Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 127/
Ședința publică din 30 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în O-.20 jud. B, împotriva sentinței civile nr.2086 din 28 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2008 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr.980/C/2006 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul, a chemat în judecată civilă pe pârâtul Primarul municipiului G, solicitând ca în baza probelor administrate, să se dispună anularea Dispoziției nr.2502/SR din 20 februarie 2006.
A arătat că autorii săi au fost proprietarii imobilului situat în G str. 6 - ne.13 și în mod greșit pârâtul a respins cererea de restituire în natură a imobilului.
A depus la dosar Dispoziția nr.2502/SR din 20 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului G, certificatul de moștenitor nr.7/2006 emis de și, adresele nr.892/2003 și nr.188/2006 emisă de Direcția Județeană Arhivelor Naționale, fișa imobilului bombardat din 24 august
1944, tabelul nominal cu chiaburii din comuna Diocheți, regiunea din anul 1952, procura autentificată sub nr. 11/1948, cerere adresată pârâtului, etc.
In drept nu și-a întemeiat acțiunea.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a deposedării abuzive.
A depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii Dispoziției nr.2502/SR/2006.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr.2086 din 28 noiembrie 2006 respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acestuia la momentul deposedării abuzive revin în conformitate cu prevederile art.3 alin.1 lit.a și art.23 din Legea nr.10/2001 persoanei îndreptățite, respectiv reclamantului. Insă acesta nu a făcut o astfel de dovadă. Chiar dacă imobilul aflat în- se afla în proprietatea pârâtei, acest lucru nu instituie o prezumție relativă de preluare abuzivă. Pârâta a preluat imobilul de la o altă persoană, nicidecum de la autorii reclamantului și din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că acesta este identic cu cel revendicat de reclamant.
Impotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, reclamantul invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în condițiile în care a depus suficiente dovezi (acte) din care rezultă dreptul de proprietate, deposedarea abuzivă și calitatea de moștenitor de pe urma defuncților și, proprietarii imobilului solicitata a fi restituit.
In consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și în rejudecare admiterea acțiunii și restituirea în natură a imobilului situat în G- - 23.
Prin întâmpinare, pârâtul - intimat Municipiul G, reprezentat prin Primarul municipiului Gas olicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada actului de proprietate și a deposedării imobilului solicitat și cum sarcina probei revine acestuia, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea și a menținut dispoziția nr.2502/SR din 20 februarie 2006 emisă de pârât.
La cererea reclamantului și cu încuviințarea instanței, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, având ca obiective identificarea imobilului (delimitarea cadastrală) în funcție de actele aflate la dosar, fișa de inventar nr.10506 și dacă imobilul solicitat a fi restituit (str. - nr.21 - 23) este același cu cel deținut de autorii reclamantului în anul 1945 --, având în vedere schimbarea denumirii străzii și a numerotației.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, rezultă că se solicită restituirea în natură a imobilului situat în G- și actual nr.21, care conform măsurătorilor efectuate în teren are o suprafață totală de 650,38. teren din care suprafața construită 335,86. care figurează la numărul de inventar 10506 și în care locuiesc patru familii, 2 cu contract
de închiriere, respectiv nr.304 din 13 ianuarie 1992 și nr. 166 din 13 martie 2000 și 2 în calitate de proprietari conform contractelor de vânzare cumpărare nr.21059 din 19 martie 1997 și nr. 19525 din 19 septembrie 2007.
Din aceleași concluzii rezultă că expertul desemnat în cauză a identificat imobilul în litigiu în suprafață de 2426. dar nu are certitudinea datelor neavând minimum de informații privind dimensiunile imobilului și suprafața acestuia, concluzii confirmate de altfel și de consilierul expert propus de reclamant - ing..
Apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Analizând și verificând sentința civilă apelată se reține că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză la care a făcut o injustă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică ce necesită a fi reformată.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, (acte - certificatul de calitate nr.186 din 2 decembrie 1998 din care rezultă că de pe urma defunctului, fratele lui, fila 36 dosar fond) anexă la Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, care în tabel la poziția 22 se menționează s s, cu un imobil preluat complet situat în G-, decedat la 6.02.1984 în, conform copiei după Registrul actelor de deces, declarația martorului, nepot de mamă cu, și, care arată că imobilul ce se solicită a fi restituit a aparținut fraților s și că a fost naționalizat în anul 1950 deoarece aceștia erau industriași. Declarația de impunere din anul 1949 de unde rezultă că imobilul în litigiu a aparținut familiei, în care a locuit mama, cu cei patru fii, și, formată din 6 camere. Din revizuirea numerotării clădirilor în orașul G, act eliberat de Primăria municipiului G, este menționat în- s cu.nr.1, cap de familie (fila 87 dosar fond).
De asemenea din concluziile raportului de expertiză (filele 64 și 66 dosar) rezultă că de - a lungul timpului strada a avut mai multe denumiri: nr.51; - - nr.13; 6 - 1945 (21) și actualmente-. Imobilul ce se solicită a fi restituit a fost identificat, fiind în suprafață de 650,38. din care construită 335,86. în care locuiesc patru familii, două cu contract de închiriere și două în calitate de proprietari (contracte de vânzare - cumpărare).
Legea nr.10/2001, republicată, instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
acestui principiu, rezultă și din dispozițiile art.1 alin.2 din aceeași lege, republicată, conform cărora în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, acest principiu este consacrat și de dispozițiile art.7 alion.1 și 2 și art.9 din aceeași lege.
Cum din actele depuse la dosar, rezultă că imobilul situat în G- - 23, a fost preluat abuziv prin Decretul nr.92/1950, persoanele îndreptățite au dreptul la restituire în natură iar dacă nu este posibil au dreptul la despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale, respectiv potrivit Titulului VII din Legea nr.247/2005.
Din raportul de expertiză rezultă că o parte din imobilul ce se solicită a fi restituit a fost vândut conform contractelor de vânzare cumpărare nr.21059/1997 și nr.19525/1997. Față de această situație, reclamantului i se restituie în natură numai partea de imobil în suprafață de 184,55. construcție și 175,05. teren aferent, diferența până la suprafața totală de 650,38. aparținând proprietarilor și.
Pentru suprafața de 1008. teren așa cum rezultă din actul aflat la fila 12 dosar fond și suprafața de 902. pe care se află o construcție, reclamantului i se vor calcula despăgubiri din care se va scade suprafața de imobil restituit în natură.
In consecință, față de cele expuse, instanța în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă atacată și în rejudecare va admite acțiunea și va dispune restituirea în natură a părții din imobilul situat în G- în suprafață de 184,59. construcție și 175,85. teren aferent acesteia.
De asemenea va constata că reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1550. teren situat în G- - 23, ce se vor calcula conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată deoarece Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 este o instituție cu activitate jurisdicțională, emite decizii și funcție de documentația prezentată de petenți, sens în care admite sau respinge o cerere, ceea ce nu presupune o culpă procesuală pentru a fi îndeplinite condițiile art.274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în O-.20 jud. B, și în consecință;
Modifică în tot sentința civilă nr.2086 din 28 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați, și în rejudecare;
Admite acțiunea formulată de reclamantul.
Dispune restituirea în natură a părții din imobilul situat în G-, în suprafață de 184,59. construcție și 175,85. teren aferent acesteia.
Constată că reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1550. teren situat în G- -23, despăgubiri ce se vor calcula conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2008.
Pentru Președinte de complet Pentru Judecător
- -, aflată în - -, aflat în
în conf. cu disp.art.261(2) pr. în conf. cu disp.art.261(2) pr.
Vicepreședinte, Vicepreședinte,
Grefier
- -
Red. /9.07.2008
Tehn.
4 ex./10.07.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Romeo Jirlăeanu
