Speta Legea 10/2001. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/A/2008
Ședința publică din 12 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării- apelurile declarate de reclamanții, și, respectiv, de pârâții SC - SA, AVAS B împotriva sentinței civile nr. 756 din 7 noiembrie 2007, și a încheierii civile nr. 339/a/CC/ 29 noiembrie 2007, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâta intimată 2, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 8 mai 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 756/06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, nr. în format vechi 4584/2005, s-a respins excepția tardivității notificării; s-a respins excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei SC SA; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B; s-a respins excepția prematurității acțiunii; a fost admisă plângerea formulată de petenții și, în contradictoriu cu pârâții SC SA C și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și, în consecință: s-a anulat decizia nr. 2463/03.05.2005; s-a stabilit dreptul petenților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 4.446 mp; pârâtele SC și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B au fost obligate să facă ofertă către reclamanți, invitându-i la negociere, și având în vedere valoarea terenului de 949.750 lei stabilită de expert; s-a respins plângerea față de pârâta SC SA; pârâtele SC SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B au fost obligate să le plătească petenților cheltuieli de judecată în sumă de 1.059,7 lei.
Prin încheierea civilă nr. 339/a/CC/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar nr-, s-a dispus din oficiul îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr. 756/07.11.2007, în sensul că se va menționa corect: "stabilește dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2.223 mp"; "obligă pârâtele SC și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să facă oferte către reclamanți, invitându-i la negociere și având în vedere valoarea efectuată de ing., respectiv din valoarea de 949.750 lei, adică 474.875 lei".
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin decizia nr. 2463/03.05.2005 s-a respins notificarea petenților, cu motivarea că nu a fost făcută prin executor, nu a fost depusă în termen legal, pârâta SC declinându-și competența în favoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Terenul a fost proprietatea antecesoarei petenților și, fiind expropriat prin Decretul nr. 206/1979, pentru realizarea investiției C-N, fiind întabulată în CF 22349, nr. top. 16395 sub B 1-2 cu titlu de drept cumpărare, pentru cota de parte.
În cauză au fost efectuate două expertize, una de către expert și alta de către expert, în prima expertiză arătându-se că nr. top. 16395 se află parțial, adică J din suprafață, în incinta suprafeței SC, iar în a doua expertiză arătându-se că doar se află la SC, restul de la SC.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 75/11.11.2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a înstrăinat din capitalul social al SC un număr de 92,798% din valoarea întregului capital al societății.
În consecință, terenul a fost preluat cu titlu, fiind în patrimoniul SC, societate privatizată, care atrage incidența art. 27 din Legea nr. 10/2001 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, impunându-se admiterea plângerii conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal, pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, SC - SA și reclamanții, și, reclamanții înțelegând să promoveze apel și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Prin propriul apel, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ea fiind un terț în raporturile juridice din procedura administrativă, iar pe de altă parte, în mod eronat a fost obligată să emită decizie, câtă vreme nu a fost notificată de către petenți, iar potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, despăgubirile se stabilesc de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind astfel nelegală dispoziția de obligare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului la a face o ofertă de restituire prin echivalent. S-a mai arătat de către această apelantă că în mod eronat a fost respinsă excepția prematurității cererii de chemare în judecată, câtă vreme, procedura administrativă nu a fost încă finalizată, instanța de judecată fiind competentă doar să verifice legalitatea deciziilor sau dispozițiilor emise în faza administrativă ( 18-21).
Prin propriul apel, pârâta apelantă SC SA a solicitat admiterea apelului, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, întrucât, este o societate privatizată prin contractul încheiat cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuind să fie adresată direct AVAS; această apelantă nu face parte din categoria persoanelor juridice care, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, au obligația de a restitui imobilul preluat abuziv de Statul Român, sau de a acorda despăgubiri compensatorii, despăgubirile fiind plătite potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de Statul Român, respectiv, prin Fondul Proprietatea, mai precis prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în speță, pe baza deciziei emise de AVAS, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului fiind competentă să soluționeze notificarea, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește fondul cauzei, în mod greșit Tribunalul Cluja luat în considerare evaluarea făcută în expertiza lui, însă, a reținut concluziile expertului, atunci când a arătat că din terenul revendicat s-ar afla în proprietatea SC, deși în expertiza lui se arată că doar 1/3 din teren s-ar afla în proprietatea SC ( 8-10).
Prin propriul apel, reclamanții au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii lui.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârile primei instanțe sunt nelegale și lipsite de temeinicie, câtă vreme, în mod nelegal, în ședința publică din 19 octombrie 2005, fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Este adevărat, arată reclamanții apelanți, că nu au putut depune la dosarul cauzei copia notificării formulată de, însă, decizia a fost pronunțată și în contradictoriu cu această parte, situație în care i s-a recunoscut implicit existența notificării, acțiunea trebuind deci să fie admisă și pentru, pentru întregul imobil înscris în CF 22349 C, nr. top. 16395, teren în suprafață de 4446 mp, mai ales că reclamanții au făcut dovada cu acte de stare civilă că antecesorii reclamanților erau frați, întabulați în cartea funciară în cote egale. Cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001 privește întregul teren de 4446 mp, în mod nelegal instanța, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale diminuând această suprafață, precum și despăgubirile stabilite pentru teren. Chiar dacă s-ar lua în considerare faptul că nu ar fi formulat notificare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 4, din Legea nr. 10/2001, pentru că reclamanții au solicitat distinct reconstituirea dreptului de proprietate, și pentru cota de și pentru cealaltă cotă de . Cât privește existența terenului, prin expertizele efectuate s-a dovedit că o parte se află în patrimoniul SC, iar o altă parte în patrimoniul SC, împrejurare raportat la care în mod greșit a fost respinsă cererea față de SC, SC fiind obligată să facă aplicarea art. 27 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ( 25-27).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanții au solicitat respingerea apelurilor pârâților, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că SC are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât a emis decizia nr. 2463/03.05.2005, atacată prin prezenta cauză, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitate procesuală pasivă prin prisma art. 27 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, fiind dovedit prin expertizele efectuate în cauză că terenul se află în perimetrul SC și SC.
Apelurile reclamanților și și apelurile pârâților SC SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B sunt fondate în parte, iar apelul reclamantei este nefondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Prin decizia nr. 2463/03.05.2005 emisă de SC - SA, a fost respinsă notificarea formulată de numiții, și, prin care aceștia au solicitat despăgubiri în echivalent pentru terenul în suprafață de 4.446 mp, motivat pe faptul că notificarea nu a fost făcută prin executor; petenții au depășit termenul legal pentru revendicări care a fost prorogat până la 13 mai 2003; atât numărul cărții funciare, cât și numărul topografic aparțin altei societăți desprinse din fostul Combinat de Utilaj; chiar în situația în care terenul ar fi în perimetrul societății, cererea este greșit îndreptată, impunându-se declinarea competenței în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B, în conformitate cu art. 27 din Legea nr. 10/2001 ( 3 dosar fond).
Prin notificarea nr. 1827/26.10.2001, expediată prin intermediul executorului judecătoresc către SC SA C, numiții și, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în baza Legii nr. 10/2001, pentru cota de parte din imobilul teren în suprafață totală de 4.446 mp, situat în C-N, B-dul -, înscris în CF nr. 22349 C-N, nr. top. 16395, trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de expropriere, operațiune neevidențiată în CF, motivându-și notificarea prin aceea că terenul a constituit proprietatea tabulară a defunctei lor mame, ( 73 dosar fond).
Întrucât, această notificare a rămas nesoluționată, petenții au revenit cu o cerere către SC și SC 2 SA C, la data de 26.04.2005, prin care au formulat aceleași pretenții, cerere pe care au intitulat-o tot notificare și pe care au înregistrat-o sub nr. 2382/27.04.2005 la SC SA ( 8 dosar fond).
Spre deosebire de prima notificare, cu nr. 1827/26.10.2001, expediată prin intermediul executorului judecătoresc și care a fost formulată doar de și (, 73-72 dosar fond), această din urmă notificare datată 26.04.2005, a fost formulată, pe lângă și - în calitatea lor de moștenitori după - și de, în calitate de moștenitoare a lui ( 8 dosar fond).
Potrivit cărții funciare nr. 22349 C-N, asupra imobilului cu nr. ser., nr. top. 16395, constând din arător și fânaț, sub Dealul Sf. G, în suprafață de 1235 stj.p. (4460 mp), erau coproprietari tabulari, în cotă de câte -a parte fiecare, jr. sub B 1 și soția lui, născută, sub B 2 ( 8, 90 dosar fond).
Din certificatul de moștenitor nr. 125/17.01.1994, rezultă faptul că după defuncta, decedată la data de 15.07.1993, au rămas ca moștenitori numiții și, în calitate de fiii, în cote egale de câte 1/2-a parte fiecare ( 74 dosar fond).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 28/22.03.2006, suplimentar la certificatul de moștenitor nr. 105/2005, după defunctul, decedat la data de 14.01.1999, și după, decedată la data de 18.09.2005, au rămas ca moștenitori, și -, în calitate de fiice și fiu, în cote egale de câte 1/3-a parte fiecare ( 153 dosar fond).
Din actele de stare civilă depuse la filele 154-156 dosar fond și 56, 58-63 dosar apel, rezultă faptul că jr. care figurează în cartea funciară sub B 1, ca și coproprietar alături de, născută, căsătorit cu, este antecesorul reclamantei, și în același timp este fiul lui () sen. căsătorit cu, această fiind soră cu, căsătorită, respectiv, atât, cât și, fiind fiicele lui G și.
Prin urmare, jr. coproprietar sub B 1 în CF, era nepotul de soră, după, născută, al lui, căsătorită.
În consecință, prin actele de stare civilă și prin certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei s-a dovedit indubitabil faptul că și sunt descendenții lui, născută, în timp de este descendenta lui jr.
Prin Decretul de expropriere nr. 206/28.05.1979 ( 150-152 dosar fond), s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea Statului Român și în administrarea directă a Combinatului de Utilaj C-N, a mai multor terenuri în suprafață totală de 140.915 mp, de la CAP . de la CAP, precum și de la mai multe persoane fizice înscrise în tabelul anexă nr. 3 la acest decret ( 53-55 dosar apel), în vederea realizării investiției "Combinatul de Utilaj C-N".
Din anexa nr. 3 la acest decret de expropriere rezultă faptul că printre persoanele fizice expropriate cu acel prilej, nu figurează antecesorii reclamanților de azi, nici jr. și nici, născută, însă, această împrejurare nu este de natură să impieteze asupra incidențelor în cauză a prevederile art. 2 alin. 1, lit. i din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv asupra caracterului abuziv al preluării imobilului în litigiu, și aceasta pentru simplul motiv că și preluarea faptică, nefundamentată pe vreun titlu existent la momentul preluării, are caracterul unei preluări abuzive.
Că în speță a operat o preluare faptică a imobilului o dovedește cu prisosință atât expertiza întocmită de expert ( 132-142, 162 dosar fond), cât și expertiza efectuată de expert ( 227-246 dosar fond).
Astfel, expertul arată în considerentele și concluziile expertizei că J din terenul în suprafață totală de 4446 mp revendicat de reclamanți se află în incinta SC - SA, iar cealaltă J se găsește în incinta pârâtei SC 2 SA.
Concluziile expertizei întocmite de expert sunt în sensul că din terenul revendicat de reclamanți s-ar găsi în incinta industrială a SC, iar din acest teren s-ar găsi în incinta pârâtei SC SA.
Toate aceste societăți sunt desprinse din fostul Combinat de Utilaj C, în favoarea căruia au fost expropriate toate terenurile din zonă. Prin urmare, chiar dacă în decretul de expropriere terenul în litigiu nu este menționat ca fiind expropriat în anexa la acest decret, împrejurarea că faptic terenul revendicat de reclamanți este cuprins în incinta fostului, dovedește faptul că în speță a operat o preluare faptică a terenului în litigiu.
Din planul de situație extrajudiciar întocmit de expert, persoană fizică autorizată, ( 75 dosar fond), rezultă că numărul top 16395 se găsește în incinta fostului Combinat de Utilaj C, parțial pe terenul SC SA și parțial pe terenul SC 2.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 75/11.11.2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B a vândut 92,798% din valoarea capitalului social al SC SA către o societate comercială " " ( 16, 50 dosar fond), împrejurare raportat la care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului justifică calitate procesuală pasivă în cauză, prin prisma art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cu privire la dispozițiile legale incidente în cauză.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt prezumate ca fiind preluate în mod abuziv imobilele preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale, ale puterii sau ale administrației de stat.
Art. 3 alin. 1 lit. a din aceeași lege, prevede că sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În conformitate cu art. 4 alin. 2 din aceeași lege, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar în cazul în care restituirea este ceruită de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate, conform alin. 1 al art. 4, se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.
Articolul 4 alin. 3 din aceeași lege, stabilește că succesibili care,după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen cererea de restituire.
Articolul 7 alin. 1 stabilește regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 2 al aceluiași articol, reglementează excepția de la această regulă, excepție care permite persoanei îndreptățite, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, să opteze pentru măsuri reparatorii prin echivalent.
Articolul 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, fost art. 21 în redactarea inițială a legii, astfel cum acesta a fost modificat prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, prevede că persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni - termen prelungit succesiv cu câte 3 luni prin cele două ordonanțe de urgență, până la data de 14.02.2002 - de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, alin. 5 al aceluiași articol stipulând imperativ faptul că nerespectarea acestui termen prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Articolul 26 alin. 1 prevede că în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită, potrivit prezentei legi, cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, despăgubirile urmând să fie acordate în conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu nr.HG 1095/2005, modificată prin nr.HG 128/2008, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În conformitate cu art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, în situația imobilelor prevăzute la alin. 1 și 2 - este vorba despre imobile evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate -, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În redactarea inițială a Legii nr. 10/2001 acest text legal era conținut în art. 27, și avea o reglementare puțin diferită de actualul art. 29, în sensul că: "(1) Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
(2) Notificarea prin care se solicita restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (fostul Fond al Proprietății de Stat), ministerul d e resort, autoritatea administrației publice locale - în a cărei raza este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia".
Cu privire la caracterul nefondat al apelului reclamantei.
Pentru ca această reclamantă să beneficieze de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 ar fi fost imperios necesar ca aceasta să fi formulat notificare în temeiul acestei legi, în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, fost art. 21 alin. 1 în redactarea inițială a Legii nr. 10/2001, astfel cum acest termen a fost modificat prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, până cel mai târziu la data de 14 februarie 2002, neformularea notificării înăuntrul acestui termen atrăgând, conform alineatului final al aceluiași text legal "pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent", adică decăderea reclamantei din însuși dreptul de a mai pretinde măsuri reparatorii pentru acest imobil.
Nu poate fi primită susținerea reclamanților apelanți în sensul că prin menționarea lui în cuprinsul deciziei nr. 2463/03.05.2005, implicit i se recunoaște acesteia faptul că ar fi formulat notificare, câtă vreme, menționarea acesteia în cuprinsul deciziei este justificată prin aceea că SC a avut în vedere - desigur în afara cadrului legal permis de Legea nr. 10/2001 - notificarea pe care aceasta a formulat-o sub nr. 2382/27.04.2005, această notificare fiind formulată anterior emiterii deciziei nr. 2463/03.05.2005.
Acesta este considerentul pentru care a fost amintită în cuprinsul deciziei, însă, menționarea eronată, excedând cadrul legal a acesteia în cuprinsul deciziei atacate, în nici un caz nu este de natură să o repună pe aceasta în termenul de formulare a notificării prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În consecință, câtă vreme reclamanta nu a formulat notificare în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, aceasta a decăzut din dreptul de a mai pretinde măsuri reparatorii pentru acest imobil.
Este irelevant faptul că aceasta este succesoarea unuia din cei doi coproprietari tabulari, respectiv a lui jr. câtă vreme, aceasta nu a uzat în termen legal de prevederile Legii nr. 10/2001, respectiv, nu a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din această lege, în privința sa devenind incidentă sancțiunea decăderii prevăzută de alin. final al aceluiași articol.
Nefondată este susținerea reclamanților apelanți în sensul că, chiar dacă nu a formulat notificare în termen legal de cota sa de proprietate ar trebui să profite ceilalți reclamanți, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme, pentru o atare finalitate ar fi fost necesar ca atât reclamanta, cât și reclamanții și să fie succesorii aceluiași autor comun.
Or, reclamanții sunt succesorii lui, căsătorită, în timp ce este succesoarea lui jr. niciunul dintre aceștia - chiar dacă prin reducere la absurd ar avea vocație succesorală la succesiunea rămasă după autorul celuilalt reclamat - neavând calitatea de moștenitori ai autorului celuilalt reclamant.
În consecință, nu sunt incidente în speță prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv, reclamanților nu le profită cota ce i-ar fi revenit lui, dacă aceasta ar fi făcut notificare în termen legal.
Cu privire la caracterul parțial fondat al apelului reclamanților.
În mod fondat arată reclamanții că o parte din terenul pe care îl revendică este situat în incinta SC SA, iar o parte în incinta SC SA, însă, această împrejurare nu este de natură să conducă la admiterea cererii lor și față de SC, dat fiind că această societate a fost radiată din registrul comerțului - aspect confirmat de adresa nr. 5840/1698/18.06.2007 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj ( 219 dosar fond) -, fiind dizolvată și nemaiavând personalitate juridică, împrejurare raportat la care în privința acestei pârâte devin incidente prevederile art. 41 alin. 1.pr.civ. în mod corect fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă.
Apelul reclamanților este însă fondat sub aspectul necesității de a se menționa împrejurarea că o parte din teren se găsește în incinta SC SA iar o parte în incinta fostei SC SA, precum și sub aspectul faptului că dat fiind momentul emiterii deciziei atacate, care se situează anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamanților li se pot acorda despăgubiri bănești, în cuantumul stabilit prin expertiza întocmită de expert, această soluție fiind în concordanță cu decizia în interesul Legii nr. LII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prevede că: "Prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005".
Prin urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la a pretinde și a obține măsuri reparatorii doar pentru cota de parte din imobil ce a aparținut antecesoarei lor, căsătorită.
Cu privire la caracterul parțial fondat al apelurilor pârâților Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC SA.
Fondat și pertinent au subliniat cei doi pârâți apelanți faptul că ei nu pot fiu obligați să facă nici un fel de oferte de despăgubiri în favoarea reclamanților, întrucât despăgubirile se stabilesc în conformitate cu Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu nr.HG 1095/2005 și cu nr.HG 128/2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Sub acest aspect, și în aceste limite, apelul celor doi pârâți se impune a fi admis.
Întemeiat este și motivul de apel invocat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care arată că nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată ocazionate reclamanților cu judecarea fondului cauzei, având în vedere că aceasta nu este în culpă procesuală și că, până la momentul pronunțării hotărârii fondului, aceasta nu fusese investită cu soluționarea vreunei notificări a reclamanților, astfel încât eventuala întârziere în soluționarea notificării de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, să-i îndreptățească pe reclamanți la a solicita obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia din cei doi pârâți apelanți, Curtea constată că acestea în mod corect au fost respinse de către prima instanță, SC SA justificând calitate procesuală pasivă, pe de o parte, prin prisma faptului că este emitentul deciziei atacate în prezenta cauză, iar pe de altă parte, prin prisma faptului că este deținătorul unei părți din imobilul revendicat, situație în care, în privința sa devin incidente prevederile art. 26 alin. 1 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată, în timp ce Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului justifică o atare calitate prin prisma art. 29 alin. 3 din aceeași lege.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B,Curtea constată că aceasta este nefondată, având în vedere că, chiar dacă procedura administrativă nu a fost încă epuizată, această excepție nu poate fi primită prin raportare la Decizia în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie care prevede faptul că " În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
În plus, față de actuala redactare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, nu mai este necesar ca notificarea să fie trimisă instituției implicată în privatizare, așa cum pretindea vechea redactare a art. 29, respectiv art. 27 din Legea nr. 10/2001, în redactarea inițială, în prezent, art. 29 alin. 3 prevăzând că măsurile reparatorii pot fi propuse de instituția publică care efectuează sau a efectuat privatizarea, chiar dacă notificarea nu a fost în prealabil trimisă acesteia.
Întemeiat este motivul de apel invocat de SC SA, prin care se arată că nu J din terenul revendicat de reclamanți s-ar găsi în incinta sa, ci o cotă mult mai mică, conform expertizei întocmite de expert, expertiză care de altfel a fost avută în vedere de instanța fondului la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederile art. 296.pr.civ. apelurile vor fi soluționate conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274.pr.civ. se va respinge solicitarea reclamanților, de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, dat fiind că nu li se poate imputa pârâților soluția pronunțată de instanța fondului, pârâții nefiind în culpă procesuală pentru modalitatea în care instanța fondului a înțeles să tranșeze litigiul dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelurile declarate de reclamanții și, de pârâții AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și SC " - " SA și respinge ca nefondat apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 756 din 07.11.2007 și a încheierii civile nr. 339/a/CC/29.11.2007 ale Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, pe care le schimbă în parte, astfel:
Stabilește dreptul reclamanților și la măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 2223 mp, înscris inițial în CF nr. 22349 C, nr. top. 16395, (reprezentând porțiunea de proprietate de sub B 2 lui născută ), cuprins în patrimoniul fostei SC " 2" SA (în cota de 3/4) și în patrimoniul SC " - " SA (în cota de 1/4), constând în despăgubiri bănești în sumă de 474.750 lei.
Înlătură din sentință și din încheiere dispozițiile referitoare la obligarea pârâtelor SC " - " SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B să facă ofertă către reclamanți, invitându-i la negociere.
Înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B la plata sumei de 1.059,7 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor din sentință și din încheiere.
Respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
9 ex./13.05.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
