Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/A/2008
Ședința publică din 9 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Livia Băldean președinte secție
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele și, împotriva sentinței civile nr. 1038/F din 29 noiembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal, la a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 9 mai 2008 s-a depus la dosar, prin fax, din partea reclamantei apelante, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru soluționarea cauze și o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, reține că prin contestația înregistrată sub nr-, la data de 3 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului Bistrița -N, reclamantele și contra Primarului municipiului B și Municipiului B, au solicitat instanței admiterea contestației și repunerea în termen pentru a cere restituirea iar pe fond, admiterea cererii și restituirea în natură a suprafeței de 600 mp teren, înscrisă în CF 335 B, nr. top 1365; în subsidiar, să se constate că potrivit art. 34 din Legea nr. 1/2000 cererea reclamantelor se încadrează în aceste dispoziții legale și în consecință să anuleze dispoziția atacată și să dispună trimiterea cererii spre soluționare Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 1/2000.
Prin sentința civilă nr. 1038/F/29.11.2007 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată și extinsă, formulată de reclamantele și împotriva pârâților Municipiul B, prin primar și Primarul municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut, în esență, faptul că prin dispoziția nr. 1591 din 16.08.2007, emisă de pârâtul Primarul municipiului B s-a respins cererea de restituire formulată de reclamantele și pentru imobilul teren în suprafață de 600 mp, înscris în CF 335 B, nr. top 1365, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de lege fiind tardivă.
Observând cererea formulată de reclamante și înregistrată la Primăria municipiului B sub nr. 26089 din 24 octombrie 2005, tribunalul a constatat că s-a solicitat restituirea în natură a terenului de 600 mp din intravilanul mun. B, înscris în CF 335 sub nr. top 1365, care a fost proprietatea părinților reclamantelor, respectiv a lui și, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Raportat la situația juridică a imobilului solicitat, respectiv teren intravilan preluat în baza Decretului nr. 92/1950, unitatea deținătoare a procedat în mod corect la soluționarea acesteia în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, fiind incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a coroborate cu art. 6 alin. l ale acestei legi, precum și cu art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007 și nicidecum cele ale art. 34 din Legea nr. 1/2000, așa cum eronat au susținut reclamantele prin precizarea de acțiune.
Fiind vorba de o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, termenul în care aceasta putea fi depusă este cel de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, prevăzut de art. 22, prelungit apoi succesiv prin nr.OUG 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001, astfel că ultima zi a acestuia a fost 14 februarie 2002.
Reclamantele nu au depus cererea înlăuntrul acestui termen, ci după trecerea a mai mult de trei ani de la împlinirea lui, astfel că ea a fost corect respinsă ca tardivă.
Împrejurările invocate de reclamante în susținerea cererii de repunere în termen nu sunt de natură a justifica o astfel de măsură, nefiind vorba de vreo cauză de forță majoră, iar cererea de repunere în termen nu a fost formulată în termenul de 15 zile de la data încetării pretins ei împiedicări.
Neîndeplinirea cerinței formale de a trimite notificarea prin intermediul unui executor judecătoresc nu este sancționată de lege, iar cererea de restituire a unui imobil este asimilată notificării în cazul în care este însoțită de acte, cu condiția ca din cuprinsul ei și înscrisurile anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere și valoarea aproximativă a acestuia.
În speță, cererea adresată pârâtei cuprinde toate elementele de identificare, fiind însoțită de înscrisuri doveditoare, astfel că ea poate fi asimilată notificării, însă acest aspect rămâne fără relevanță, dată fiind depunerea ei după împlinirea termenului prevăzut de lege.
Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, reclamantele au declarat apel, solicitând "casarea" și într-o nouă judecată a pricinii pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost ea formulată și precizată.
Apelantele arată că au pretins restituirea imobilelor în litigiu abia în anul 2005, întrucât prin adresa nr. 22/1998 eliberată de Consiliul Județean B-N, i s-a răspuns că prin Decretul nr. 92/1950 a fost naționalizat un singur imobil, respectiv cel situat în B, Centrală nr. 35, imobil pe care l-au redobândit prin justiție, fără a avea cunoștință de terenul care face obiectul prezentei cereri de restituire. În această situație, au fost în mod evident induse în eroare de către autorități și acesta este motivul pentru care nu au formulat cererea în termenul leal, însă lipsind orice culpă în ceea ce le privește, apreciază că sunt îndreptățite la o repunere în termen.
În subsidiar, apelantele afirmă că soluționarea cererii este de competența Comisiei de aplicare a Legii nr. 1/2000,m situație în care ea nu ar mai fi tardivă, ci ar trebui trimisă acestei comisii pentru soluționare.
În caz contrar, s-ar realiza practic oad oua expropriere a familiei. Totodată, se solicită instanței să aibă în vedere dispozițiile Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și jurisprudența CEDO în materie.
Verificând hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1.pr.civ. curtea constată că apelul reclamantelor este nefondat.
Temeinic prima instanță a stabilit faptul că prin cererea înregistrată la Primăria municipiului B, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu nr. 26089/24.10.2005, reclamantele au solicitat restituirea imobilului teren în suprafață de 600 mp, identificat în CF 335 B, cu nr.top. 1365, susținând că terenul a aparținut autorilor comuni și a fost preluat de stat prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950. În motivele cererii petentele arată textual: "Subsemnatele solicităm restituirea dreptului nostru de proprietate pentru suprafața de 600 mp în intravilanul municipiului B, în temeiul Legii nr. 10/2001. Această suprafață de teren a fost proprietatea părinților noștri, și și a fost înscrisă în CF 335 B, nr. top. 1365" ( 44, dosar nr-).
Soluționarea acestei cereri a urmat procedura administrativă, reglementată în Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În baza raportului Comisiei Interne emis cu nr. 55616/09.08.2007 și a certificatului privind starea de fapt a imobilului, Primarul municipiului B emite dispoziția nr. 1591/16.08.2007 prin care respinge cererea de restituire a imobilului înscris în CF 335 B, având categoria de folosință teren în suprafață de 600 mp, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de Legea nr. 10/2001, notificarea nefiind depusă prin intermediul executorului judecătoresc și nici în termenul reglementat prin art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Petentele au uzat de calea de atac reglementată în legea specială reparatorie, Legea nr. 10/2001, învestind secția civilă a Tribunalului Bistrița -N cu soluționarea prezentei contestații, prin care tind la anularea deciziei de respingere a cererii de restituire în natură, dată cu nr. 1591/2007.
Apreciind asupra legalității acestei dispoziții, în mod corect tribunalul a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit textului normativ evocat mai sus, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin <LLNK 12001 109180 301 0 46>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin <LLNK 12001 145180 301 0 46>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001, astfel că momentul final al acestui termen îl reprezintă data de 14 februarie 2002.
Termenul reglementat în legea specială reparatorie pentru depunerea notificărilor este unul de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau de suspendare și cu privire la care nu este aplicabilă nici instituția repunerii în termen. În acest sens sunt dispozițiile exprese ale art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent.
Este necontestat în cauză faptul că reclamantele au notificat Primăria municipiului B în afara termenului prescris de lege, operând așadar sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului de a cere măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Temeinic prima instanță a respins cererea de repunere în termen, ea fiind inadmisibilă în raport cu regimul juridic al unui termen de decădere. Mai mult decât atât, împrejurarea invocată de reclamante nu ar putea fi primită, fiind în afara oricărui dubiu că înainte de împlinirea termenului de notificare faptul preluării terenului de către stat prin naționalizare a fost înscris în cartea funciară nr. 335 B, sub B 6, în baza încheierii din 13 decembrie 1958, vizând imobilele de sub,3 identificate cu nr. top. 1352 și 1365 ( 54-56 dosarul tribunalului). Prin urmare, independent de conținutul adresei pe care o invocă în apărare apelantele, ele trebuiau și puteau să cunoască regimul juridic al terenului, prin cercetarea conținutul cărții funciare.
Din perspectiva art. 6 alin. 1 al Convenției, care consacră dreptul de acces la un tribunal, și a jurisprudenței CEDO în materie, o asemenea limitare în timp a dreptului de a notifica unitățile deținătoare pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, este permisă pentru că tinde către un scop legitim, acela al asigurării securității circuitului civil și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul vizat, fără ca dreptul proprietarilor la restituire să fie atins în propria sa substanță.
În aceste circumstanțe ale cauzei, curtea apreciază că cererea subsidiară a reclamantelor apelante, aceea de recalificare a solicitării de restituire și trimitere către Comisia locală de aplicare a Legii nr. 1/2000 spre competentă soluționare, nu poate fi primită. Așa după cum s-a menționat, reclamantele au inițiat procedura specifică restituirii imobilelor în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, bunul făcând obiectul reglementării prin acest act normativ. Mai mult decât atât, reclamantele s-au adresat instanței de judecată cu o contestație formulată tot în baza Legii nr. 10/2001, declanșând în temeiul acestui act normativ controlul judiciar al dispoziției de respingere a cererii de restituire. Or, repunerea în drepturi a foștilor proprietari în baza Legii nr. 1/2000 se realizează cu respectarea condițiilor specifice de reglementare prin acest act normativ, de care reclamantele nu l-au invocat în momentul inițial al procedurii de restituire.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296.pr.civ. curtea va respinge apelul ca nefondat și va păstra în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 1038/F din 29 noiembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
6 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Denisa Livia BăldeanJudecători:Denisa Livia Băldean, Alina Rodina
