Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/
Ședința publică din 28 mai 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă COMISIA SPECIALĂ DE B, cu sediul în Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1021, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 24 mai 2007, în dosarul civil nr- (număr în format vechi 2869/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă COMUNITATEA "" C, cu sediul în-, județul C și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în-, județul C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 82357/23.04.2008, depusă la dosar, pentru intimații pârâți avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/3.04.2008, depusă la dosar, lipsind apelanta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au probe de administrat și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța, constatând încheiată cercetarea judecătorească acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de apelanta pârâtă Comisia Specială de B și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond; cu cheltuieli de judecată.
Consideră că, în mod corect Tribunalul Constanțaa apreciat și soluționat cu privire la excepție, pe fondul cauzei cât și cu privire la natura litigiului, întrucât au existat 2 capete de cerere.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, pune aceleași concluzii de respingere a apelului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta Comunitatea "" a solicitat ca, în contradictoriu cu Municipiul C prin Primar să fie anulată Dispoziția nr. 2001/28.06.2006 emisă de Primăria Municipiului C și, pe cale de consecință, să se constate că cererea de restituire a imobilului situat în C,- a fost depusă în termenul legal.
În motivare a arătat că s-a adresat Primăriei Municipiului C pentru restituirea imobilului sus menționat în baza Legii nr. 10/2001, însă notificarea i-a fost respinsă prin Dispoziția nr. 2001/28.06.2006, pe motiv că imobilul nu face obiectul acestei legi.
A susținut reclamanta că Primăria nu s-a pronunțat în termenul legal de 60 de zile și avea obligația ca, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. 2 din lege, să-i comunice unitatea deținătoare și faptul că notificarea urma a fi respinsă, conform art. 8 pct. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Pentru dovedirea acțiunii a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, constând în documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
În cuprinsul precizărilor formulate în scris la fila 14 și oral prin apărătorul ales la termenul din 14.12.2006 reclamanta și-a completat acțiunea cu cererea de obligare a Comisiei Speciale de instituite prin nr.OUG 94/2000 la analizarea notificării și emiterea unei noi decizii.
Ulterior, prin notele de ședință atașate la fila 57 și la termenul din 22.03.2007 reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, arătând că solicită anularea Dispoziției nr. 2001/28.06.2006 emisă de Primăria Municipiului C, pe motiv că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin tergiversarea soluționării notificării și să se constate că notificarea a fost formulată în termenul prevăzut de nr.OUG 94/2000, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să-i servească în cadrul procedurii reglementate de acest act normativ.
Prin sentința civilă nr. 1021/24 mai 2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul C prin Primar și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a respins ca nefondată cererea de anulare a Dispoziției nr. 2001 din 28.06.2006 formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului
A constatat natura contencios administrativă a cererii privind constatarea formulării în termen a notificării conform nr.OUG 94/2000, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de instituită prin nr.OUG 94/2000 și a disjuns această cerere de acțiunea în anulare a Dispoziției nr. 2001/2006, trimițând-o spre competentă soluționare Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care exceptează de la beneficiul acestei legi imobilele care au aparținut comunităților minorităților naționale preluate de stat, regimul juridic al acestor imobile fiind reglementat de nr.OUG 83/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004.
În condițiile în care imobilul în litigiu nu este supus procedurii de restituire reglementat prin Legea nr. 10/2001, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus prin Dispoziția nr. 2001/2006 emisă de Primarul Municipiului C respingerea notificării nr. -/3.08.2001 formulată de Comunitatea ""
Referitor la regimul juridic al imobilului ce a făcut obiectul notificării, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din nr.OUG 83/1999, cererile de restituire a imobilelor ce fac obiectul acestui act normativ se depun la Comisia Specială de instituită conform nr.OUG 94/2000 privind a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, iar deciziile acestei comisii speciale de pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac reglementate de Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Constanța - secția civilă a reținut că în virtutea principiului simetriei, aceste dispoziții legale se aplică și în privința instanței competente a stabili dacă cererea de a imobilului ce intră în sfera de reglementare a nr.OUG 83/1999 a fost sau nu depusă în termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta Comisia Specială de, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Comisiei Speciale de.
În condițiile în care reclamanta a investit prima instanță cu o acțiune al cărui obiect îl constituia anularea dispoziției emise de Primăria Municipiului C în temeiul Legii nr. 10/2001, calitatea procesual pasivă se justifica numai în referire la unitatea investită cu soluționarea notificării, apelanta pârâtă neavând competența de a soluționa notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001.
2. Instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului C prin Primar, în condițiile în care Primăria Municipiului C este deținătoarea imobilului notificat.
3. Instanța s-a pronunțat în mod greșit, pe baza principiului simetriei asupra cererii reclamantei în ceea ce privește constatarea formulării în termen a notificării prin disjungerea acesteia și trimiterea la secția de contencios administrativ a Tribunalului Constanța.
Analizând legalitatea hotărârii apelate, în raport cu criticile pârâtei Comisia Specială de, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Reclamanta Comunitatea "" C, în calitate de fost proprietar al imobilului situat în C,-, a solicitat Primăriei Municipiului C ca în baza Legii nr. 10/2001 să îi restituie bunul care a făcut obiectul notificării sale.
Prin Dispoziția nr. 2001/28.06.2006 Primarul Municipiului Car espins notificarea reclamantei cu motivarea că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, regimul juridic al bunului fiind reglementat de nr.OUG 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta a solicitat anularea Dispoziției nr. 2001/2006 în contradictoriu cu Primăria Municipiului C, iar în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de instituită conform nr.OUG 94/2000 a solicitat să se constate că notificarea adresată greșit Primăriei Caf ost depusă în termenul legal, Comisiei Speciale de incumbându-i obligația să analizeze și să emită o decizie cu privire la acest imobil (fila 14 dosar nr. 2869/2006 al Tribunalului Constanța ).
Conform dispozițiilor art. 129 ultim alineat Cod procedură civilă, instanța are obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere, cu judecarea cărora a fost investită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar, soluționarea cauzei cu respectarea acestor dispoziții legale trebuind să rezulte din dispozitivul hotărârii.
Critica apelantei pârâte ce vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Comisiei Speciale de este nefondată.
Prima instanță investită cu o acțiune ce avea două capete de cerere principale, a calificat cele două pretenții ale reclamantei, reținând că acestea au naturi juridice diferite.
În timp ce contestația formulată conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 în contradictoriu cu Primăria Municipiului C are o natură civilă, fiind de competența secției civile a Tribunalului Constanța, cererea ce avea ca obiect obligarea Comisiei Speciale de de a soluționa notificarea ce viza imobilul din C,-, fosta proprietate a Comunității "" C, este de natură contencios administrativă, conform dispozițiilor nr.OUG 83/1999.
Stabilind natura contencios administrativă a celui de-al doilea capăt al cererii reclamantei, Tribunalul Constanțaa disjuns această cerere de contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 2001/2006 emisă de Primăria Municipiului C și a trimis-o spre soluționare secției de contencios administrativ.
Prin urmare, Tribunalul Constanța - secția civilă nu a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesual pasive a apelantei în capătul doi al cererii, ci a trimis această cerere la secția de contencios administrativ, care urmează a analiza toate susținerile și excepțiile invocate de părți, inclusiv excepția lipsei calității procesual pasive a Comisiei Speciale de.
Urmare acestei disjungeri, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția de contencios administrativ sub nr-, iar la data de 13 decembrie 2007 s-a dispus suspendarea judecății cererii conform art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă pentru lipsa nejustificată a părților.
2. Și cea de-a doua critică formulată de pârâtă este nefondată, prima instanță reținând corect că în procedura Legii nr. 10/2001, în cadrul contestației formulată conform art. 2 din lege, Primăria Municipiului C are calitate procesual pasivă.
modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume, "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Articolul 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere și prevede în alin. 4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, în nume propriu.
Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu, ci reprezintă unitatea administrativ teritorială.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o "obligație în nume propriu".
În art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (text în vigoare la data formulării notificării) sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite prin dispoziție motivată a organelor de conducere. Acest text legal menționează și primăriile, cu precizarea că "în cazul primăriilor, restituirea se face prin dispoziție motivată a primarilor".
Prin urmare, primăriile au fost incluse în cadrul "unităților deținătoare", cu mențiunea că dispoziția o emite primarul, ca reprezentant al deținătorului bunului.
3. Se reține a fi nefondată și critica ce vizează greșita aplicare a principiului simetriei în soluționarea cererii reclamantei ce viza constatarea formulării în termen a cererii de a imobilului situat în C,-.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. (4) din nr.OUG 83/1999, cererile de restituire a imobilelor care au aparținut comunităților minorităților naționale se depun la Comisia Specială de instituită conform OUG nr. 94/2000, privind a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență.
Conform art. II din Titlul III din Legea nr. 247/2005, "De la data intrării în vigoare a prezentei legi curge un nou termen de 6 luni pentru depunerea cererilor de restituire în condițiile art. 6 alin. (4) din OUG nr. 83/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 66/2004".
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din nr.OUG 83/1999, deciziile Comisiei speciale de pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, iar hotărârea pronunțată în aceste condiții, poate fi atacată conform Legii nr. 554 din 2004.
Prima instanță a reținut corect că, cererea reclamantei de a se constata că notificarea ce viza restituirea unui imobil ce cade sub incidența OUG nr. 83/1999 (și care din eroare a fost înaintată Primăriei Municipiului C), a fost formulată în termen legal - are o natură contencios administrativă, instanța care cenzurează dispoziția emisă de Comisia Specială de, având competența să aprecieze și asupra condițiilor - de fond și de formă, inclusiv termene de formulate a notificării - pe care legea le impune în cadrul procedurii desfășurate conform nr.OUG 83/1999 aprobată prin Legea nr. 66/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278/30.03.2004), conform principiului de drept "cine poate mai mult, poate și mai puțin".
Susținerea apelantei pârâte în sensul că cererea reclamantei era de competența Curții de APEL CONSTANȚA - secția de contencios administrativ, întrucât Comisia specială de este un organ central al administrației, iar actele emise de aceasta sunt cenzurate de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, este lipsită de temei legal.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea specială nu se prevede astfel.
În speță, se reține că prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 66/2004 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România s-a stabilit că deciziile Comisiei speciale de pot fi atacate la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială este situat imobilul, iar hotărârea pronunțată de tribunal poate fi atacată cu recurs potrivit legii contenciosului administrativ.
Prin urmare, legea specială adoptată în materia restituirii imobilelor care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, reglementează un text derogatoriu de la dreptul comun - legea contenciosului administrativ - desemnând tribunalele ca instanțe competente să cenzureze, în primă instanță, măsurile dispuse de Comisia Specială de, înființată conform nr.OUG 94/2000.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă apelanta pârâtă la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații Municipiul C și Primăria Municipiului
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă Comunitatea "" C, întrucât nu a fost depusă la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelanta pârâtă COMISIA SPECIALĂ DE, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 1021, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 24 mai 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2869/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă COMUNITATEA "" C, cu sediul în-, județul C și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, județul
Obligă apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată către Primăria municipiului C și Municipiul C prin Primar.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă Comunitatea " "
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
6 ex./ 12.06.2008.
Emis 4 comunicări
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
