Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.124/
Ședința publică din 6 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
- apelantele reclamante și C, cu domiciliul procesual ales în C,- la sediul " și " și,
- apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-,
împotriva sentinței civile nr. 1506 din 2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la 6 mai 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 26.06.2007, reclamantele - și C, au chemat în judecată pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 316. și construcție, situat în C, b-dul. -, nr.1, județul C sau la măsuri reparatorii prin echivalent, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că tatăl lor, numitul, a cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.859/03.04.1914, act transcris la Tribunalul Constanța sub nr. de ordine 1150/1914, în registrul nr.59/1914, un teren în suprafață de 316. și construcția aferentă, situată în C, b-dul. -, nr.1; acest imobil a fost trecut în planul de parcelare al Cartierului Românesc, lotul nr.1 din careul 199.
Întregul imobil - teren și construcție - a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr.92/1950, fiind consemnat în anexa decretului la poziția nr.53, ca fosta proprietate a lui.
După apariția Legii nr.10/2001 au formulat la data de 23.05.2001 notificarea nr.163/23.05.2001 înregistrată la. și adresată Inspectoratului Județean de Poliție C, prin care s-a solicitat restituirea în natură imobilului în cauză sau măsuri reparatorii.
Prin adresa nr.2982/17.05.2005, persoana notificată a comunicat faptul că imobilul în care funcționează o policlinică este deținut de către aceasta în baza unui contract de închiriere și că notificarea a fost înaintată către Primăria
Având în vedere adresa mai sus menționată reclamantele au adresat o nouă notificare la Primăria Municipiului C înregistrată sub nr.143/ 21.06.2005 la., prin care s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile actului normativ sus menționat, restituirea în natură a imobilului sau măsuri reparatorii.
Având calitatea de descendente de gradul 1 ale autorului lor, reclamantele apreciază că sunt îndreptățite la restituirea în natură a imobilului ce a aparținut acestuia, fapt ce reiese din coroborarea disp.art.3 alin.1.cu ale art.4.alin.2 din Legea nr.10/2001. Prin urmare, restituirea imobilului se face către moștenitorii persoanei fizice îndreptățite, iar aceasta este proprietarul imobilului de la data preluării abuzive a acestuia. Calitatea reclamantelor de moștenitoare reiese din certificatul nr.201/2002, iar faptul că tatăl acestora era proprietarul imobilului în 1950 este dovedit prin actul de vânzare - cumpărare nr.859/1914 și de menționarea lui în anexa Decretului nr.92/1950.
În drept, s-a invocat disp.art.22, art.25 și art. 26 din Legea nr.10/2001 și art.109 alin.2.Cod pr. civilă.
În susținerea acțiunii, reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică imobiliară și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
În temeiul disp.art.242 alin.2.Cod pr. civilă, reclamantele au solicită judecarea prezentei pricini și în lipsă.
În dovedire s-au anexat: act de vânzare cumpărare nr.859/03.04.1914; extras de carte funciară din 29.10.1940; adresa nr.57803/25.11.1999- Direcția Patrimoniu din Primăria C; adresa nr.16656/15.11.2002 C; certificat de moștenitor nr.201/07.10.2002 emis de; adresa Primăriei C, Direcția Tehnică nr.18964/01.07.1996; notificarea nr.163/23.05.2001; notificarea nr.273/27.06.2003; notificarea nr.143/21.06.2005, sentința civilă nr.1931/24.11.2005 a Tribunalului Constanța; încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.1523/24.07.2006 a Tribunalului Constanța; sentința civilă nr.7477/14.08.2006 a Judecătoriei Constanța.
La termenul din 15.01.2008, reclamantele și-au completat acțiunea arătând că solicită obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 316. și construcție parter + 1, situat în C,-, județul C, cât și a imobilului situat în C,-A sau obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin echivalent, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții, deși legal citați nu au depus întâmpinare; de asemenea, prin apărătorul prezent, nu au formulat în ședință, apărările lor; au depus, la solicitarea instanței, documentația ce alcătuiește dosarul administrativ formulat în urma primirii notificării reclamantelor.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1506 din 2.12.2008 prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele - și C în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C și Municipiul C prin Primar.
Au fost obligați pârâții să restituie în natură reclamantelor imobilul situat în C- format din teren în suprafață de 329. identificat în raportul de expertiză în împrejmuirea și construcție edificată pe acest teren precum și suprafața de 84,01 mp identificată în raportul de expertiză (filele 261 dosar vol.I), în împrejmuirea.
A fost respinsă cererea de restituire în natură terenului în suprafață de 222,98. identificată în raportul de expertiză în limitele ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții să facă propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul ce nu se poate restitui în natură situat în C,-, format din construcțiile înstrăinate numiților și și teren în suprafață de 222,98.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că autorul reclamantelor a dobândit în proprietate două imobile în C: unul situat în-, compus din teren în suprafață de 136. construcție parter + 1 și al doilea situat în- A, compus din teren în suprafață de 329. și construcție. Cele două imobile, în baza Decretului 92/1950, au fost trecute în proprietatea statului.
Conform legii nr. 10/2001 cele două reclamante au notificat pârâții solicitând restituirea în natură a imobilului situat în C,- și pentru celălalt imobil au solicitat despăgubiri în echivalent.
Soluționând notificările formulate de către reclamante, instanța de fond a reținut că au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru cele două imobile preluate în mod abuziv, care au fost proprietatea autorului lor, fapt pentru care a dispus restituirea în natură a imobilului situat în C,- compus din teren în suprafață de 329. și construcție, precum și suprafața de 84,01. identificată în raportul de expertiză conform delimitării și a obligat pârâții să acorde despăgubiri pentru imobilul situat în C,-A, compus din construcțiile înstrăinate numiților și și teren în suprafață de 222,98.
A fost respinsă cererea de restituire în natură terenului în suprafață de 222,98.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1506 din 2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat apel reclamantele și pârâții.
Apelul declarat de reclamantele - și C:
1) Motivează apelul arătând că în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 222,98.
în continuare că se impune restituirea în natură și a suprafeței de 114,12. situată în C,- A, întrucât erau întrunite condițiile prevăzute de art. 9 coroborat cu art. 10 al.1 din Legea 10/2001. Această suprafață de teren este liberă în prezent și se află în domeniul privat al municipiului
2) Instanța a interpretat în mod eronat noțiunea de teren aferent construcțiilor înstrăinate în baza Legii 112/1995 către foștii chiriași ai acestora.
Conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 27709 din 18.11.1996 și 27163 din aceeași dată a fost înstrăinat numiților - și și corpul de clădire situat în C,- și li s-a acordat dreptul de folosință asupra suprafeței de 108,86. ( - a dobândit folosința terenului aferent construcției în suprafață de 18,87. iar soții asupra unei suprafețe de 75.). De asemenea au primit dreptul de folosință și asupra restului de teren în suprafață de 114,12. suprafață ce trebuia restituită, nefiind nici un impediment legal în acest sens.
Instanța de fond și-a depășit atribuțiile stabilite de Legea 10/2001, acordându-le chiriașilor pe lângă dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor ce le-au fost înstrăinate și dreptul de folosință a terenului din jurul construcțiilor, în suprafață de 114,12.
În aceste condiții instanța nu a făcut altceva decât să-i împroprietărească pe chiriași; a făcut confuzie între terenul aferent construcției și cel din jurul acesteia.
În opinia apelantelor reclamante, noțiunea de teren aferent construcției cuprinde suprafața de teren necesară bunei funcționări a construcției, inclusiv asigurarea accesului în și din clădire și utilităților acestora.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că chiriașii, proprietari, au acces la calea publică fără a fi nevoie de folosirea întregii suprafețe de 222,98. ci numai a suprafeței de 108,86. diferența de 114,12. putând fi restituită.
3) Instanța de fond nu a ținut seama de prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr. 112/1995 și Normele de aplicare a acesteia aprobate prin nr.HG - ( art. 37 din norme rap. la art. 26 al.1 din lege), de unde rezultă că terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului și se pot restitui foștilor proprietari.
4) Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care s-au stabilit măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, deși exista posibilitatea restituirii în natură pentru suprafața de 114,12. și în același timp a fost încălcată practica Curții Europene și a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, apelantele reclamante au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 114,12.
Apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar:
Motivează apelul arătând că din cuprinsul celor două notificări rezultă că reclamantele au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 316. și a construcției, iar instanța soluționând cererea, a obligat pârâții să restituie în natură 329. și 84,01. iar pentru diferența de până la 638. i-a obligat să facă o propunere de acordare de despăgubiri, fără a avea în vedere faptul că s-a făcut notificare numai pentru 316. și construcție, astfel cum s-a menționat.
În mod greșit instanța de judecată a dispus restituirea unei suprafețe de teren mai mare decât cea pentru care s-a formulat notificarea ( plus petita) deși reclamantele pe parcursul judecății și-au precizat acțiunea solicitând restituirea imobilului alăturat, situat pe-, respectiv diferența de teren pentru care autorul a deținut titlu de proprietate.
Prin urmare, instanța nu putea soluționa și o altă cerere de restituire pentru un teren alăturat, pentru care nu a fost depusă o notificare în termenul prevăzut de lege. Nedepunerea în termenul prevăzut de lege - este un termen de decădere - sancționând persoana în cauză, în speță reclamantele.
Ca atare, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Pentru cele menționate mai sus, au solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele:
1)Apelul apelantelor reclamante:
Din cuprinsul art. 1, art.7 și art. 9 al.(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă prin notificare, persoanele îndreptățite, în accepțiunea Legii 10/2001, solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea cererii este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului și, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, reclamantele - și C au solicitat în condițiile art. 22-23 din Legea -, conform notificărilor 161 din 23.05.2001 și 163 din 23.05.2001, restituirea în natură a întregului imobil situat în C,-( actualmente- și nr. 1A) compus din teren în suprafață de 316. și construcție și respectiv 323. și construcție.
Întrucât unitatea deținătoare nu a emis decizie sau dispoziție motivată în termenul prevăzut de lege, reclamantele s-au adresat Tribunalului Constanța, secția civilă, solicitând restituirea în natură a imobilelor mai sus menționate sau măsuri reparatorii în echivalent.
Instanța considerând lipsa răspunsului la cele două notificări un refuz nejustificat a pășit la soluționarea cauzei, dispunând restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 329. identificat în raportul de expertiză în împrejmuirea și construcția edificată pe acest teren, precum și suprafața de 84,01. identificată în raportul de expertiză în împrejmuirea.
S-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 222,98. și au fost obligați pârâții să acorde despăgubiri pentru această suprafață de teren și pentru construcțiile înstrăinate numiților și.
În mod corect instanța de fond nu a dispus restituirea suprafeței de 114,12. pe care au solicitat-o în motivarea apelului, întrucât această suprafață este aferentă construcțiilor înstrăinate chiriașilor, asigură și este necesară bunei funcționări a acestora, la care face referire art. 11 pct. 5 din Legea 10/2001 și Normele metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin HG498/2003.
Această suprafață de teren de 114,12. nu este liberă, așa cum susțin apelantele reclamante, pentru a fi restituită; ea asigură, așa cum s-a menționat mai sus, buna funcționare și utilizare a celor două locuințe înstrăinate chiriașilor.
Acordându-le acest drept de folosință pe toată durata construcției, nu înseamnă că cele două familii de chiriași, actualmente proprietari ai construcției, au fost împroprietărite cu această suprafață de teren.
Este adevărat că potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea a Legii 112/1995 republicată în baza art. 11 din nr.HG 11/1997 " în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. ultim din lege".
Textul art. 26 al. ultim din Legea 112/1995 prevede că " suprafețele de teren preluate de stat sau alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului". Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor mai sus menționate, prin prisma principiului de logică a textului exclus, rezultă că dacă terenurile ce depășesc suprafețele aferente construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției.
În cauza dedusă judecății, chiriașii au cumpărat numai spațiile de locuit, iar terenul aferent care asigură utilizarea normală a construcțiilor în suprafață de 222,98. în care este inclusă și suprafața de 114,12. a cărei restituire au solicitat-o apelantele reclamante și pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 26 din legea 10/2001, a fost atribuit în folosință.
În concluzie, instanța de fond nu a interpretat în mod eronat noțiunea de teren aferent construcțiilor înstrăinate în baza Legii 112/1995, a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare pronunțând o soluție legală și temeinică. Nu a fost încălcată practica Curții Europene întrucât prin hotărârea pronunțată a dispus restituirea construcției și a terenului în suprafață de 329. și 84,01. plus construcție, iar pentru terenul în suprafață de 222,98. și construcție situate în- A, C, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile art. 26 din legea 10/2001.
Hotărârea apelată reprezintă o justă reparație a prejudiciului suferit de autorul reclamantelor, care a fost deposedat în mod abuziv, nefiind încălcate dispozițiile art. 6 al.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
2)Apelul declarat de apelanții pârâți:
Potrivit art. 22 din Legea 10/2001 " persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile se va face o notificare pentru fiecare imobil".
Prin urmare, notificarea formulată potrivit textului de mai sus se referă la fiecare imobil în parte, ceea ce înseamnă că se avea în vedere imobilul deținut anterior anului 1945 și preluat în mod abuziv.
În cazul reclamantelor, așa după cum au arătat, este vorba de imobilul ce a aparținut autorului lor, și pe care acesta îl dobândise prin vânzare-cumpărare de la Primăria C în baza contractului încheiat la data de 3.04.1914 și transcris la Tribunalul Constanța în registrul nr. 59/1914. Acest imobil este identificat în actul de dobândire al autorului reclamantelor astfel " un loc de casă delimitat și trecut în planul de parcelare al Cartierului Românesc sub numele de lotul 1 din careul 199, în suprafață de 639.". De asemenea, în foaia de carte funciară a imobilului se arată că era proprietarul imobilului situat în C,-. În anexa la Decretul 92/1950, la poziția 53, figurează ca persoană deposedată cu imobilul din- și 1A.
Este evident că era vorba despre unul și același imobil care, în urma renumerotării stradale, a căpătat două numere stradale distincte - 1 și 1. Explicația este dată de faptul că autorul reclamantelor a edificat pe terenul în suprafață de 639. cumpărat de la Primăria constanța în anul 1914, două corpuri de clădire, iar autoritățile comuniste le-au separat formând două proprietăți, deși anterior preluării abuzive ele constituiseră o singură proprietate.
Faptul că aceeași proprietate a fost înregistrată sub două numere stradale distincte rezultă cel mai clar din istoricul de rol fiscal depus la dosar de către autoritățile locale, în care se menționează următoarele:
- în perioada 1942 - 1950 în Registrul matricol manual figurează ca proprietar la adresa din-, ca deținător al unui imobil format din două corpuri de clădire;
- în perioada 1952 - 1954 la adresa din-, figurează locuința și teren în suprafață de 630.;
- ulterior apar două adrese, respectiv- și nr. 1, unul în patrimoniul, iar altul cu proprietari persoane fizice.
În aceste condiții reclamantele au solicitat restituirea în natură a proprietății autorului lor, din b-dul -, formulând două notificări.
Prima notificare, înregistrată sub nr. 163/23.05.2001 la. și având ca obiect imobilul situat în-, compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 316. a fost adresată Inspectoratului Județean de Poliție Deoarece reclamantele nu au primit nici un răspuns la notificarea inițială, la data de 27.06.2003 acestea au revenit cu o nouă notificare adresată Inspectoratului Județean de Poliție C, înregistrată sub nr. 273 la..
Cu adresa nr. 2982 din 17.05.2005 persoana notificată a comunicat reclamantelor faptul că imobilul în care funcționează o policlinică este deținut de către aceasta în baza unui contract de închiriere și că notificarea a fost înaintată Primăriei
Reclamantele s-au adresat Primăriei Municipiului C cu o nouă notificare, înregistrată sub nr. 143/21.06.2005 la., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului din- sau măsuri reparatorii.
Cea de-a doua notificare, înregistrată la. sub nr. 161/23.05.2001, având ca obiect imobilul situat în C,-A, compus din construcție de locuit formată de 4 camere și teren aferent în suprafață de 323.a fost adresată direct Primăriei Municipiului
Prin urmare, ambele notificări ar fi trebuit să fie soluționate de către unitatea deținătoare a imobilelor, respectiv Primăria Municipiului C, iar în condițiile în care aceasta nu a realizat acest lucru, reclamantele s-au adresat instanței de judecată.
Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii faptul că reclamantele au formulat notificări - nr. 161/2005 și nr. 163/2005 - atât pentru imobilul teren și construcție situat în C,- A, cât și pentru cel din-. Pe cale de consecință, în mod corect dispozitivul sentinței se referă la modalitatea de restituire a ambelor imobile.
În apelul formulat, pârâții încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, omițând să facă referire și la notificarea nr. 161/2005 formulată de către reclamante.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Reclamantele au formulat notificări pentru ambele imobile, nr. 1 și nr. 1, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în- format din teren în suprafață de 316. și construcție.
Ulterior, la termenul de judecată din 15.01.2008, ca urmare a depunerii de către pârâți a celor două notificări și a documentației aferente, a situației juridice a imobilului și a istoricului de rol fiscal, reclamantele și-au completat acțiunea, solicitând și restituirea imobilului din- A, compus din teren în suprafață de 329. și construcția edificată pe acesta. Această modificare a fost realizată în termenul procedural prevăzut de art. 132 Cod pr. civilă, respectiv până la prima zi de înfățișare.
Prin urmare, în baza celor două notificări formulate, instanța a fost investită cu restituirea în natură a celor două imobile, situate în C,- și nr. 1A sau acordarea de despăgubiri conform Legii 10/2001.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondate apelurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile civile formulate de apelantele reclamante și C, cu domiciliul procesual ales în C,- la sediul " și " și apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1506 din 2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
12.06.2009
Dact.gref.
6 ex./ 16.06.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
