Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 124/Ap
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatori ȘI împotriva sentinței civile nr. 147/R din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă 147/2009, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților MUNICIPIUL B și PRIMARUL MUNICIPIULUI
A respins contestația formulată de contestatorii și împotriva deciziei nr. 681/ 19 august 2008 emisă de SC SRL în contradictoriu cu această intimată ca nefondată, iar în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B și PRIMARUL MUNICIPIULUI B, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă este una din condițiile instituite de lege pentru promovarea unei acțiuni în justiție și ea presupune existența unei identități între persoana intimatului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, or, în speță, fata de obiectul cererii deduse judecații -contestație împotriva unei decizii emise in baza Legii 10/2001- această persoană nu poate fi decât emitentul deciziei contestate respectiv SC SRL, acțiunea promovată în contradictoriu cu Primarul Municipiului B si cu Municipiul a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
In ceea ce privește fondul cererii deduse judecații instanța a reținut ca prin decizia nr. 681/19.08.2008 emisa de intimata SC SRL, a fost respinsa notificarea contestatorilor prin care aceștia au solicitat restiuirea in natura a imobilului situat in B-,.50,. F,. IV,.17 inscris in CF nr. 29960 B nr. top 9219/11/1/3/2/2/XCXVII.
Pentru a decide astfel, intimata a retinut ca notificarea a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de lege pentru inregistrarea notificarii, raportat la prevederile art.4 alin.2, art. 22 alin.1 si 5, art. 23, art. 25 alin.1 si 3, art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Din actele ce au format dosarul administrativ al intimatei, instanta a constatat ca intimata s-a raportat la notificarea formulata de contestatori prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30.08.2006, aceasta fiind singura notificare depusa de contestatori la dosarul administrativ ( fila 67 din dosar).
Instanța a apreciat ca in cauza contestatorii nu au facut dovada formulării unei notificării in termenul imperativ prescris de prevderile Legii 10/2001.
Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Așadar, legea a prevăzut ca notificarea înregistrata la executorul judecătoresc face dovada deplina a respectării termenului imperativ prevăzut de lege in fata oricărei autoritati.
In cazul in care o notificare nu este formulata prin intermediul executorului judecătoresc, aceasta nu este sancționata cu nulitatea, insa dovada formulării sale in termenul prevăzut de lege este in sarcina notificatorilor, mijloacele de dovada fiind limitate iar sarcina notificatorilor îngreunata. Tocmai pentru înlesnirea dovedirii acestui aspect legea a prevăzut cu titlu de recomandare, ca notificarea sa fie expediata prin executor judecătoresc, in acest fel, orice contestatii asupra datei notificarii fiind curmate.
In speta, contestatorii au sustinut ca au formulat prin posta o notificare, la data de 21.02.2001, adresata Primariei Municipiului B, prin care au solicitat restituirea in natura a imobilului in litigiu, notificare la care nu au primit nici un răspuns.
Acestia nu au furnizat nici un fel de dovada emamand de la unitatea poștala care sa ateste faptul trimiterii. Pentru dovedirea datei expedierii presupusei notificari, contestatorii au inteles sa se foloseasca de declaratia autentificata a unei persoane care are cunoștința de faptul trimiterii.
Instanța a apreciat ca fata de teza probatorie in discutie, aceasta proba nu poate fi avuta in vedere, dovada datei expedierii prin posta a unui înscris neputând fi făcuta prin declarații extrajudicare date de terțe persoane.
Instanța a mai avut in vedere faptul ca in notificarea expediata prin executor judecatoresc la data de 30.08.2006 ( fila 67 ), contestatorii nu fac referire la nici o notificare anterioara, aceasta nefiind o revenire ci o notificare de sine stătătoare.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat ca in cauza, contestatorii nu au facut dovada expedierii notificarii in termenul de decadere prevazut de art. 22 din Legea 10/2001, astfel incat, contestația formulata apare ca nefondata fiind respinsa.
Împotriva sentinței au formulat apel în termen contestatorii și, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
1.Se susține că Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, nu a analizat calitatea de persoane îndreptățite, caracterul abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Toată atenția instanței s-a îndreptat asupra dovezii expedierii notificării.
2.Nu s-a analizat nici expedierea notificării. Singura probă pe care o puteau face contestatorii, proba cu declarația extrajudiciară a d-nei Irma nu a fost primită.
3.Chiar Dacă s-a respins administrarea probei cu declarația extrajudiciară a numitei Irma, instanța trebuia să "ordone" administrarea probei cu audierea martorei ( persoana care a dat declarația extrajudiciară)
Instanța trebuia să califice proba cu declarația extrajudiciară ca și înscris sau ca probă testimonială.
4.Instanța de fond are motive contradictorii în considerentele sentinței.
Deși s-a reținut că netransmiterea notificării prin executor judecătoresc nu atrage sancțiunea nulității, ci doar îngreunează sarcina probei, instanța fondului reține totuși că proba administrată ( declarația extrajudiciară) privind transmiterea notificării nu poate fi primită.
5.În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B și a Primăriei B, deoarece, într-un ciclu procesual anterior ( decizia civilă 173/29.11.2007) această chestiune s-a dezlegat motivându-se că unitatea deținătoare notificată are calitate procesuală pasivă, calitate pe care are și primarul.
Solicită a se admite apelul, a se desființa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare. În subsidiar solicită schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În cauză a formulat întâmpinare SC SRL solicitând respingerea apelului. Se arată că singura notificare pronunțată de contestatori este cea din 2006 față de care s-a apreciat că decizia 681/2008 este corectă fiind aplicabile dispozițiile art. 22 alin 1 și 5 din legea 10/2001.
Analizând apelul formulat, Instanța constată că nu este fondat.
Soluția desființării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare nu se poate aplica în speță. Dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză. Pentru a ajunge să se cerceteze aspectele sesizate de apelanți referitoare la calitatea de persoană îndreptățită, caracterul abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate, instanța trebuia să analizeze decizia contestată ( decizia 681/19.08.2008) sub aspectul corectei aplicări a dispoziției art. 22 alin. 1 și 5 din l 10/2001 de către emitentul deciziei. Ori în cauză, această chestiune de drept precede aspectelor invocate de apelanți ce presupun un control asupra fondului contestației, adică un control asupra dreptului contestatorilor la restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii pentru. 17 situat în B, ce a făcut obiectul notificării 423/2006 soluționată prin decizia contestată.
Așadar, în mod corect instanța de fond s-a orientat cu precădere să cerceteze existența formulării unei notificări în termenul legal din partea contestatorilor.
Instanța de fond nu a ignorat soluția pronunțată de către instanțele judecătorești în dosar - având un alt obiect însă.
Este adevărat că prind decizia 873/29.11.2007 Curtea de Apel Brașova reținut potrivit art 20 alin 3 din legea 10/2001 că Primăria Municipiului B și respectiv Primarul Municipiului B au calitate procesuală pasivă, însă în acel dosar, instanțele au fost investite cu o altă cauză.
Prin acțiunea dedusă judecății în dosar -, devenit după casare cu trimitere - reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii 10/2001 iar în motivarea acțiunii se arată că în anul 2001 aceștia au expediat prin poștă o Notificare către Primăria municipiului B care nu a fost soluționată până la data introducerii acțiunii.
Cauza a fost soluționată într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr.347/S/2007 a Tribunalului B prin care s-a respins acțiunea reclamanților, în esență, pentru tardivitatea formulării notificării.
Prin decizia nr.193/Ap/2007 a Curții de APEL BRAȘOVs -a admis apelul reclamanților și s-a desființat hotărârea de mai sus trimițându-se cauza spre rejudecare iar această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia 4548/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reținându-se, în esență că o notificare expediată prin poștă este asimilată unei notificări expediate prin executorul judecătoresc.
În timpul rejudecării în fond a cauzei ca efect al desființării cu trimitere, pârâta a emis decizia nr.681/19.08.2008 prin care s-a respins ca tardivă notificarea reclamanților. Reclamanții au contestat această decizie iar cauza a fost înregistrată sub nr- al Tribunalului Brașov.
Acțiunea reclamanților a fost promovată inițial ca urmare a refuzului autorităților de a răspunde la notificarea acestora de restituire a imobilului în litigiu
Ori, în speță atât din considerentele deciziei nr.173/Ap/2007 a Curții de APEL BRAȘOV cât și din cele ale deciziei nr.4548/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că instanțele de control judiciar cu ocazia cenzurii sentinței pronunțată în cadrul primului ciclu procesual, au stabilit fără putință de tăgadă că în soluționarea acțiunii se impun a fi dezlegate unele aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea Legii nr.10/2001, nici una dintre acele instanțe nu au calificat cererea drept o revendicare pe calea dreptului comun, astfel că se impune în acel dosar analiza fondului pricinii și nu respingerea cererii reclamanților ca inadmisibilă în raport cu dreptul comun.
În prezenta cauză, în funcție de obiectul ei ( contestație împotriva deciziei emisă de unitatea deținătoare SC SRL ) cadrul procesual a fost corect reținut de instanță.
Pe de altă parte nici aprecierea făcută de Curtea de APEL BRAȘOV în considerentele deciziei 173/2007, 104 dosar fond, nu impune soluția pretinsă de apelanți în speța de față. Este corectă interpretarea instanței conform căreia " cererea de restituire a unui imobil întemeiată pe dispozițiile L 10/2001expediată prin poștă, iar nu prin intermediul unui executor judecătoresc este asimilată notificării" însă, în prezenta cauză nu se poate reține că instanța de fond a avut o altă interpretare.
Din contră, a cercetat dacă, în afara notificării expediate prin executor judecătoresc în 2006, contestatorii au mai formulat o notificare în termen legal, adică, în 2001 -2002, sens în care la termenul din 2.04.2009 143 dosar fond, le pune în vedere contestatorilor să prezinte notificarea despre care susțin că au expediat- prin poștă din Germania Primăriei Municipiului B în 27.02.2001, deci în termen legal.
Se depune în acest sens copie legalizată la notar public ( fără dată) a unei notificări datată de contestatori 27.02.2001.
Acest înscris a fost corect înlăturat de instanța de fond, având în vedere că nu s-a făcut și dovada înregistrării lui la Primăria Municipiului B și nici dovada expedierii prin poștă așa cum susțin contestatorii.
Acest aspect rezultă și din adresa emisă de Primăria Municipiului B 65 dosar fond, trimisă către SC SRL, sub nr. 6639/8.09.2006 din care rezultă că " din verificările efectuate în evidență informatizată cu privire la notificările formulate în temeiul L 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului B, a rezultat faptul că nu a fost depusă notificarea în termen legal la această instituție cu privire la imobilul în cauză".
Prin urmare, contestatorii erau cei care trebuiau să probeze faptul expedierii prin poștă a notificării din Germania.
" prin poștă" nu este o stare de fapt, ci un fapt juridic ce poate fi probat doar cu înscrisuri, ( de exemplu - chitanța poștală din care rezultă că cererea a fost depusă la poștă - decizia civilă 1222/4.02.2005 a ÎCCJ), date fiind consecințele juridice ale nerespectării termenului prevăzut de art. 27 alin 1 L 10/2001 statuat de practică și doctrină ca și termen de decădere din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent ( decizia civilă 7900/22.11.2007 ÎCCJ).
Data expedierii prin poștă a notificării ar fi reprezentat dovada formulării în termen a cererii de restituire, însă acest moment nu a fost dovedit de contestatori.
Instanța de fond a înlăturat corect declarația extrajudiciară anumitei Irma. Aceasta, chiar și interpretată ca " înscris" și nu ca declarație extrajudiciară de martor nu este verosimilă și nici concludentă, dat fiind și caracterul " preconstituit" și subiectiv al acesteia.
De aceea instanța de apel nu o va aprecia cu putere probantă în prezenta cauză.
În ceea ce privește critica apelanților potrivit căreia instanța de fond putea să ordone administrarea probei cu declarațiile martorilor, se constată că în cauză contestatorii nu au solicitat administrarea acestei probe, iar instanța putea să ordone o anumită probă din oficiu doar dacă socotește că ea este concludentă în cauză.
Este evident că, instanța de fond, nepunând în discuție din oficiu o astfel de probă, a considerat că nu întrunește condițiile de admisibilitate ca probă. Este nejustificat a i se reproșa lipsa rolului activ și în acest caz instanței.
În consecință, motivele de apel nu pot fi admise, drept pentru care sentința va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții contestatori și ( cu domiciliul ales în B,-, jud. B la fam ) împotriva sentinței civile nr. 147/2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP 23.11.2009
Dact AG 4.11.2009/ 7 ex
Jud fond I
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
