Speta Legea 10/2001. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/
Ședința publică din 28 mai 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL PRIN PRIMAR ȘI CONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 30, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 ianuarie 2008, în dosarul civil nr- (număr în format vechi 4607/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 104,. C,. 51, județul C și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri în susținere și apelanții pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, iar prin întâmpinare nu se invocă excepții, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
După rămânerea în pronunțare asupra cauzei, se prezintă pentru intimata reclamantă avocat -, care solicită respingerea apelului, pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâții Primarul orașului, Orașul reprezentat prin Primar și Consiliul Local, solicitând anularea Dispoziției nr. 411/19.10.2006 și restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 600 situat în intravilanul localității.
În considerentele cerererii de chemare în judecată s-a susținut că reclamanta este moștenitoarea tatălui său, care a deținut terenul menționat în baza repartiției definitive nr. 1915/1957 emisă de către fostul S Popular al orașului, repartizat ulterior în mod definitiv. După punerea în posesie autorul reclamantei a solicitat în repetate rânduri eliberarea autorizației de construire asupra acestui teren, iar prin adresă a Secției financiare proprietarul a fost înștiințat că în măsura neachitării impozitului se va trece la aplicarea prevederilor Decretului nr. 111/1951.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 411/19.10.2006 emisă de către Primarul orașului, dovezi de comunicare a dispoziției, precum și a notificării adresate, notificarea nr. 2120/2001 la, adresa Sfatului Popular al orașului nr. 1915/22.01.1957, adresa Secției financiare a orașului regional nr. 129/30.11.1967, cerere de eliberare a autorizației de construire, proces-verbal de impunere și schiță a imobilului.
Precizarea cadrului procesual a fost făcută de către reclamantă prin cererea din 25.01.2007, reclamanta arătând că înțelege să se judece și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul d e Finanțe.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul d e Finanțe a formulat întâmpinare, prin intemediul căreia a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive. Ceilalți pârâți chemați în cauză nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 30/21.01.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului, Orașul prin Primar și Consiliul Local și a dispus anularea Dispoziției nr. 411/19.10.2006 a Primarului Orașului.
S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafață de 600 situat în localitatea Sud, strada - cu strada -, în parcela 5453 A, județul
Au fost obligați pârâții să restituie în natură reclamantei suprafața de teren de 375,40 situată în Sud, strada - cu strada -, iar pentru diferența de teren de 224,60 ce nu a putut fi restituită în natură, au fost obligați pârâții să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este succesoarea defuncților și, iar potrivit nr. 493/1954 autorului său i-a fost repartizat în mod definitiv lotul nr. 5453 A în suprafață de 600 pentru construcția unei locuințe individuale de tip muncitoresc.
Deși locuința nu a fost edificată, autorul reclamantei a figurat înscris în rolul fiscal cu terenul în suprafață de 600 până în anul 1966, situație în care se reține că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Deși nu s-au putut stabili condițiile în care bunul a fost preluat de stat, în copia matricolei fiscale depusă la dosar se specifică la imobilul în cauză mențiunea "stat".
Cum în prezent parte din imobil a fost înstrăinat de autoritățile locale, operează prezumția preluării abuzive a terenului, reclamanta fiind îndreptățită să primească în natură suprafața de teren liberă de 375,40, iar pentru diferența de 224,60 înstrăinată, este îndreptățită să primească despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Primarul orașului, Orașul prin primar și Consiliul Local, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, actul de atribuire în folosință a terenului nr. 1915/1957 emis de Sfatul Popular al orașului (în prezent ) nefăcând dovada titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 600
2. Reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului, reclamantei incumbându-i obligația de a proba preluarea bunului în baza Decretului nr. 111/1951 sau pentru neplata impozitelor, așa cum a susținut în fața instanței de fond.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile apelanților pârâți, se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1. Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 9 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Reclamanta s-a legitimat ca unic succesor legal al defuncților și, invocând în dovedirea dreptului său de proprietate asupra terenului notificat în suprafață de 600 situat în localitatea Sud, parcela 5453 A, județul C, actul nr. 1915/22 ianuarie 1957 emis de Sfatul Popular al orașului, regiunea D, în aplicarea Decretului nr. 493/1954 (fila 11 dosar nr-).
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare, donație, tranzacție, extras de carte funciară, etc.), acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorul acestuia - (acte de stare civilă, certificat de moștenitor), acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Se reține că actul de atribuire nr. 1915/22 ianuarie 1957 emis în baza Decretului nr. 493/1954 nu constituie un titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 600 revendicat de reclamantă, autorul acesteia - fiind beneficiarul unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 600, atribuit de stat pentru edificarea unei construcții.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 493 din 10 decembrie 1954 pentru autorizarea comitetelor executive ale sfaturilor populare să atribuie terenuri, proprietatea statului, unor categorii de cetățeni ce voiesc a-și construi locuințe fără credite acordate de stat (publicată în Buletinul Oficial nr. 46/10.12.1954): "Comitetele executive ale sfaturilor populare sunt autorizate să atribuie, gratuit,în folosință veșnică, parcele de terenuri necesare construirii de locuințe pe baza cooperării între locatori, precum și pentru construcția de locuințe individuale, muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor din orașe și comune, dacă toți aceștia nu au asemenea terenuri și pot, prin mijloacele lor, să-și construiască locuințe proprii fără a avea nevoie de credite de stat și dacă sunt angajați în localitatea respectivă sau în apropierea ei".
Articolul 3 din același act normativ dispunea că beneficiarii de terenuri atribuite conform acestui Decret au obligația de a construi în cel mult doi ani de la data atribuirii terenului, iar la cererea părții interesate, tribunalul locului va dispune transcrierea în registru de mutații imobiliare a dreptului de folosință veșnică asupra terenului atribuit.
Prin urmare, în baza Decretului nr. 493/1954 erau atribuite unor categorii de cetățeni,în folosință veșnică, loturi de terenuri pentru realizarea unor case de locuit în termen de cel mult doi ani, nefiindu-le însă transmis un drept de proprietate asupra acestor bunuri.
În speță, se reține că și autorul reclamantei a fost titularul unui drept de folosință pentru terenul în suprafață de 600 teren situat în orașul (în prezent ), dar în condițiile în care acesta nu a obținut o autorizație de construcție pentru realizarea unei case de locuit - aspect recunoscut de reclamantă și dovedit cu înscrisurile administrate în cauză (filele 14-15) - acesta a pierdut dreptul de folosință, terenul fiind preluat de stat conform art. 4 din același act normativ.
În acest sens se reține că în matricola fiscală nr. 338/1958, autorul reclamantei - este menționat cu terenul în suprafață de 600 neconstruit (fila 104), iar ulterior anului 1958 la matricola nr. 184 (număr vechi 338) autorul reclamantei este radiat, fiind făcută mențiunea proprietate de stat.
În condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că ulterior transmiterii în folosință veșnică a terenului în suprafață de 600, autorul său a devenit proprietarul terenului în litigiu în baza unui act translativ de proprietate sau prin efectul legii, se constată că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, autorul său nefiind niciodată proprietarul terenului în litigiu.
De altfel, nu se poate reține că preluarea terenului de către stat, ca urmare a faptului că autorul reclamantei nu a construit o casă de locuit pe terenul atribuit în folosință veșnică în termenul stabilit de lege și de autoritățile locale, conform art. 4 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 493/1954, constituie o măsură abuzivă, iar reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, întrucât atribuirea terenului în folosință s-a realizat gratuit.
Deși situația terenurilor atribuite în folosință pentru construcția de locuințe. conform Decretului nr. 493/1954 nu este reglementată în mod expres în Legea nr. 10/2001 într-o situație similară - terenuri preluate de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 și atribuite în folosință cumpărătorilor construcțiilor ulterior demolate, prin nr.HG 250/2007 de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a reținut că fostul proprietar al construcției demolate și beneficiar al dreptului de folosință asupra terenului, nu are dreptul de a obține măsuri reparatorii pentru teren. Regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul pârâților și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu Primarul Orașului, Orașul și Consiliul Local, ca nefondată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate referitoare la calitatea procesuală pasivă a Statului prin Ministerul Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL PRIN PRIMAR ȘI CONSILIUL LOCAL, toți cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 30, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 21 ianuarie 2008, în dosarul civil nr- (număr în format vechi 4607/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 104,. C,. 51, județul C și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul orașului, Orașul prin Primar și Consiliul Local, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la calitatea procesuală pasivă a Statului Român.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mi 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
7 ex./ 13.06.2008.
Emis 5 comunicări
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
