Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1662/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.123
Ședința publică de la 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.508/08.05.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (421/2006), în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 16.02.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și pentru a da posibilitatea apelantei - reclamante să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.02.2009 când, a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea introdusă la data de 01.03.2006 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului F, viceprimarul și secretara, anularea dispoziției nr.392/2006 emisă de primar, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului aferent situat în F,-, în suprafață de 1212 mp. propunându-se acordarea de despăgubiri prin intermediul Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr.508 F din 08.05.2007, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins, ca nefondată, această acțiune, reținând următoarele:
Conform sentinței civile nr.1432/23.10.1961 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului F, definitivă și irevocabilă, reclamanta, fostă, își dovedește dreptul de proprietate pretins.
Prin Decretul nr.226/11.08.1988 emis de Consiliul de Stat al și anexa la acesta, cuprinzând tabelul nominal cu proprietarii ale căror imobile se expropriază și trec în proprietatea statului pentru realizarea ansamblului de locuințe cu 356 apartamente în str. C din orașul F, terenul solicitat, aflat la poziția 2/2, a fost expropriat, iar construcția demolată.
Prin adresa nr.4887/05.09.2005, SC SA I, precizează că numita a deținut în municipiul F,-, jud. I, un imobil compus din 1796,50 mp. teren și 80,52 mp. construcții. Acest imobil și terenul au fost expropriate și demolate în baza Decretelor nr.226/1998 și mr.128/1985, iar reclamanta a primit despăgubiri în valoare de 19.907 lei, din care 18.759 lei pentru construcții și 1148 lei pentru teren.
Scopul pentru care s-a efectuat exproprierea nu a mai fost realizat, în schimb tribunalul a constatat că potrivit Legii nr.213/1998, Hotărârii Consiliului Local F nr.70/1999 și a inventarului aprobat și nr.HG1353/2001, terenul în discuție a fost trecut în domeniul public al orașului F, jud. I, cu afectațiune de "Parc Central".
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.3 din Legea nr.18/1991 raportat la art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998, terenurile pe care sunt amplasate parcuri publice fac parte din domeniul public, acestea fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Ca urmare acestei reglementări legale, terenul solicitat de reclamantă nu poate fi restituit în natură.
Potrivit art.12 din Constituția din 1965, terenurile și construcțiile pot fi expropriate pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri.
Sub acest aspect este de observat că dispozițiile legale mai sus arătate au fost respectate în cauză, dovedindu-se că exproprierea a fost reclamată de un interes obștesc și anume acela de a se construi un ansamblu de locuințe (356 apartamente) iar potrivit adresei nr.4887/2005 a SC SA, reclamanta a primit despăgubiri a căror justețe nu a fost contestată.
Cât privește nepublicarea decretului de expropriere, este de observat că acest decret are caracter individual, nenormativ, adică naște, modifică sau stinge drepturi și obligații în sarcina unor subiecte de drept dinainte determinate și potrivit art.75 alineat ultim, raportat la art.69 alin.2 din Constituția din 1965, pentru aceste decrete nu era obligatorie publicarea în Buletinul Oficial al.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că terenul reclamantei a trecut la stat cu titlu valabil, așa cum este definit de art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Potrivit dispozițiilor art.ll din Legea nr.10/2001 în situația în care imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, se acordă despăgubiri bănești după procedura instituită de Legea nr.247/2005, Titlul VII, prin intermediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Tribunalul, a constatat că prin dispoziția nr.392/2006, atacată de reclamantă, primarul mun. F, se conformează dispozițiilor legale mai sus menționate, presupunând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform Legii nr.247/2005, prin intermediul Secretariatului Comisiei Centrale.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat cererea reclamantei ca nefondată, primarul conformându-se prin decizia nr.392/2006, dispozițiilor Legii nr.247/2005, titlul VII, urmând să procedeze în continuare, conform cap. V al acestui titlu, referitor la "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor".
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat apel, arătând că sentința pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, deoarece această instanță i-a încălcat reclamantei liberul acces la justiție și dreptul său la proprietate.
În mod abuziv și nelegal, susține apelanta i-a fost modificată acțiunea în justiție formulată de aceasta în baza Legii nr.10/2001 prin încheierea de ședință din 03.04.2004 când în mod nelegal a dispus necitarea în proces a pârâților Primăria Municipiului F și Comisia pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005, și, pe cale de consecință, în mod greșit s-a reținut că aceștia nu sunt părți în proces și nu au calitate de pârâți.
Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al apelantei - reclamante procedând la judecata cauzei, la primul termen, în lipsa sa, în lipsa apărătorului și în lipsa pârâților care nu au fost citați toți conform acțiunii formulată de aceasta și prin care instanța a fost învestită.
Procedura de citare a pârâților nu a fost legal îndeplinită deoarece nu au fost citați pârâții indicați de reclamantă: Primăria Municipiului F și Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005.
Tribunalul a pronunțat hotărârea apelată și cu încălcarea prevederilor art.244 alin.2 din Codul d e procedură civilă deoarece cauza trebuia să fie suspendată de către această instanță până la soluționarea dosarului nr- al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios Administrativ și Fiscal, dosar care la rândul său se află suspendat până la soluționarea plângerii penale formulată de reclamantă, așa cum rezultă și din încheierea de ședință din data de 26.02.2007.
De asemenea, mai susține apelanta, instanța de judecată a aplicat greșit prevederile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005 și nu a sesizat că dispoziția contestată nu este motivată și nici semnată de primar și nici că nu s-a făcut dovada că terenul său este trecut în domeniul public.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel susținute de apelantă, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.295 din Codul d e procedură civilă, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a apreciat că apelul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Critica relativă la încălcarea de către instanța de apel a dreptului la apărare al apelantei - reclamante a fost primită de C deoarece, așa cum rezultă din conținutul cererii introductive de instanță, precum și din actele de procedură derulate în fața primei instanțe, la data de 25.04.2006, în baza dispozițiilor art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, Tribunalul Ialomițaa suspendat judecarea cauzei până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal.
La data de 17.04.2007, consecință a demersurilor administrative efectuate de prima instanță în sensul verificării subzistenței temeiurilor măsurii suspendării, reclamanta solicită repunerea pe rol a cauzei și fixarea unui termen de judecată în vederea soluționării acesteia.
La data de 04.05.2007, reclamanta solicită instanței un alt termen de judecată pentru a putea să-și angajeze un avocat, această cerere fiindu-i respinsă la data de 08.05.2007 când cauza a fost soluționată de tribunal pe fond.
Această judecată s-a făcut în lipsa părților fără ca nici una dintre acestea să fi solicitat judecarea în lipsă, în condițiile reglementate prin alin.2 al art.242 din Codul d e procedură civilă, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare al părților și la încălcarea principiului disponibilității și contradictorialității procesului civil.
Sancțiunea aplicabilă actelor de procedură săvârșite cu nesocotirea dispozițiilor legale, este, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.105 din Codul d e procedură civilă, nulitatea absolută deoarece vătămarea produsă părții nu poate fi înlăturată decât în această modalitate urmând ca judecata să se reia cu respectarea dispozițiilor de drept material și procesual.
Curtea a mai reținut, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, că excepția lipsei calității procesuale pasive a secretarei, excepție invocată de C, din oficiu, este întemeiată față de dispozițiile Legii nr.10/2001 care reglementează expres procedura administrativă de soluționare a notificărilor formulate de persoanele care se consideră îndreptățite precum și modalitatea de formulare a căii de atac, respectiv, a contestației, în condițiile în care notificatorul apreciază că soluția primită este fie netemeinică, fie nelegală, secretarul primăriei neavând astfel calitate procesuală pasivă în litigiul având ca obiect contestația formulată în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, Curtea a apreciat că excepția de nelegalitate a dispoziției nr.392/2006 emisă în baza Legii nr.10/2001 este, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.294 din Codul d e procedură civilă, inadmisibilă fiind invocată direct în apel apelanta - reclamantă neformulând, prin cererea de chemare în judecată o astfel de critică cu privire la decizia contestată, iar în condițiile prevăzute de dispozițiile art.246 din Codul d e procedură civilă, se va lua act și la renunțarea la judecată față de viceprimarul municipiului
Față de soluția pe care a primit-o critica formulată de apelantă relativă la încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și care atrage soluția desființării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare, Curtea va lăsa nesoluționate celelalte motive de apel, urmând ca instanța de fond să asigure o judecată unitară a cauzei cu luare în considerare și a acestor critici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă cu domiciliul în F, str.- -,.1,.3, județul I împotriva sentinței civile nr.508 F din 08.05.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI F cu sediul în F,-, -F-3,.3. județul
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.6/16.03.2009
Tribunalul Ialomița -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
