Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.5187,-
DECIZIA NR.129
Ședința publică din data de 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de reclamanta R, domiciliată în B,--73,. 11,. C,. 113, sector 6, Cod poștal - și de pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE-SUCURSALA B, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA, cu sediul în B,. nr. 35-37, sector 4, Cod poștal -, împotriva sentinței civile nr.497 pronunțată la 4 noiembrie 2002 de Tribunalul Buzău, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 393 pronunțată la 23 ianuarie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
scutite de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă R reprezentată de avocat din Baroul Prahova și apelanta-pârâtă Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare Sucursala B prin consilier juridic, lipsind apelanta-pârâtă Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar adresa nr. 2977/5.10.2007 eliberată de Primăria comunei din care rezultă că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind, în permanență, în administrarea SNIF.
Consilier juridic, depune la dosar un memoriu.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă R, arată că, având în vedere motivele de casare, respectiv lipsa încheierii de amânare a pronunțării din 25 aprilie 2007, în care au fost consemnate dezbaterile și susținerile părților din acea dată, înțelege să reitereze soluția pronunțată prin decizia nr. 231/9 mai 2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în sensul de a se admite apelul formulat de reclamantă, schimbarea în parte a sentinței Tribunalului Buzău și să se dispună obligarea pârâtelor și la plata sumei de 174.000.000 lei vechi, reprezentând c/val construcțiilor demolate și 522.273.000 lei
vechi reprezentând contravaloarea suprafeței de 3000 mp ce nu se poate restitui în natură.
De asemenea, solicită respingerea apelului declarat de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B-Sucursala B, ca nefondat, precizând că, în drept, imobilele se află în patrimoniul SNIF B, dar în fapt, sunt deținute de SNIF
Cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în toate fazele procesuale.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat.
Totodată, solicită admiterea apelului formulat de pârâte, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Precizează că SNIF are calitate de administrator și nu de proprietar al terenului în litigiu, astfel că, judecata ar fi trebuit să se facă în contradictoriu cu Consiliul Local.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la 24 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta Rac hemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să-i soluționeze notificarea nr.1403/12.03.2001 depusă prin executorul judecătoresc și prin care a revendicat un imobil situat în com. sat, jud. B, compus din casă de locuit cu anexe gospodărești cu teren aferent de cca 9000 precum și 31 ha teren agricol.
A motivat reclamanta că acest imobil a aparținut autorului său, care l-a dobândit în anul 1933, iar prin Ordinul nr. 712/1956 al Ministerului Agriculturii a fost trecut în proprietatea Centrului de Combatere a.
Reclamanta a învederat că a revendicat casa părintească preluată abuziv, fără titlu și a obținut-o, dar terenul a rămas în continuare în administrarea B, care, deși notificată, nu i-a dat nici un răspuns.
Prin sentința civilă nr.497 din 4 noiembrie Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suprafața de 1400 mp teren curți și clădiri, în natură, conform variantei a II-a din raportul de expertiză (completare).
De asemenea, prin hotărârea mai sus arătată, a fost obligată pârâta să o despăgubească pentru suprafața de teren arabil ocupat de pepiniera pomicolă și care nu se poate restitui în natură, cu suma de 23.397.660 lei, conform variantei a II-a din expertiza mai sus arătată și care va fi actualizată după îndeplinirea procedurii prevăzută de art.36 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta și pârâta Societatea națională de Îmbunătățiri Funciare-Sucursala B, pentru următoarele motive:
Reclamanta R criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că aceasta nu s-a pronunțat pe cel de-al doilea capăt de cerere prin
care a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul care va rămâne în continuare ocupat de pârâtă și pentru construcțiile anexe, aferente gospodăriei, care au fost demolate.
A susținut apelanta că din actele de proprietate depuse la notificare, existente și în dosar, precum și din concluziile celor două expertize, rezultă că suprafața totală confiscată abuziv în acel punct de la G, a fost de 16.251 mp, din care suprafața de teren liber ce poate fi restituită în natură este de 10.067 mp, din care 8.667 mp teren arabil aferent fostei gospodării părintești și 1400 mp teren curte.
Precizează că suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură, pentru care urmează a se plăti despăgubiri, este de 3.333 mp teren arabil ocupat de pepiniere și căi de acces și 3.000 mp teren curți-clădiri ce nu poate fi restituit, teren ce a fost evaluat în expertiza tehnică.
Susține apelanta că în dispozitivul sentinței nu mai există nicio referință la suprafața de 3000 mp teren curți-construcții ce nu poate fi restituită și pentru care au fost solicitate despăgubiri prin al doilea capăt de cerere, valoarea terenului fiind stabilită de expert.
Se arată că în dispozitivul sentinței nu există nicio referire la soluția instanței privind cererea reclamantei de acordare despăgubiri pentru construcțiile- anexe gospodărești, care au fost demolate, singura referire, neinteligibilă, fiind făcută în motivarea sentinței.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și admiterea și a acestui capăt de cerere, prin acordare de despăgubiri bănești, potrivit cuantumului stabilit în expertiza tehnică.
Apelanta Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare-Sucursala B, a criticat sentința pentru că nici prin cererea formulată și nici pe parcursul judecății, nu s-a precizat modalitatea abuzivă prin care a fost preluate imobilele solicitate, iar din actele depuse nu rezultă acest fapt, pentru ca instanța să poată aprecia îndeplinirea cerințelor prevăzut de art.2 din Legea nr.10/2001.
S-a mai arătat că instanța fondului nu a verificat dacă au fost îndeplinite cerințele prevăzut de art.4 din Legea nr.10/2001, respectiv dobândirea calității de moștenitor a reclamantei.
O altă critică se referă la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art.8 (1) din Legea nr.12/2001 întrucât suprafața de 8.667 mp-teren arabil, pe care pârâta a fost obligată să o restituie, este situată în extravilanul satului, așa cum rezultă din adresa OJCGC și din cuprinsul expertizei întocmită de, astfel că, reclamanta avea posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren în temeiul Legii nr.18/1991 și a Legii nr.1/2000.
S-a mai criticat sentința și pentru faptul că în considerentele și în dispozitivul sentinței nu se precizează că suprafața de 1400 mp teren curți și clădiri, pe care pârâta a fost obligată să o restituie reclamantei, este ocupată de construcții, respectiv magazii zidite de apelanta-pârâtă, necesare desfășurării obiectului său de activitate, lipsa acestei precizări generând speculații din partea reclamantei, nefondate de altfel, din moment ce ambele părți au optat pentru varianta a II-a propusă de expert.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în raport de criticile formulate.
Apelanta pârâta a formulat întâmpinare cu privire la apelul reclamantei, prin care a răspuns motivelor de apel ale acesteia și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.65 din 25 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, dar a admis apelul declarat de pârâta SNIF- Sucursala B, fiind obligată aceasta să-i restituie reclamantei suprafața de 850 mp teren arabil din comuna, sat, situat în spatele terenului de 1.400 mp curți și clădiri, și nu 8.667 mp la cât fusese obligată intimata-pârâtă să restituie reclamantei, reținând că este neîntemeiată critica reclamantei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul ocupat de pârâți și pentru construcțiile demolate, deoarece această omisiune, în opinia instanței, se putea remedia prin aplicarea dispozițiilor art.2812pr.civilă și că pretențiile reclamantei, sub acest aspect, nu au fost dovedite.
Cu privire la apelul pârâtei, acesta a fost admis numai sub aspectul obligării sale la restituirea în natură a terenului agricol extravilan situat în spatele curții și care măsoară doar 7.817 mp (prin deducerea din suprafața de 8.667 mp a unei suprafețe de 850 mp devenit între timp intravilan).
Instanța a considerat lipsit de relevanță acordul pârâtei de a se restitui reclamantei aceste terenuri, având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, considerând că nu intră în reglementarea acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991 și de Legea nr.1/2000 și care au fost revendicate în temeiul acestor dispoziții legale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8,9 și 10 pr.civilă, în sensul că au fost aplicate greșit dispozițiile procedurale când s-a apreciat că nepronunțarea asupra unui capăt de cerere este o simplă omisiune, care putea fi îndreptată prin aplicareea art.2812pr.civilă, când, de fapt, nu este o omisiune ci o greșeală de judecată.
Au mai fost aduse critici pentru neluarea în considerare a probelor administrate atât cu privire la acest capăt de cerere cât și în susținerea pretențiilor privind clădirile demolate, precum și cu privire la greșita interpretare a legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat, la 24 ianuarie 2006, decizia nr.755 prin care a admis recursul declarat de reclamanta R, a casat în parte decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 497 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Buzău.
Pentru a se pronunța astfel s-a avut în vedere faptul că textul art.2822pr.civilă dă posibilitatea părții să ceară completarea hotărârii în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau a unei cereri conexe sau incidente, dar nu se impune obligația ca partea să acționeze numai în acest temei pentru remedierea omisiunilor produse.
S-a considerat că, dacă partea alege pentru îndreptarea omisiunilor calea de atac prevăzută de lege, instanța de control judiciar poate analiza și se poate pronunța cu privire la acel motiv.
De asemenea, s-a constatat că sunt întemeiate și criticile referitoare la necercetarea unei probe administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în speța dată instanța nepreocupându-se de stabilirea situației curente a terenului revendicat, considerându-se greșit că acestui teren nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, el făcând deja obiect de revendicare în temeiul legilor fondului funciar.
Instanța de apel nu a stabilit ce se întâmplă cu o parte din teren, care nu a fost luat în discuție nici în procedura legilor funciare.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.5187/2006, intimata pârâtă SA- Sucursala B depunând, la 29.08.2006, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat, iar la solicitarea instanței aceeași pârâtă a depus un set de acte cu privire la situația juridică a terenului.
Prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2006, instanța, pe linia deciziei de casare, a dispus suplimentarea probelor cu expertize în sensul refacerii expertizei topo și construcții conform obiectivelor depuse la dosar.
Expertiza construcții a fost efectuată în cauză de expert, iar cea topometrică a fost efectuată de expert.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr. 231/9 mai 2007, a admis apelul reclamantei a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtele și la plata sumei de 174.000.000 lei vechi, reprezentând c/val construcțiilor demolate și 522.273.000 lei vechi reprezentând c/val suprafeței de 3000 mp ce nu se poate restitui în natură.
Totodadă, a respins apelul declarat de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B-Sucursala B, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr.497/2002 Tribunalul Buzăua admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i restituie acesteia în natură suprafața de 1.400 mp teren curți și clădiri și suprafața de 8.667 mp teren arabil în spatele terenului ocupat de curți și clădiri, situat în com. sat și totodată, a obligat pârâta să o despăgubească pe reclamantă pentru suprafața de 3.333 mp teren arabil ocupat de pepiniera pomicolă ce nu poate fi restituit în natură.
Cu privire la situația despăgubirilor solicitate de reclamantă pentru construcțiile aflate la adresa mai sus arătată, și care au fost demolate fără drept de pârâtă, s-a constatat că existența acestora a fost pe deplin dovedită cu actele depuse la dosar și cu planșele fotografice, care au atestat existența lor și că, deși prima instanță la pagina 3 din hotărâre (ultimul aliniat) a arătat că pretențiile sunt justificate, a omis să le cuprindă în dispozitiv.
Referitor la situația formulată, s-a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la restituirea terenurilor în condițiile Legii nr.10/2001 care au aplicabilitate în speța, de față, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul adresei nr.444/12 februarie 2003 eliberată de Primăria comunei, rezultă cu certitudine faptul că suprafața de teren aflată în prezentul litigiu nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991 sau al Legii nr.1/2000 și nici a unei alte dispoziții referitoare la fondul funciar.
În ceea ce privește suprafața de 3000 ce nu poate fi restituită în natură și pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri bănești, instanța a constatat că și acest
motiv de apel este fondat, deoarece instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
S-a mai arătat că, dat fiind faptul că această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură, prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert la instanța de fond (fila 65 dosar fond), a fost evaluată întreaga suprafață de 4400 mp teren, din care 1400 mp au fost restituiți în natură, rămânând această diferență de 3000 mp x 184.091 lei mp, rezultă valoarea de 552.273.000 lei vechi reprezentând c/val suprafeței ce nu poate fi restituită în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA-Sucursala
La termenul de judecată din 14 noiembrie 2007, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție nulitatea hotărârii pentru lipsa încheierii în care au fost consemnate dezbaterile asupra apelurilor, anume pentru lipsa încheierii de la termenul de 25 aprilie 2007, când pronunțarea s-a amânat la 2 mai 2007 și apoi la 9 mai 2007, încheiere ce face parte integrantă din decizia recurată.
S-a arătat că, potrivit relațiilor comunicate de Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 11231/A/ 12.12.2007, la mapa de decizii a instanței este arhivată doar decizia nr. 231 din 9 mai 2007.
Prin decizia nr.393 pronunțată la 23 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtă, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, în drept, potrivit art. 147 pr.civilă, dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință care va fi semnată de judecători și grefier, dispoziție care are caracter imperativ, iar neîntocmirea aceste încheieri atrage nulitatea absolută a hotărârii, cu consecința reluării procedurii judiciare.
instanța de recurs că o astfel de omisiune cauzează o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, instanțele ierarhic superioare fiind în imposibilitate să ia cunoștință de concluziile formulate de părți și, pe cale de consecință, să exercite un control efectiv cu privire la această parte a hotărârii recurate, respectiv cu privire la respectarea de către instanță a principiilor publicității, oralității, contradictorialității și al respectării dreptului la apărare, principii care guvernează procesul civil.
Ca urmare a deciziei nr. 393/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a casat decizia nr. 231/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI, la data de 26 martie 2008, sub nr. 5187,-.
Prin decizia de casare sus-menționată, s-a reținut că la decizia nr. 231/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI nu este arhivată și încheierea de dezbateri, parte integrantă a hotărârii judecătorești (practicaua) care cuprinde concluziile finale ale părților cu privire la cererile deduse judecății.
A apreciat instanța de recurs că o astfel de omisiune cauzează părților o vătămate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, instanțele ierarhic superioare fiind în imposibilitate să ia cunoștință de concluziile formulate de părți și, pe cale de consecință, să exercite un control efectiv cu privire la această parte a hotărârii recurate, respectiv cu privire la respectarea de către instanță a principiilor publicității,oralității, contradictorialității și al respectării dreptului la apărare care guvernează procesul civil.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea apelurilor, Curtea va reține următoarele:
Referitor la apelul formulat de reclamanta R, Curtea va reține că acesta este fondat, pentru următoarele motive:
Este fondată susținerea apelantei că prima instanță nu s-a pronunțat pe capătul de cerere prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul ce va rămâne în continuare ocupat de pârâtă și pentru construcțiile anexe care au fost demolate, întrucât, referitor la clădiri, expertul, în expertiza efectuată la instanța de fond, a precizat că pe terenul unde se află actualul sediu "Canton SNIF B" existau clădiri, acestea fiind amplasate în spatele și în lateralul clădirii proprietatea reclamantei, imobile care aveau destinația de anexe gospodărești aferente imobilului-casă de locuit.
Aceeași situație a fost reținută de același expert, în faza de apel, când a efectuat o nouă expertiză și evaluat imobilele la suma de 174.000.000 lei vechi.
Cu privire la terenul de 3.000 mp, ce nu se poate restitui în natură, din adresa nr. 444/2003 a Primăriei comuna, rezultă că reclamanta nu a fost pusă în posesie cu teren agricol, conform Legii nr.18/1991 sau a Legii nr.1/2000, iar instanța de fond a omis să se pronunțe și cu privire la acest teren.
În expertiza topo efectuată de expert la instanța de apel, s-a precizat că acest teren este intravilan și este situat în Tarlaua 35, parcela 1535/1.
Deoarece reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul ce nu se poate restitui în natură, în suprafață de 3.000 mp și pentru construcțiile anexe ce au fost demolate, în baza art.2 lit. i, art. 3 alin. 1 lit. a coroborate cu art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, urmează ca în baza art. 296 pr.civilă, să admită apelul reclamantei, în sensul că se va schimba în parte sentința și vor fi obligate pârâtele și la plata sumei de 174.000.000 lei vechi, reprezentând c/val construcțiilor demolate și 522.273.000 lei vechi reprezentând c/val suprafeței de 3.000 mp ce nu se poate restitui în natură. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu privire la apelul formulat de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare -Sucursala, Curtea va reține că este nefondat, pentru următoarele motive:
Critica formulată de apelantă, că nu s-a precizat modalitatea abuzivă prin care au fost preluate imobilele solicitate, urmează a fi respinsă întrucât deținerea unor imobile preluate de la persoane fizice, fără să existe un temei legal, creează prezumția de preluare abuzivă în condițiile în care apelanta nu a dovedit existența unui drept de proprietate dobândit în mod legal asupra acestor imobile.
Urmează a se respinge și critica cu privire la faptul că nu s-a verificat de instanța de fond cerințele prevăzute de art. 4 din Legea nr.10/2001, întrucât la fila 3 din sentința civilă nr. 497/2002 a Tribunalului Buzău, s-a precizat că reclamanta are calitatea de succesibil a proprietarului imobilelor, respectiv a defunctului G, situație ce rezultă și din actele de stare civilă, respectiv certificat
de naștere, certificat de căsătorie, certificat de moștenitor nr. 857/1980 și nr. 1511/1987 (filele 27-30 din dosarul nr. 562/2003 al Curții de APEL PLOIEȘTI )
Se va respinge și critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001 pe motiv că terenul în suprafață de 8.667 mp teren arabil pe care a fost obligat să îl restituie, este situat în extravilan, în satul, așa cum rezultă din expertiza întocmită de, deoarece Legea nr.10/2001 are un caracter reparatoriu față de celelalte legi, în condițiile în care acest teren nu a fost restituit în baza legilor fondului funciar, astfel cum reiese și adresa nr. 444/2003 a Primăriei comunei, județ
Se va respinge și critica că prima instanță nu a arătat în considerente și în dispozitivul sentinței că pe suprafața de 1.400 mp teren curți-construcții, pe care a fost obligată să o restituie reclamantei, este ocupată de magazii necesare desfășurării obiectului său de activitate, întrucât, potrivit art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Or, construcțiile la care se referă apelanta, sunt magazii, deci construcții ușor demontabile și, mai mult, apelanta nu a dovedit că are autorizație de construcție pentru aceste construcții, așa cum impune textul de lege mai sus menționat.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea în natură a terenului de 1.400 mp curți-construcții, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate.
Față de toate aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 296 pr.civilă, va respinge apelul declarat de această apelantă.
In baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, va fi obligată pârâta, către reclamantă, la plata sumei de 4237,50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expertize și onorariu avocat, la instanțele de recurs, apel și la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta R, domiciliată în B,--73,.11,.C,.113, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 497 din 4 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE, cu sediul în B,--37, sector 4, cod poștal - și SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE-SUCURSALA, cu sediul în B,- județul B, cod poștal - și în consecință:
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâtele și la plata sumei de 174.000.000 lei vechi, reprezentând c/val construcțiilor demolate și 522.273.000 lei vechi reprezentând c/val suprafeței de 3000 ce nu se poate restitui în natură.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B-Sucursala
Obligă pârâtele, către reclamantă, la plata sumei de 4237,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
6 ex/5 mai 2008
1484/2002 Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu
