritatea lucrului judecat, prin epuizarea procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001, sub toate aspectele revendicării imobilului notificat.
Excepția fiind absolută, dirimantă și peremptorie nu îngăduie instanței reluarea judecății sub nici un aspect al cererii dintre cele care au fost examinate ( filele 99 - 102; 107 - 112).
Față de cele ce preced și în limitele celor arătate, s-a admis cererea contestatorilor astfel cum a fost precizată și completată.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă care instituie regula de principiu a soluționării de către instanță a excepțiilor ce se ridică înaintea sa și care prevalează judecării fondului și s-a admis excepția autorității lucrului judecat, invocată de intimat.
S-a admis de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei în cauză, în ce privește despăgubirile ce cad în atribuțiunea exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - ca unică autoritate abilitată în acest sens prin Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
S-a admis contestația împotriva deciziei nr. 24/2003 astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 240/2006, ambele emise de intimat - Primarul comunei, în sensul de a se constata calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru anexele și construcțiile dependente, demolate.
În considerarea art. 16 al Legii nr. 247/2005 și a Normelor Metodologice de aplicare a acestuia, s-a dispus ca de îndată ce hotărârea va deveni irevocabilă, intimatul Primarul comunei să transmită dosarul notificării nr. 85/2002 - prin EJ - către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru emiterea titlurilor de despăgubiri cuvenite contestatorilor.
S-a respins în rest acțiunea civilă precizată și completată.
În fine, s-a avut în vedere prevederile Legii nr. 215/2002, conform cărora primăriile sunt concepute ca structuri funcționale cu activitate permanentă fără personalitate juridică și, deci, fără capacitate procesuală, fiind reprezentate prin Primar, ca autoritate executivă, precum și faptul că prin Legea 10/2001 acestuia îi sunt conferite atribuțiuni exprese în soluționarea notificărilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta.
Prin apelul formulat, reclamanții au solicitat modificarea parțială a sentinței în sensul admiterii contestației împotriva dispoziției nr. 240/2006 și a retrocedării și a suprafeței de teren necesară și utilă aferentă pe care se află clădirea școlii ce a fost retrocedată, iar în temeiul art. 292 cod procedură civilă solicită administrarea în apel a probei cu completarea expertizei.
În expunerea motivelor de apel se arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția autorității lucrului judecat și nu a dispus restituirea pentru terenul aferent clădirii școlii retrocedate prin dispoziția 240, în condițiile în care actele dosarului relevă faptul că cele 41 hectare de pe anexa 39 privesc doar terenurile ce au făcut obiectul Legii 18/1991 nu și terenul aferent școlii.
În același sens precizează că Inspectoratul Școlar a deținut timp de 46 de ani imobilul școală și terenul clar delimitat și îngrădit în suprafață tabulară de 6115 mp corespunzător topograficului inițial nr. 74 de sub din CF 1383.
La rândul său, prin apelul promovat, pârâta Primăria comunei a solicitat schimbarea parțială a sentinței în sensul respingerii în întregime a contestației și a înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că în mod greșit prima instanță nu a observat că există autoritate de lucru judecat și cu privire la despăgubiri întrucât procedura specială prevăzută de Legea 10/2001 a fost finalizată prin decizia nr. 5284/2006 a ÎCCJ dispunându-se exclusiv restituirea în natură a localului școala existent, fără ca instanța supremă să se pronunțe asupra pretinselor construcții demolate.
Consideră inadmisibil ca în prezenta cauză să se completeze hotărârile date în procedura specială întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
Susține că nici Legea nr. 247/2005 și nici un alt act normativ nu a prevăzut în nici un fel procedura repunerii în termen astfel că în cauză nu se pot pune în discuție împrejurări ce puteau fi invocate pe calea căilor de atac în procedura specială.
Concluzionând, arată că prima instanță în mod abuziv a completat hotărârile date în procedura specială pe care le consideră ca fiind legale și corespunzând hotărârilor date în procedura specială. Mai precizează că reclamanții nu au nici un interes legitim de a cere anularea dispoziției deoarece prin hotărârile judecătorești amintite nu s-a dispus în nici un fel cu privire la construcțiile demolate.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanții au solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă arătând că aceasta nu a susținut la fond că ar exista autoritate de lucru judecat cu privire la construcțiile și anexele demolate și care au existat la data exproprierii și, mai mult, acestea au fost recunoscute de Primăria, pentru ele acordându-se despăgubiri prin dispoziția 24/2002.
Susține că ICCJ, modificând parțial hotărârea în sensul restituirii în natură numai a clădirii școlii existente și menținând în rest sentința, a menținut implicit și acordarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate.
Primăria comunei, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelului reclamanților ca nefondat, motivat de faptul că este inadmisibil a se pune în discuție aspectele soluționate cu autoritate de lucru judecat prin sentința anterioară conformată de instanța supremă.
Verificând sentința prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că prin decizia nr. 5284/2006 a ÎCCJ pronunțată în dosar nr- instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra despăgubirilor pentru construcțiile demolate, la fel cum nu s-au pronunțat în acel dosar nici instanțele de fond. Aceasta se datorează faptului că pe parcursul soluționării litigiului respectiv s-a emis de către Primarul comunei dispoziția nr. 24/2003 prin care reclamanților li s-au acordat despăgubiri pentru dependințele și anexele gospodărești iar ca urmare a emiterii acestei dispoziții, prin recursul promovat în dosar nr-, reclamanții nu au mai înțeles să invoce critici cu privire la aceste despăgubiri.
În condițiile în care chestiunea despăgubirilor pentru construcțiile demolate nu a fost tranșată prin hotărârile judecătorești amintite nu se poate reține cu privire la acestea autoritatea de lucru judecat, critica formulată de Primăria comunei sub acest aspect neputând fi primită.
În cauza de față, reclamanții contestă dispozițiile emise de Primarul comunei sub nr. 24/2003 și 240/2006 astfel că orice aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie raportat la prevederile Legii 10/2001 care le vizează inclusiv cele referitoare la despăgubirile pentru construcțiile demolate, pot fi supuse analizei instanței în prezentul litigiu.
Ca atare, nu poate fi primită nici susținerea conform căreia instanța de fond ar fi procedat la completarea hotărârilor date în procedura specială punând în discuție împrejurări ce puteau fi invocate în căile de atac în procedura specială.
Calitatea procesuală pasivă a Primăriei comunei prin Primar cu privire la măsurile reparatorii pentru construcțiile demolate este justificată de calitatea de unitate deținătoare a acesteia confirmată inclusiv prin decizia ICCJ nr. 5284/2006. Ca unitate deținătoare, pârâta este obligată să se pronunțe asupra tuturor măsurilor reparatorii solicitate de notificatori indiferent că este vorba de restituire în natură ori despăgubiri. Oricum trebuie menționat că despăgubirile la care prima instanță a constatat că sunt îndreptățiți reclamanții pentru construcțiile demolate nu vor fi achitate de unitatea deținătoare ci urmează procedura specială în fața Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor în conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
De asemenea, se constată a fi pe deplin justificat și interesul reclamanților de a cere anularea dispoziției nr. 240/2006 în condițiile în care aceasta, deși emisă în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, omite să mai acorde măsurile reparatorii pentru construcțiile demolate pe care le stabilise deja prin dispoziția nr. 24/2003.
Din cele reținute mai sus, rezultă că toate criticile aduse sentinței primei instanțe de către apelanta Primăria comunei prin Primar sunt nefondate, impunându-se în temeiul art. 296 cod procedură civilă, respingerea apelului promovat de aceasta.
Cu privire la apelul declarat de reclamanți, Curtea reține următoarele:
Terenul care a format obiect al litigiului soluționat de ICCJ prin decizia civilă nr. 5284/2006 este suprafața de 2 ha și 5984 mp teren intravilan înscris în CF nr. 1383 cu nr. top. (73, 73a, 74)/1/2/2/2.
Așa cum rezultă din considerentele deciziei nr. 5284/2006, instanța de recurs a reținut în baza raportului de expertiză efectuat în etapa apelului că din terenul solicitat nu a mai rămas nici o suprafață liberă deoarece Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 i-a pus în posesie pe cei cărora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate pe această parcelă. S-a constatat că pentru acest teren reclamanții urmează să primească despăgubiri potrivit art. 17 din Legea nr. 1/2000 fiind înscriși în anexa nr. 39 poziția 6.
Așadar, instanța de recurs a considerat că doar terenul ocupat pe persoanele cărora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 nu reprezintă suprafață liberă în sensul Legii 10/2001. în motivarea instanței de recurs nu se reține același lucru și despre suprafața aflată în folosința școlii din, respectiv că aceasta nu ar fi liberă.
Ceea ce restituie în natură ICCJ prin decizia nr. 5284/2006 este imobilul școală înscris în CF nr. 1383 nr. top. (73, 73a, 74)/1/2/2/2.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în apel și pe care instanța de recurs l-a avut în vedere cu ocazia pronunțării deciziei de mai sus, imobilului școală înscris în CF nr. 1383, nr. top. (73, 73a, 74)/1/2/2/2, îi corespunde o suprafață de teren de 6020 mp având categoria de folosință curte cu construcții, teren sport și teren arabil care constituie lotul agricol școlar. Această suprafață este clar delimitată de punctele topografice 6-18-31-32-33-53-52-51-50-49-48-47-43/2-43/1-43-42-12-11-14-16-6, pe planul de situație anexat raportului de expertiză și este distinctă de suprafețele atribuite conform Legii 18/1991 unor persoane fizice care, potrivit aceleiași decizii nu pot fi restituite în natură.
În condițiile în care Înalta Curtea considerat că suprafețele ce nu pot fi restituite sunt doar cele atribuite altor persoane conform Legii 18/1991 nu și cele aflate în folosința Școlii, nu se poate reține ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat în sensul respingerii cererii de restituire a acestei suprafețe în natură.
De asemenea, având în vedere dispoziția ICCJ de restituire în natură a imobilului școală înscris în CF 1383, nr. 73-73a, 74/1/2/2/2 care, în conformitate cu expertiza topografică efectuată în acea cauză include și suprafața aferentă de 6020 mp deținută în prezent de Primăria comunei dar și adresa nr. 1786/2006 a pârâtei care confirmă împrejurarea că pentru terenul aferent școlii, reclamanții nu au fost trecuți în anexa 39 conform Legii 1/2000 ( 16), Curtea apreciază că ceea ce trebuia să restituie în natură pârâta prin dispoziția nr. 240/2006 era imobilul școală și suprafața aferentă, liberă, de 6020 mp.
Față de cele reținute, constatând fondat apelul reclamanților, Curtea, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, va proceda la admiterea acestuia cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în sensul că intimata va fi obligată să restituie reclamanților în natură imobilul școală cu o suprafață de 6020 mp.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Intimata va fi obligată să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ( 114).
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 123/A/22.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-)
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și G împotriva sentinței civile nr.242/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă intimata Primăria comunei prin primar să restituie reclamanților în natură imobilul școală din satul înscris în CF nr.1383 înscris în CF nr.1383 nr.top.73-73a,74)/1/2/2/2 cu o suprafață de 6020 mp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de Primăria comunei prin Primar împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata Primăria comunei prin Primar să plătească apelantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - concediu odihnă semn. grefier - șef R |
.
Tehn.
5ex/16.07.2009
Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean
