Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți, toți cu domiciliul ales în C,-,. 11 B,. 31 la, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 832 din 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 96228/2.11.2009 și intimatul pârât Municipiul C prin Primar, reprezentat de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. -/16.10.2009.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cuprinsul căruia învederează că Primăria Municipiului C - Direcția Patrimoniu a înaintat instanței la 21.01.2010 copiile proceselor-verbale nr. -/10.02.2009 și nr. 2850/8.01.2010 privind listele alcătuite conform art. 1 al.5 din Legea nr. 10/2001, pentru lunile decembrie 2009 și ianuarie 2010.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții reclamanți, apărătorul acestora solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat. că listele întocmite potrivit art. 1 al.5 din Legea 10/2001 nu corespund întotdeauna cu situația de fapt și că nimic nu împiedică instanța de judecată să acorde prin echivalent o suprafață de teren, obligația urmând a fi pusă în executare la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii. Dacă această obligație nu va putea fi pusă în executare, atunci vor putea fi acordate despăgubiri, ca modalitate alternativă de executare a hotărârii.
Pentru intimatul pârât, apărătorul acestuia având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, apreciind că obligația ar fi lipsită de eficiență atâta vreme cât nu există terenuri libere pentru a fi atribuite în compensare. S-au dat dispoziții de atribuire în compensare, însă ca urmare a unor hotărâri judecătorești definitive.
Solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 832/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția
nr. 384/09.02.2007 emisă de Primarul Municipiului Caf ost admisă în parte cererea reclamanților și dispusă restituirea în natură a patru suprafețe de teren intravilan în valoare totală de 22.800 euro. Pentru restul de valoare s-a menționat că se va emite o nouă decizie, privind soluționarea cererilor adresate prin notificare, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziția nr. 3470/18.06.2008 au fost de asemenea restituite în natură
o parte din terenuri situate în cartierul Ma M unicipiului C, arătându-se la art. 2 că pentru restul de 967.625, 60 euro s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente.
Prin prezenta contestație îndreptată împotriva ultimei dispoziții, reclamanții
au solicitat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri, respectiv terenuri corespunzătoare suprafeței ce nu poate fi restituită în natură, respectiv pentru suprafața de 7113,81 mp.
Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată arată că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată emisă în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de către persoane îndreptățită.
Or, din înscrisurile depuse la dosar de câtre pârâtul Primarul Municipiului
C (fila 301), rezultă că pe teritoriul întregii unități administrativ-teritoriale nu există terenuri disponibile pentru a fi acordate în compensare, arătându-se că terenurile aflate pe lista cu bunuri sau servicii au fost deja atribuite.
Judecătorul fondului a stabilit că în cauză, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, recunoscută de altfel de către unitatea deținătoare cu ocazia emiterii celor două dispoziții de restituire parțială, însă în lipsa terenurilor ce ar putea fi acordate în compensare, singura modalitate de reparație prevăzută de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005 privind modificarea Legii nr. 10/2001 este aceea a calculării de despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor preluate în mod abuziv în proprietatea statului, măsură deja dispusă prin decizia contestată.
Împotriva aceste hotărâri au declarat apel, în termen legal, reclamanții, și, iar prin criticile de netemeinicie depuse la termenul din 02.11.2009 s-a arătat că soluția Tribunalului a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de către autoritatea locală, din care ar rezulta că pe teritoriul întregii unități administrativ-teritoriale nu există terenuri disponibile pentru a fi acordate în compensare.
Apelanții reclamanți au făcut trimitere la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, care reclamă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, precum și la cele ale alin. 5 al textului, care stabilește obligația primarilor sau, după caz, a entităților învestite cu soluționarea notificărilor de a afișa lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, a tabelului care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, a serviciilor care pot fi acordate în compensare.
Apelanții au susținut că deși cauza a rămas în pronunțare la data de 29.06.2009, o asemenea listă nu a fost depusă la dosar, instanța de fond având în vedere lista întocmită pe lunile anterioare celei în care s-a pronunțat soluția în speță. S-a arătat că nu există nici un impediment pentru a se stabili o obligație alternativă în sarcina primarului, respectiv, de acordare de măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte terenuri, care să poată fi pusă în executare la momentul rămânerii irevocabile, câtă vreme nici instanțele judecătorești și nici părțile nu pot cunoaște situația unor asemenea bunuri pe viitor.
Apelanții au mai arătat că această soluție este posibilă și în considerarea mențiunii consemnate în datele comunicate de autoritatea locală, în sensul că momentan nu se regăsesc pe listele primăriei bunuri ce pot fi atribuite în compensare. Astfel, numai în cazul în care, la data executării hotărârii irevocabile nu există astfel de bunuri, urmează a se acorda cea de-a treia modalitate de restituire, anume, despăgubirile bănești, cu respectarea ordinii prescrise prin art. 1 al legii.
S-a solicitat, pe cale de consecință, admiterea căii de atac și schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Au fost înaintate instanței de către intimații pârâți, în raport de probele încuviințate conform art. 285 al.2 cod proc. civilă, copii ale proceselor-verbale nr. -/10.12.2009 și 2850/08.01.2010 privitoare la listele alcătuite conform art. 1 al. 5 din Legea nr. 10/2001 pentru lunile decembrie 2009 și ianuarie 2010.
În raport de susținerile părților și de temeiurile în drept aplicabile, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Legiuitorul a impus, așadar - în virtutea principiului justei și echitabilei despăgubiri și în vederea respectării exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - determinarea unui portofoliu de bunuri sau servicii, identificate de către unitatea deținătoare, care pot face obiectul unor măsuri reparatorii prin echivalent.
În situația autorității locale, aceasta urmează a îndeplini în mod transparent cerința dispusă prin al. 5 al art. 1 din Legea nr. 10/2001 (preluată în Capitolul 2 din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001), anume, afișarea lunară, obligatorie, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, a tabelului care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Norma nu are, astfel, caracter de recomandare pentru unitatea deținătoare, ci dimpotrivă, unul imperativ, ea urmând a fi analizată chiar în ansamblul programului mai larg de politici publice ale statului, întrucât urmărește protejarea dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, prin asigurarea transparenței decizionale și respectarea principiilor care decurg din prevederile Legii nr. 544/2001.
Prin urmare, dispozițiile sus-citate ale Legii nr. 10/2001 impun o obligație clară autorității locale din perspectiva determinării ( cu deplina respectare a autonomiei deliberative, astfel cum a reținut constant în jurisprudența sa și instanța supremă ) a listei cu bunuri și servicii ce au fost identificate lunar pentru a fi acordate în compensare și a afișării acesteia. Simpla afirmare de către autoritatea publică locală a inexistenței unor asemenea bunuri și servicii nu transferă sarcina exorbitantă a probei contrare în sarcina persoanei îndreptățite, întrucât o astfel de situație implică desistarea autorității de obligațiile legale și denaturează modalitatea de abordare a cazurilor în care statul ( înțelegând în acest context larg și entitățile locale deliberative ) trebuie să respecte și să aplice jurisprudența CEDO în materia respectării dreptului de proprietate.
În speță, apelanții reclamanți au urmărit, în raport de norma instituită prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. -, să obțină restituirea în natură a terenurilor sau a unor bunuri echivalente valoric, de aceeași natură, aflate în domeniul privat al localității, în condițiile în care pentru o parte din acestea s-au acordat astfel de măsuri reparatorii.
Din acest punct de vedere, nu a existat un răspuns al autorității publice locale în sensul imposibilității acordării pe viitor a unei asemenea măsuri, câtă vreme toate adresele înaintate instanței atestă situația de moment a rezervelor afectate compensării, fără a se susține neechivoc că, în ansamblul procedurilor în derulare de identificare, măsurare, lotizare și evaluare a unor asemenea terenuri, nu mai există posibilitatea acordării către reclamanți a unui teren în modalitatea solicitată.
Astfel, prin adresa nr. -/20.01.2010 a Direcției Patrimoniu, care a fost însoțită de procesul-verbal al Comisiei pe luna decembrie 2009 și de Lista cu terenuri aferentă aceleiași luni, precum și de procesul-verbal al Comisiei pe luna ianuarie 2010 și Lista aferentă, se atestă că,Municipiul C nu dispunemomentande rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare.
Această comunicare atestă așadar existența unei proceduri în derulare de inventariere, stabilire a situației juridice și evaluare a unor posibile loturi pentru atribuirea în compensare, care nu au fost în prezent finalizate.
Se va reține, așadar, că autoritatea locală nu a contestat posibilitatea acordării unui teren în compensare reclamanților după o nouă evaluare a situației de fapt, fiind o chestiune de executare a hotărârii instanței modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii la data punerii în aplicare a dispozițiilor ei
(respectiv, acordarea de terenuri în compensare nou identificate sau înaintarea propunerii de acordare de despăgubiri), cu atât mai mult cu cât acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale se constituie, în accepțiunea legii, ca ultimă alternativă de compensare a prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă a bunului.
Pentru toate aceste considerente, reținând incidența disp. art. 296 cod proc. civilă, apelul formulat de apelanții reclamanți urmează a fi admis, cu consecința schimbării soluției primei instanțe, în sensul anulării în parte a dispoziției nr. 3470/2008 și obligării pârâților să le acorde reclamanților, în compensare valorică, teren pentru suprafața imposibil de restituit în natură de 7113,81 mp sau despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți, toți cu domiciliul ales în C,-,. 11 B,. 31 la, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 832 din 13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația, anulează în parte dispoziția 3470 din 16 iunie 2008 emisă de Primarul Municipiului
Obligă pârâții să acorde reclamanților teren în compensare pentru suprafața de 7113,81. sau despăgubiri în condițiile Legii 10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
15.02.2010
Dact.disp.gref.
8 ex./15.02.2010.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
